Cazurile mitropolitului Arsenie și Mindici: de ce atitudinea atât de diferită a judecătorilor?
Când corupții au posibilitatea de a ieși pe cauțiune, iar episcopul stă în arest preventiv, lumea ar trebui să se întrebe: pentru cine funcționează cu adevărat legea în Ucraina?
Pe 18 noiembrie 2025 urmează să aibă loc un nou proces asupra mitropolitului Sviatogorsk Arsenie pentru schimbarea măsurii preventive. Mai simplu spus – judecătorii au o nouă oportunitate de a-l elibera din detenția ilegală. La momentul publicării articolului, rezultatul ședinței este necunoscut, dar, având în vedere situația actuală, se poate afirma că speranțele de eliberare a vlădicăi sunt mici.
Pe 28 octombrie 2025, după un an și jumătate de detenție, vlădica a fost lăsat să iasă din arestul preventiv pe cauțiune de 1,5 milioane grivne. Totuși, această decizie s-a transformat într-o parodie tragică a justiției: a fost eliberat literalmente pentru câteva minute – și imediat arestat din nou, fiind acuzat de o nouă infracțiune. După aceasta, instanța a decis din nou să-l țină pe arhiereu în detenție, dar deja „fără drept de cauțiune”.
Reamintim că mitropolitul se află în condiții extrem de dificile. Celulele din arestul preventiv sunt reci. În plus, vlădica este grav bolnav și are nevoie urgentă de o operație pe inimă. El nu are acces nu doar la îngrijiri medicale adecvate, ci și la toate medicamentele necesare, ceea ce este deosebit de periculos în cazul bolilor cronice și al deteriorării ulterioare a sănătății. Astfel, în timpul uneia dintre ultimele ședințe de judecată, tensiunea arterială a vlădicăi a ajuns la 200/110, necesitând spitalizare. Totuși, instanța a cerut literalmente să fie returnat în celulă, refuzând orice formă de cauțiune.
Chiar dacă ar fi vorba de un infractor grav, un astfel de tratament față de o persoană nu poate fi numit uman. Cu atât mai mult când este vorba de o persoană în rang spiritual, care nu a comis nicio infracțiune. Mai mult, de o persoană care a muncit mulți ani în beneficiul poporului ucrainean.
Misiunea umanitară a Lavrei Sviatogorsk
Lavra Sviatogorsk a jucat un rol umanitar esențial pe parcursul războiului. Subliniem: nu este vorba despre declarații, ci despre ajutor real.
Lavra a devenit un loc unde mii de refugiați și oameni afectați de război primesc alimente și cele mai necesare lucruri, iar sute – adăpost și salvare.
Numai în ultimele câteva luni, în lavră au fost livrate sute de tone de ajutor umanitar din diferite eparhii ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Și acest ajutor este necesar, deoarece lavra a devenit de mult un refugiu pentru refugiații din întregul Donbas. Mănăstirea primește refugiați, le oferă adăpost, hrană, sprijină voluntarii care își continuă misiunea umanitară, bazându-se pe lavră ca centru al activității lor.
Toate acestea reprezintă un ajutor concret pentru poporul ucrainean suferind, care este practic abandonat de autorități la mila sorții și pus pe marginea supraviețuirii. Și acest ajutor este deosebit de valoros pe fundalul războiului.
Și totuși, tocmai păstorul care ajută pe cei suferinzi, și nu escrocii care jefuiesc poporul, este judecat de stat cu o severitate deosebită.
„Cazul Mindici”
Pentru a evalua pe deplin contrastul, este necesar să evaluăm din nou amploarea schemei de corupție pe care autoritățile de aplicare a legii au numit-o „Operațiunea Midas”. Aceasta este direct legată de întreprinderea de stat „Energoatom” și de cel mai apropiat colaborator al președintelui Ucrainei, Timur Mindici.
Conform versiunii NABU și SAP, mecanismul schemei era simplu:
Companiile contractante care doreau să lucreze cu „Energoatom” se confruntau cu cerința de a plăti 10–15% din valoarea contractelor sub formă de „comision”. Cei care nu erau de acord erau amenințați cu blocarea plăților sau excluderea din lista furnizorilor.
Gestionarea achizițiilor și a fluxurilor de personal nu era realizată de managerii oficiali ai „Energoatom”, ci prin figuri din umbră: persoane din interior care nu aveau funcții formale, dar care controlau de fapt afacerea prin „back-office”.
Banii erau transferați printr-o rețea complexă: numerar, conturi străine, criptomonede și structuri offshore.
O parte din schemă funcționa prin companii din străinătate – existau tranzacții legate de SUA, Moscova și alte locații.
Reprezentanții NABU au caracterizat grupul ca fiind o „comunitate criminală de nivel înalt” cu o influență serioasă asupra întreprinderii strategice și a energiei de stat.
Conform estimărilor autorităților de aplicare a legii, această comunitate criminală a însușit cel puțin 100 de milioane de dolari (conform administrației NABU, cel mai probabil, cifrele sunt mult mai mari). De asemenea, menționăm că schema funcționa în timpul stării de război, ceea ce oferea oportunități speciale pentru corupție.
Adică, chiar și pentru o persoană neinteresată, este clar că membrii grupării criminale care profitau de pe urma banilor destinați protecției oamenilor simpli nu pot fi numiți altfel decât prădători. În consecință, trebuie să fie pedepsiți cu toată severitatea legii. Dar, așa cum vom vedea mai departe, în realitate lucrurile stau altfel.
Cauțiunea și eliberarea inculpaților
Pe 13 noiembrie 2025, Curtea Supremă Anticorupție (VAKS) a decis cauțiunea pentru doi angajați ai „back-office-ului” lui Mindici: Lesia Ustimenko (cauțiune de 25 de milioane de grivne) și Liudmila Zorina (cauțiune de 12 milioane de grivne). Aproape imediat, s-a găsit o firmă cu un capital social de doar 1000 de grivne (20 de dolari), care a plătit 37 de milioane pentru ambele suspecte. În rezultat, Ustimenko și Zorina au fost eliberate la doar o zi după arestare.
Formal, asupra lor au fost impuse restricții: brățări electronice, interdicția de a părăsi țara și de a părăsi regiunea capitalei fără permisiunea anchetei. Totuși, principalul este că sunt libere. Persoanele implicate în prădăciune pot trăi în condiții confortabile și se pot pregăti pentru apărare. Acest fapt demonstrează elocvent: justiția ucraineană eliberează cu ușurință participanții la scheme de corupție de amploare, dar ține ani de zile în detenție un cleric care și-a dedicat viața slujirii oamenilor.
Contrastul
Nu exagerăm, spunem evidentul: comparația dintre cazul mitropolitului Arsenie și „cazul Mindici” vorbește clar despre alegerea morală pe care o fac statul și sistemul judiciar din Ucraina.
Pentru slujirea pastorală, o persoană este supusă unei persecuții dure, iar pentru corupție de proporții mari și în timpul războiului – blândețe și absența practică a pedepsei. Mitropolitul Arsenie este ținut în arest preventiv, i s-a refuzat cauțiunea, iar cei care au furat milioane de
