Cine va fi următorul papă?
Nu doar politica viitoare a Bisericii Romano-Catolice, ci și multe procese politice din lume depind de faptul cine va deveni noul Papă.
Pe 7 mai, va începe în Capela Sixtină conclavul, o întâlnire cu ușile închise a cardinalilor care va decide soarta a 1,3 miliarde de catolici. După moartea lui Francisc, Biserica Romano-Catolică se confruntă cu o alegere foarte dificilă: continuarea cursului reformelor (sprijin pentru mișcarea LGBT, clerul feminin etc.) sau revenirea la catolicism conservator bazat pe valori creștine.
În articolul precedent am vorbit despre cum se desfășoară conclavul și am schițat, de asemenea, un portret general al viitorului papă.
În această publicație, vom evidenția caracteristicile cheie care vor fi cu siguranță luate în considerare la alegerea unui nou papă și vom numi, de asemenea, șase candidați cheie, în opinia noastră, ale căror nume răsună mai tare decât altele pe coridoarele Vaticanului. Vă vom povesti nu doar despre biografiile lor, ci și despre lucrurile care pot decide rezultatul votului.
Cum ar trebui să fie noul pontif?
Șansele ca un cardinal să devină următorul papă sunt influențate de mai mulți factori cheie, care se adună la un sistem decizional complex și mult fațetat în cadrul conclavului. Iată principalele:
1. Vârsta și statutul candidatului. În teorie, orice bărbat catolic poate deveni papă, dar în practică, alegerea se face dintre cardinalii cu vârsta de cel mult 80 de ani. Și vârsta este foarte importantă aici: candidatul nu trebuie să fie prea tânăr (să aibă experiență și autoritate), dar nici prea bătrân (să aibă ocazia să conducă măcar o perioadă).
2. Experiență și reputație. Cardinalii, cu o vastă experiență în gestionarea structurilor bisericești, a diplomației și a curiei interne, au un avantaj. O reputație impecabilă și absența scandalurilor sunt, de asemenea, extrem de importante.
3. Opinii politice și ideologice. Să ne amintim că Vaticanul nu este doar o structură religioasă, ci și una politică. Și cardinalii vor ține cu siguranță cont de opiniile politice ale viitorului candidat. În acest sens, sprijinul anumitor facțiuni existente în Vatican (conservatori, moderați, reformatori) va avea o influență foarte puternică.
4. Naționalitate. Deși nu există restricții formale, în mod tradițional, italienii sau europenii devin papi. Totuși, în ultima vreme, influența cardinalilor din Africa, Asia și America Latină a crescut, ceea ce indică o deviere treptată a Bisericii Episcopale Romano-Catolice către așa-numitul „Sud global”.
5. Influență și sprijin în cadrul Curiei și printre Cardinali. Trebuie să se țină cont întotdeauna de faptul că un conclav nu este un parlament cu fracțiuni clare, ci mai degrabă o adunare temporară în cadrul căreia se pot forma în mod constant noi alianțe, grupuri și partide. Firește, un candidat cu sprijinul unor grupuri și ordine influente are o șansă mai mare.
.6. Calități personale În timpul conclavului nu există dezbateri, așa cum au loc înainte de alegerile prezidențiale. Însă calitățile personale ale candidatului – capacitatea de a evita declarațiile pripite și prost gândite, diplomația, capacitatea de dialog și compromis – joacă un rol foarte important. Așadar, cardinalii vor scoate „la suprafață” cu siguranță toate despre viitorului papă și, în special, cum s-a comportat în momentele de criză.
7. O figură care se potrivește majorității. Alegerea unui papă are loc cel mai adesea prin căutarea unui candidat de compromis. Uneori nu cei mai puternici lideri câștigă, ci cei care pot satisface cerințele diferitelor facțiuni din cadrul Vaticanului.
8. Influența puterilor mondiale. Deși alegerile sunt oficial independente, informal acestea sunt puternic influențate de interesele țărilor mari și ale politicienilor care susțin anumiți candidați. De exemplu, conclavul ar putea decide că este foarte important să mențină relații diplomatice bune cu China sau Statele Unite.
Astfel, șansele unui cardinal de a deveni papă depind de o combinație de vârstă, experiență, poziție politică, origine națională, sprijin în cadrul Curiei și calități personale, precum și de capacitatea de a fi un lider de compromis care poate satisface diferite partide.
Cine ar putea deveni noul Papă?
Vă prezentăm în atenție șase, în opinia noastră, cei mai importanți pretendenți la tronul Vaticanului.
