Istoria se repetă: demiterea mitropolitului Tihikos și lecțiile trecutului

22 mai 2025. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului, în cadrul unei ședințe extraordinare, a decis cu 10 voturi contra 6 să îl înlăture pe mitropolitul Pafosului, Tihikos, de la catedra arhierească.

Conform informațiilor din mass-media, mitropolitului Tihikos i s-a reproșat că submina autoritatea Întâistătătorului Bisericii Ciprului, arhiepiscopul Gheorghe, și astfel încălca unitatea canonică a Bisericii. De asemenea, s-a raportat că răbdarea conducerii Bisericii Ciprului s-a epuizat definitiv după ce Tihikos a refuzat să primească în eparhia sa moaștele apostolului Pavel, care trebuiau aduse de un cardinal catolic. Despre aceasta s-au înțeles la vremea lor arhiepiscopul Hrisostom II, acum decedat, și papa Francisc.

De altfel, în istoria Bisericii, oferirea moaștelor și a altor artefacte (sau transferul lor temporar pentru venerare) a fost adesea folosită pentru rezolvarea altor probleme: politice, militare și așa mai departe. De exemplu, în secolul al IV-lea, pentru a ridica Constantinopolul ca noua capitală a imperiului, împăratul Constanțiu II (fiul lui Constantin cel Mare) a început să aducă acolo moaștele celor mai cunoscuți sfinți: apostolul Andrei cel Întâi Chemat, apostolul Timotei (ucenicul apostolului Pavel), sfânta mare muceniță Irina și așa mai departe.

În anul 1023, împăratul Roman III Argyros a primit o parte din moaștele sfântului Gheorghe de la conducătorul armean al Edesei în schimbul sprijinului diplomatic și al confirmării puterii sale. În Evul Mediu, în Europa, moaștele (de cele mai multe ori false) erau folosite ca monedă pentru rezolvarea problemelor mari sau mici. În zilele noastre, o astfel de practică există și ea. De exemplu, pentru apropierea ecumenică cu Patriarhia Constantinopolului, în 2004, papa Ioan Paul al II-lea a transmis moaștele sfântului Ioan Gură de Aur, furate de cruciați în 1204. Iar la 1 iulie 2019, papa Francisc a transmis Patriarhului Bartolomeu o parte din moaștele sfântului apostol Petru.

Prin urmare, unul dintre motivele refuzului mitropolitului Tihikos de a primi cardinalul catolic cu moaștele apostolului Pavel ar putea fi nu doar dorința de a nu se ruga împreună cu el, ceea ce este interzis de canoane, ci și dorința de a nu participa la o schemă condiționată: «moaște în schimbul apropierii ecumenice».

Este clar că pentru a fi înlăturat de la catedră trebuiau inventate și alte acuzații. Și iată că apar plângeri împotriva mitropolitului Tihikos, cum că el nu ar permite în eparhia sa încheierea căsătoriilor între ortodocși și cei de altă credință, nu recunoaște botezul celor de altă credință, rebotează pe cei care vin la Ortodoxie din denominațiile protestante și așa mai departe.

Observăm că mitropolitului Tihikos nu i s-a adus niciuna dintre acuzațiile care ar putea să-l compromită. Nu a fost acuzat nici de manipulări financiare, nici de legături vicioase, nici de dorința de putere sau ceva asemănător. Și acest lucru este foarte surprinzător. Nu se încearcă discreditarea sa, ci este acuzat direct că rămâne fidel regulilor canonice care nu au fost anulate. De exemplu, atât în trecut, cât și astăzi, unul dintre cele mai eficiente moduri de discreditare este folosirea femeilor corupte, care susțin că ar fi avut o relație cu o astfel de persoană. Iată doar câțiva sfinți care au fost supuși unei astfel de încercări:

·      cuviosul Martin Ierusalimiteanul (secolul al IV-lea)

·      sfântul Martin Milostivul, episcop de Tours (secolul al IV-lea);

·      cuviosul Moise Etiopianul (secolul al IV-lea);

·      cuviosul Nifon Cipriotul (secolele IV–V);

·      cuviosul Simeon Stâlpnicul (secolul al V-lea);

·      cuviosul Ioan Colibașul (secolul al V-lea).

Un alt mod popular este acuzarea de abuzuri financiare și deturnări de fonduri. De exemplu, au fost supuși unor astfel de acuzații:

·      sfântul Ioan Gură de Aur (secolele IV–V);

·      sfântul Nichifor Mărturisitorul (secolele VIII–IX);

·      sfântul Ambrozie de Milano (secolul al IV-lea);

·      sfântul Grigorie Teologul (secolul al IV-lea).

Mai aproape de vremurile noastre, pot fi numiți sfinți care au fost acuzați de manipulări financiare de către autoritățile bisericești și laice. Iată câteva exemple:

·      sfântul Arsenie Mațeevici, arhiepiscop de Rostov (†1772);

·      cuviosul Paisie Velicikovski (†1794);

·      sfântul Ioasaf de Belgorod (†1754);

·      sfântul Tihon, patriarh al întregii Rusii (†1925);

·      sfântul Luca (Voino-Iasenețki), arhiepiscop de Crimeea (†1961).

Motivele reale ale persecuției lor au fost lupta pentru putere, eliminarea celor nedoriți, invidia și așa mai departe. Dar pretextele formale au fost întotdeauna prezentate ca fiind ceva nedemn, necuviincios. Ceva care ar putea să-i compromită în ochii poporului bisericesc. Dar în cazul mitropolitului Tihikos vedem cu totul altceva,

el este pedepsit tocmai pentru prea multă râvnă în respectarea canoanelor bisericești, prea fermă mărturisire a Ortodoxiei, prea activă afirmare a adevăratei credințe.

Este foarte neobișnuit. Pentru a ne convinge de acest lucru, vom prezenta câteva exemple suplimentare cu o analiză mai detaliată a acestor cazuri.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur (aprox. 347–407