Moschee în catedrala Sfânta Sofia și în mănăstirea Chora. Ce va urma?

Au trecut doar câteva săptămâni de când Sfânta Sofia a fost transformată în moschee. Și din nou guvernul turc a anunțat că aceeași soartă o așteaptă pe una dintre cele mai vechi biserici creștine din Istanbul – Biserica Mântuitorului Hristos a mănăstirii Chora.

Istoria bisericii

Istoricii presupun că mănăstirea Chora originală a fost construită în 534, adică chiar mai devreme decât catedrala Sfânta Sofia. Denumirea Chora, adică "în câmp", înseamnă că la fondarea ei biserica se afla în afara zidurilor orașului. Clădirea originală nu s-a păstrat până în zilele noastre, iar cea actuală a fost construită în perioada dinastiei imperiale a Komneniilor, sau mai exact între mai 1077-1081, în timpul domniei împăratului Alexios Komnenos. Ulterior, această biserică a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori. Între 1315-1321 marele logofăt Teodor Metohit a reconstruit în mod semnificativ biserica lui Hristos Mântuitorul din Chora și a decorat-o cu mozaicuri și fresce care au supraviețuit până în zilele noastre.

Teodor Metohit era considerat unul dintre cei mai învățați oameni ai timpului său. A lăsat moștenire mai multe lucrări despre astronomie, filozofie, istorie și literatură. Cel mai cunoscut discipol al său este Sfântul Grigorie Palama, care sub îndrumarea sa a studiat disciplinele și filozofia laică.

După cucerirea Constantinopolului de către turci în 1453, biserica Mântuitorului Hristos din Chora a fost transformată în moscheea Kakhriye-jami, iar frescele și mozaicurile au fost acoperite cu un strat de tencuială. În 1945 mănăstirea Chora a devenit muzeu, iar în 1948 au fost efectuate lucrări de restaurare importante și au fost descoperite vechile imagini. Când biserica se va preface din nou într-o moschee, mozaicurile probabil vor fi drapate.

De ce are nevoie Erdogan de un nou "sacrificiu" creștin?

Dacă în cazul catedralei Sfânta Sofia totul este mai mult sau mai puțin clar, atunci cu mănăstirea Chora totul este mai complicat. Moscheea Sfânta Sofia este un simbol al politicii urmărite de Recep Erdogan – neo-osmanismul. Decizia de a transforma Sfânta Sofia într-o moschee trebuia să-i unească pe susținătorii lui Recep Erdogan în Turcia și să-i ridice ratingul în rândul populației. Acest lucru a reușit parțial, deși nu în măsura în care Recep Erdogan sperase. În ceea ce privește politica externă, decizia cu privire la catedrala Sfânta Sofia în acest domeniu a avut scopul să indice poziția de lider a Turciei în lumea islamică. Aici există riscuri semnificative pe care președintele turc și le-a asumat în mod deliberat.

Autoritățile Turciei au decis că dividendele politice din transformarea Sfintei Sofia într-o moschee depășesc riscurile posibile.

 

Pe de o parte, este o declarație de șefie în lumea musulmană, unde Turcia concurează cu Arabia Saudită, Iranul și Egiptul. Pe de altă parte, transformarea Sfintei Sofia într-o moschee a provocat o reacție puternic negativă în țările europene și în Statele Unite, ceea ce duce la înrăutățirea relațiilor deja destul de complicate. Dar autoritățile Turciei au decis însă că dividendele politice din transformarea Sfintei Sofia într-o moschee depășesc riscurile posibile.

Dar, spre deosebire de Sfânta Sofia, este puțin probabil că transformarea în moschee a bisericii Mântuitorului Hristos din Chora îi va aduce dividende politice interne lui Recep Erdogan, dar în schimb poate agrava și mai mult relațiile sale cu Europa și Statele Unite. Să nu uităm de situația destul de tensionată pe litoralul Mării Negre și Mediterane. La 21 august 2020 Recep Erdogan a declarat că Turcia a descoperit zăcăminte de gaze naturale în cantitate de aproximativ 320 de miliarde de metri cubi și a numit acest fapt un eveniment istoric. Dar aceste acțiuni ale Turciei provoacă o reacție extrem de negativă din partea Greciei (care pretinde și ea la exploatarea zăcămintelor de pe raftul mării), Franței și a altor țări. Navele de război ale Turciei, Greciei și Franței se află într-o apropiere imediată în Marea Mediterană și orice provocare sau neatenție poate provoca un conflict armat. De ce Recep Erdogan ar agrava și mai mult situația din cauza transformării în moschee a unei alte biserici ortodoxe, care a avut până atunci statutul de muzeu? Explicația pentru astfel de acțiuni poate fi următoarea.

Despre motivele acțiunilor anticreștine ale președintelui Turciei

În primul rând, este politica neo-otomană promovată de actualul guvern al Turciei. Reamintim că principiile structurii de stat a fondatorului statului turc Kemal Ataturk s-au redus la faptul că Turcia trebuia să-și abandoneze ambițiile imperiale, să renunțe la revendicările sale teritoriale față de țările care au aparținut cândva Imperiului Otoman, să dezvolte cooperarea cu Europa și să devină totodată un stat laic. Acesta este motivul pentru care multe biserici ortodoxe, inclusiv catedrala Sfânta Sofia, care au fost transformate în moschei în timpul imperiului otoman, au dobândit statutul de muzee sub Kemal Ataturk. Kemal deține în societatea turcă locul de părinte al națiunii și al statului, autoritatea sa este incontestabilă.

Guvernul turc actual încă nu poate declara sus și tare despre respingerea moștenirii politice a lui Kemal Ataturk. Prin urmare, ei folosesc tactica "pașilor mici", schimbând politica internă și externă a Turciei treptat. Iar transformarea fostelor biserici ortodoxe, care au devenit muzee sub Ataturk, din nou în moschei este rodul implementării unei asemenea tactici.

Guvernul turc actual încă nu poate declara sus și tare tare despre respingerea moștenirii politice a lui Kemal Ataturk. Prin urmare, ei folosesc tactica "pașilor mici"

În al doilea rând, motivul ultimelor decizii ale președintelui Turciei sunt convingerile sale personale și viziunea propriei sale personalități în istorie. El se vede pe sine nici mai mult, nici mai puțin – un nou Mehmed-cuceritorul, care a cucerit Constantinopolul în 1453 și a cotropit teritoriile Serbiei, Albaniei, Greciei actuale și ale altor țări.

Recep Erdogan, cu siguranță, nu se poate lăuda cu o asemenea amploare, dar se consideră  pe sine liderul lumii musulmane în contextul noilor realități geopolitice emergente. El a intervenit în conflictele militare din Siria, Libia și Irak. Trupele sale ocupă acum ilegal anumite teritorii ale acestor țări. El se află la câțiva pași de război cu Grecia pentru zăcămintele de pe raftul mării. El și-a stricat relațiile cu aproape toate țările vecine. Și în pofida faptului că situația economică din Turcia lasă în prezent mult de dorit, pe Recep Erdogan nimic nu-l oprește în promovarea politicii sale neo-otomane. Și, desigur, nu se va opri in fața incitării la conflicte interconfesionale prin transformarea bisericilor creștine în moschei. Și nu este prima instigare la ură interreligioasă din partea lui. În 1994, în funcția primar al Istanbulului, Recep Erdogan a fost găsit vinovat și condamnat la zece luni de închisoare pentru "instigarea la violență și la ură religioasă sau rasială".

În al treilea rând, aceasta este o lovitură pentru autoritatea Patriarhului Bartolomeu.

Primatul Fanarului, potrivit declarațiilor mass media turcești, este implicat în tentativa nereușită a loviturii de stat din 2016 și are relații amicale cu activistul turc dizgrațiat Abdullah Gul, care locuiește în Statele Unite. De asemenea, autoritățile turce sunt foarte nemulțumite de faptul că Patriarhul Bartolomeu depinde puternic de administrația SUA și ia decizii care să îi mulțumească pe americanii și care nu corespund politicii urmărite de Turcia.

Transformarea bisericilor în moschei este un semnal pentru Patriarhul Bartolomeu că ar trebui să demonstreze mai multă loialitate pentru autoritățile turcești decât până acum.

Patriarhul Bartolomeu însuși s-a plasat într-o poziție în care nu i-a mai rămas niciun apărător în fața guvernului Turciei. Autoritățile americane nu pot acum să-i ofere un sprijin substanțial, deoarece SUA se confruntă cu Recep Erdogan. Iar presiunea autorităților turce asupra Fanarului este punerea în aplicare a principiului atitudinii sale față de Patriarhia Constantinopolului, a cărei esență constă în faptul că Turcia oficială consideră Fanarul ca o structură pur internă a Turciei și nu recunoaște că ar avea o valoare internațională. Astfel, transformarea bisericilor în moschei este un semnal pentru Patriarhul Bartolomeu că ar trebui să demonstreze mai multă loialitate pentru autoritățile turcești decât până acum.

