Când conștiința țării este pusă pe pauză, sau De ce suferă dreptul?
Când primii creștini mureau pe arenele circului roman, mulți spectatori deveneau credincioși. Pentru că sângele martirilor – este sămânța Bisericii, conform cuvintelor lui Tertulian.
În ultimele câteva zile, am fost martori la imagini care, fără îndoială, vor intra în istoria bisericii. Cu toții am fost martori la un proces complet sălbatic asupra unui om care este vinovat doar de faptul că Îl iubește pe Dumnezeu, Biserica Sa și poporul Ei. Procesul asupra mitropolitului Svyatogorsk Arseniy este, fără îndoială, o piatră de hotar istorică, care arată cu toată evidența că țara noastră este incurabil bolnavă.
Nu demult, Volodymyr Zelensky a declarat că în Ucraina „Constituția a fost pusă pe pauză”. Da, atunci el a avut în vedere că conducerea țării este forțată să lucreze fără odihnă. Dar realitatea de astăzi a dat cuvintelor președintelui un sens ușor diferit.
De fapt, pe pauză au fost puse și calitățile morale ale unui număr mare de concetățeni de-ai noștri. Pe pauză a fost pusă conștiința. Altfel, cum se poate explica acea atitudine complet inumană față de mitropolitul Arseniy, pe care o observăm deja de un an și jumătate?
Se poate spune oare că tot ceea ce i se întâmplă provine exclusiv din anumite proceduri judiciare necesare? Nu. Toate acestea provin exclusiv din pauza pe care se află conștiința procurorilor, judecătorilor, reprezentanților SBU și a tuturor celor care le dau ordine. Nu îi condamnăm pe acești oameni – îi compătimim. Pentru că a trăi fără conștiință este ca și cum ai trăi fără ochi, fără capacitatea de a vedea lumina și de a distinge binele de rău.
Întrebarea este alta: de ce Dumnezeu permite să se întâmple toate acestea? De ce suferă nevinovatul, iar Atotputernicul Domn nu intervine? La această întrebare vom încerca să răspundem mai jos.
Dar să începem cu începutul. Pe 3 noiembrie, instanța a luat decizia de a-l plasa pe mitropolitul Svyatogorsk Arseniy în arest pentru 38 de zile. Observați că în momentul în care judecătorul a anunțat decizia, lângă ea stăteau două tinere angajate ale instanței, cărora le era clar rușine să privească în ochii vlădicăi Arseniy și ai oamenilor aflați în spatele său. Aceste două fete nu doar că înțeleg că se întâmplă un abuz administrativ, dar parcă simt că sub ochii lor se rupe nu doar soarta unui om, ci și conștiința societății noastre.
Multora li se pare că toate acestea sunt doar o altă poveste juridică, un alt proces politic, un alt episod în lupta nesfârșită a necredincioșilor împotriva credincioșilor. Dar pentru Biserică – acesta este momentul adevărului. Momentul în care nu este suficient să-ți dovedești nevinovăția în fața justiției – trebuie să rămâi creștin în ochii lui Dumnezeu.
Și la tot ce se întâmplă, mitropolitul Arseniy răspunde simplu: „Am rămas cu Dumnezeu și cu conștiința curată. Aceasta este principala noastră victorie”.
Da, cuiva cuvintele lui pot părea prea banale, nu atât de puternice pe cât ar dori. Dar, de fapt, într-o frază simplă, vlădica a exprimat formula libertății creștine: în exterior – pierdem, dar în interior – suntem absolut liberi. Biserica noastră cunoaște foarte bine această stare. Pentru că apare aproape întotdeauna când logica umană se rupe în fața logicii divine.
Procesul de care se temea conștiința
Reamintim că pe 28 octombrie 2025, autoritățile l-au eliberat pe mitropolitul Arseniy pe cauțiune și imediat – l-au arestat din nou. Pe 30 octombrie a început ședința de judecată pentru alegerea măsurii preventive pentru vlădică – deja într-un nou dosar. În acele videoclipuri care au ajuns ulterior pe internet, nu vedem mulți oameni cu mitropolitul Arseniy – doar vreo treizeci de persoane. Pe 3 noiembrie li s-au alăturat mitropolitul Zaporozhye Luka și încă câțiva preoți și călugări. Fețele tuturor sunt obosite, dar, în același timp, fără disperare. Vlădica Arseniy, în ciuda stării sale de sănătate și a situației în care se află, zâmbește, îi încurajează pe toți, nu se descurajează. Nimeni nu ține pancarte, nu rostește sloganuri zgomotoase. Toți înțeleg ce se întâmplă de fapt...
În videoclipul din instanță, vlădica spune: „Știți cât de greu este să auzi că ești dușmanul poporului ucrainean – de la reprezentanții acestui popor? Eu pentru poporul ucrainean am trăit și trăiesc...”
Și într-adevăr, martorii oculari mărturisesc că din 2015 Lavra Svyatogorsk, al cărei stareț este mitropolitul Arseniy, a hrănit și hrănește mii de refugiați și persoane strămutate forțat. Nu doar îi hrănește, ci le oferă și adăpost, ajutor medical și financiar. Adică, face pentru acești oameni tot ceea ce statul nu face pentru ei. Vlădica, fără exagerare, a trăit toți acești ani pentru poporul ucrainean. Dacă nu ar fi fost așa – ar fi plecat de mult din Ucraina, avea posibilitatea. Dar mitropolitul Arseniy a rămas, când era ușor să plece. Iar acum, când este acuzat că poate pleca, când plecarea este deja fizic imposibilă din cauza problemelor cardiace, iar țara este înconjurată de sârmă ghimpată, drone și puncte de control, – toate acestea par extrem de cinice.
Vlădica indică instanței absurditatea acuzațiilor: „Se spune că pot distruge documente – dar toate au fost deja confiscate. Martorii – angajați ai serviciilor speciale, care chiar au încurcat datele predicii”.
Și nu este amuzant, este un fel de teatru al absurdului...
Târziu seara, mitropolitului i se face rău. Tensiunea – 170 pe 110. A fost chemat ajutor medical, i s-a făcut o injecție și se întoarce în sală.
A doua zi tensiunea – 200 pe 110. Este dus la spital – nu au putut să nu-l ducă, pentru că ar fi putut muri chiar în sala de judecată. S-ar părea că ar trebui să existe măcar un pic de compasiune pentru un om care se simte cu adevărat rău? Ar trebui, da. Dar nu la acei oameni a căror conștiință este pe pauză.