1. Pietro Parolin: „Prim-ministrul” Vaticanului
Ardinalul Pietro Parolin. Foto: Știri din Vatican
Cardinalul italian, în vârstă de 70 de ani, a deținut timp de zece ani funcția de secretar de stat al Sfântului Scaun, a doua cea mai importantă funcție după Papa. În paralel cu puterea seculară, Parolin a slujit timp de decenii ca „prim-ministru” sub trei pontifi. Principalul său atu este experiența sa fără precedent în așa-numita diplomație internațională a Vaticanului. El a fost cel care a apărut în Ucraina imediat după Maidan și a supravegheat, de asemenea, negocierile extrem de importante cu China.
Punctele sale forte: sprijinul Curiei (birocrația Vaticanului) și al administratorilor cardinali; capacitatea de a găsi compromisuri între conservatori și reformatori; cunoștințe despre mecanismele interne ale Vaticanului, unde a lucrat timp de 40 de ani.
Există și puncte slabe, și destul de multe. Astfel, Parolin este perceput de mulți ca un „om al sistemului”, lucru foarte antipatizat de cei care vor reforme. De asemenea, nu are absolut nicio carismă: predicile sale sunt discursurile seci ale unui funcționar, nu ale unui orator înflăcărat. În plus, în Curie circulă zvonuri conform cărora unii cardinali se tem de pragmatismul său excesiv în relațiile cu statele puternice (China a dobândit capacitatea de a influența numirea episcopilor în țara sa).
Astfel, estimăm șansele lui Parolin la aproximativ 35-40%.
2. Luis Antonio Tagle
Luis Antonio Tagle. Foto: wiadomosci.radiozet
Cardinalul filipinez în vârstă de 67 de ani conduce Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor, organismul responsabil de munca misionară. Dacă Parolin reprezintă generația mai în vârstă, Tagle este fața „Sudului global”. Născut în Manila, vorbește fluent șase limbi și critică în mod regulat „eurocentrismul” Bisericii Romano-Catolice, cerând mai multă atenție altor regiuni.
Punctul forte al lui Tagle constă în faptul că simbolizează mutarea centrului catolicismului către Asia și Africa, unde trăiesc 60% dintre credincioșii catolici. Este, de asemenea, renumit pentru modestia personală și lipsa de achiziție, deoarece locuiește într-un apartament mic în loc de palatul arhiepiscopal. În plus, este considerat extrem de apropiat de opiniile lui Francisc, dar în același timp precaut în a face declarații radicale.
Totuși, printre slăbiciunile lui Tagle se numără lipsa sa de experiență în gestionarea unor mari dieceze europene. De asemenea, este acuzat că este incapabil să ia decizii dificile și că este „blând”. În special, cei care nu-l apreciază își amintesc adesea de reacția sa slabă (sau mai degrabă de lipsa acesteia) la scandalul pedofiliei din Australia din 2018.
Astfel, alegerea sa ar fi fost o senzație, întrucât ultimul papă non-european (Grigore al III-lea) a domnit în secolul al VIII-lea.
Estimăm șansele lui la 35%.
3. Peter Erdo
Petru Erdo.
Petru Erdo. Foto: Știri din Vatican
Cardinalul maghiar în vârstă de 72 de ani, arhiepiscop de Budapesta, este principala speranță a tradiționaliștilor. Expert autorizat în dreptul canonic, s-a pronunțat cu vehemență și în repetate rânduri împotriva căsătoriei între persoane de același sex și a preoției feminine. În 2015, el a criticat și politica de migrație a lui Francisc, spunând că „Biserica nu trebuie să încurajeze sinuciderea culturală a Europei”.
Unul dintre punctele forte ale lui Erdo este faptul că se bucură de un sprijin destul de puternic din partea cardinalilor est-europeni și americani. De asemenea, ierarhii Bisericii Romano- Catolice îi înțeleg opiniile - fără „eschivare”, ambiguitate sau liberalism. De asemenea, are experiență ca președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale Europene (2005-2011).
Totuși, printre slăbiciunile sale se numără stilul său de management excesiv de dur, care a determinat 40 de preoți maghiari să-i ceară demisia în 2019. Erdo are și o imagine destul de negativă în mass-media – este numit „retrograd”.
Prin urmare, estimăm șansele alegerii sale la 10%.
4. Jean-Marc Aveline
Jean-Marc Aveline. Foto: Știri din Vatican
Arhiepiscopul de Marsilia, în vârstă de 65 de ani, este cel mai tânăr dintre candidați. Este numit „maestru al compromisului” (nu degeaba este francez) și un om care a reușit să câștige încrederea atât a liberalilor (susține dialogul cu musulmanii), cât și a conservatorilor (condamnă aspru eutanasia).
Unul dintre punctele forte ale Avelinei este capacitatea ei de a uni fracțiuni adverse. În plus, acest bărbat este foarte popular în Africa francofonă, pe care Vaticanul o consideră o regiune cheie pentru creșterea Bisericii Romano-Catolice. De asemenea, este capabil să realizeze anumite reforme care sunt pe placul unui număr mare de cardinali (de exemplu, propune o reformă a sistemului de numire a episcopilor).