Ce să așteptăm de la autoritățile Turciei în continuare?

Putem presupune că bisericile care au statutul de muzeu în prezent se vor transforma și ele în moschei. Însă este puțin probabil ca Recep Erdogan o să procedeze la fel cu bisericile care funcționează. De asemenea, nu se observă reînnoirea revendicărilor Turciei față de Patriarhul Constantinopolului de a se strămuta din Turcia undeva în Athos sau în Statele Unite. Idei similare au fost deja verbalizate cu câteva zeci de ani în urmă, dar acum ele nu sunt actuale, deși, dat fiind caracterul lui Recep Erdogan, o asemenea turnură a evenimentelor nu poate fi exclusă.

Cât despre reacția țărilor europene la transformarea bisericii Mântuitorului Hristos din Chora într-o moschee, ea este mult mai puțin dură decât în cazul catedralei Sfânta Sofia. Biserica Ortodoxă Rusă, prin intermediul vicepreședintelui Departamentului pentru Relații BisericeștiE protoiereul Nicolai Balașov, a menționat că "conducerea Turciei este gata să continue să ignore sistematic valoarea mondială a patrimoniului Bizanțului cucerit, străină de înțelegerea sa, și astfel demonstrează umanității o indiferență disprețuitoare față de valorile culturale creștine. Toate acestea nu contribuie în niciun caz la înțelegerea, cooperarea și prietenia dintre popoarele noastre, la pace și respectul reciproc între adepții diferitelor religii".

Iar conducerea Turciei nu ascunde faptul că "patrimoniul Bizanțului cucerit" nu prezintă o valoare. Turcia oficială nu caută "înțelegere, cooperare, pace și respect reciproc". Turcii sunt conștienți de faptul că nu poate să existe pace între civilizația musulmană și cea europeană. Mai corect, ea poate să existe, dar fiind bazată doar pe echilibrul de putere. Cu alte cuvinte, conducerea Turciei respectă doar puterea, ceea ce este în general tradițional pentru Orientul Mijlociu. Iar Europa, încetând să se mai recunoască creștină, abandonând moralitatea creștină și asumându-și costurile pentru întreținerea a milioane de migranți ilegali din țările musulmane, și-a arătat slăbiciunea. Și nu numai slăbiciunea politică.

* * *

Civilizația europeană și în general civilizația occidentală este numită acum "post-creștină". Vedem că deceniu după deceniu europenii își abandonează din ce în ce mai mult credința. Bisericile creștine se închid, se transformă în restaurante și săli de sport, sau pur și simplu sunt demolate de bulldozere pentru că sunt inutile. În același timp, ideologia LGBT și egalitatea de gen sunt activ promovate în civilizația occidentală. Cum pot percepe acest lucru zeci de mii de migranți musulmani din Europa, dar și musulmanii care se uită la toate acestea din Turcia? Ca un semnal clar al slăbiciunii spirituale, creștinii nu au nevoie de biserici creștine. Deși Europa post-creștină este un teritoriu în mare măsură catolic, musulmanii nu se deranjează să găsească diferența dintre catolici și ortodocși.

Cu părere de rău, totuși trebuie să recunoaștem că civilizația musulmană nu numai alungă creștinismul din țările sale, dar și se extinde cu mult succes în țările europene. Și trebuie să realizăm cu amărăciune că Ucraina nu face excepție în această tendință. Nu trebuie să mergem departe pentru exemple. Foarte recent autoritățile ucrainene au decis să construiască o moschee pentru 5 000 de persoane în centrul Kievului, și totodată să atribuie sărbătorilor religioase islamice Kurban-Bayram și Uraza-Bayram statutul de sărbători de stat. Turcia va construi această moschee pe cheltuiala proprie, iar curatorul construcției este ambasadorul Turciei în Ucraina Yagmur Ahmet Guldere. Astfel protestează țările europene, inclusiv Ucraina, împotriva acțiunilor anticreștine ale lui Recep Erdogan. Prin urmare, în pofida protestelor, Turcia promovează și va continua să promoveze islamul pe teritoriile creștine. Iar Ucraina se află și ea în zona intereselor sale.