Dar părțile slabe sunt evident mai puternice. Astfel, Aveline a primit pălăria de cardinal abia în 2022 și, de asemenea, nu are aproape nicio legătură cu America Latină (nu este nevoie să explicăm semnificația sa pentru Biserica Romano-Catolică - este clar).
Astfel, șansele sale sunt extrem de mici - aproximativ 5%. Dar, în același timp, sursele din interiorul Vaticanului îl consideră principala „opțiune de rezervă” în cazul unui blocaj în vot.
5. Pierbattista Pizzabala
Pierbattista Pizzabala.
Pierbattista Pizzabala. Foto: Știri din Vatican
Pizzabale are 60 de ani. El este italian (ideal) și franciscan. Din 2021, el slujește ca „patriarh” romano-catolic al Ierusalimului. Pizzabala este considerat un expert în dialog interreligios, petrecând 20 de ani în Israel, unde a stabilit contacte cu comunitățile evreiești și musulmane.
Prin urmare, printre punctele sale forte se numără experiența unică de lucru în „zone fierbinți” – de la Fâșia Gaza până în Liban, precum și sprijinul constant pe care îl oferă ordinelor misionare și preoților care slujesc în cele mai dificile și periculoase locuri. În plus, Pizzabala se deplasează în continuare cu bicicleta.
Totuși, în ceea ce privește punctele slabe, Pizzabala este percepută ca un „specialist îngust”, fără experiență în gestionarea structurilor serioase și mari. Mai mult, nu poate fi numit personalitate publică sau mediatică (are „doar” 50 de mii de urmăritori pe Twitter, comparativ cu 20 de milioane ale lui Tagle).
În pofida acestui fapt, dacă Pizzabala reușește să se prezinte drept „candidat pentru pace” pe fondul conflictelor din Orientul Mijlociu, estimăm șansele sale la 10%.
6. Peter Kodwo Appiah Tarkson
Peter Kodwo și Appiah Tarkson.
Peter Kodwo și Appiah Tarkson. Foto: Știri din Vatican
Prelatul ghanez în vârstă de 76 de ani este considerat unul dintre candidații importanți pentru postul de Papă în viitorul conclav. A fost președinte al Consiliului Pontifical pentru Dreptate și Pace (2009–2017) și prefect al Dicasterului pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale (2017–2021). În prezent, este cancelar al Academiei Pontificale de Științe și al Academiei Pontificale de Științe Sociale.
Printre punctele forte ale lui Turkson se numără Africa, unde trăiesc 20% din cei 1,4 miliarde de catolici ai lumii. În același timp, Turkson este implicat activ în problemele de mediu și sărăcie, iar opiniile sale sunt apropiate de cele ale Papei Francisc. În plus, are o bună experiență în dialogul interreligios, este considerat un bun administrator și, datorită stăpânirii sale de limbă engleză, franceză, italiană, germană, ebraică, latină și greacă, poate fi văzut ca un papă capabil să negocieze pe scena internațională.
Printre slăbiciunile lui Turkson se numără vârsta sa - 76 de ani (deși Papa Francisc avea aceeași vârstă când a fost ales). În 2013, Turkson era considerat și el favorit, dar a pierdut alegerile în fața regretatului Francis. De asemenea, nu se bucură de un sprijin puternic în rândul cardinalilor europeni.
Deci, credem că șansele lui Turkson sunt între 15 și 20%.
Ce va decide rezultatul alegerilor?
Să observăm imediat că este extrem de dificil de ghicit cine anume va deveni Papă. Pentru că în ultimele trei conclavuri, nimeni nu a reușit încă să numească papa înainte de anunțarea rezultatelor alegerilor. Nici noi nu vom face asta.
În același timp, în opinia noastră, factorii cheie care vor determina cu precizie cursul alegerilor vor fi lupta dintre Europa și „Sudul global”, atitudinea față de LGBT și preoția feminină, precum și presiunea care va fi exercitată de Statele Unite, China și Uniunea Europeană.
În acest sens, Pietro Parolin are cea mai mare șansă, dar Tagle și Turkson îi suflu în ceafă și ar putea câștiga. Și dacă ne amintim de filmul „Conclav”, care a avut premiera în 2024, atunci Papa ar putea fi nu doar Pizzabala sau Aveline, ci și o persoană al cărei prenume și nume de familie sunt în prezent necunoscute nimănui.
Un lucru este sigur: acest conclav va fi un punct de cotitură pentru Biserica Romano-Catolică. Pentru că nu este vorba de a alege între Parolin și Tagle, ci dacă Vaticanul va continua să reprezinte „bătrâna” Europă sau dacă din „oasele” acesteia va ieși o biserică complet nouă a „Sudului global”.
