Ziua Marmotei sau Veșnicia? Cum să încetăm să „ucidem” timpul și să începem să trăim
Cum să încetăm să „pierdem timpul”? Căutăm răspunsuri în Evanghelie, mitologia antică și cinematografia cultă.
Хронос – timp cantitativ, secvențial, măsurabil. Este acel flux liniar cu care ne confruntăm în viața noastră de zi cu zi. În cadrul acestui timp istoric, sufletul nostru trăiește senzațiile, sentimentele și emoțiile sale față de toate evenimentele care se petrec în el.
Kairos – este timpul calitativ. Literalmente «momentul favorabil», momentul acțiunii. Este timpul care este definit nu prin durată, ci prin semnificație.
Grecii în mitologia lor îl reprezentau pe Kairos cu un singur smoc de păr pe frunte și cu ceafa cheală. Acest lucru simboliza efemeritatea oportunității. Puteai să o prinzi doar de acest unic smoc în momentul apropierii sale, iar când trecea, nu mai aveai de ce să te agăți.
Un exemplu clasic al relației dintre chronos și kairos este povestirea evanghelică despre Marta și Maria.
Ilustrează conflictul dintre cele două tipuri de timp în cadrul unui singur eveniment. Marta era absorbită de grijile slujirii și pregătirii. Acțiunile ei erau subordonate lui Chronos – îndeplinirea sarcinilor secvențiale, necesare, dar care distrag atenția. Maria stătea la picioarele lui Iisus și asculta Cuvântul Său. Mântuitorul a spus că ea «a ales partea cea bună». Decizia ei a fost o recunoaștere a lui Kairos – faptul că prezența imediată și învățătura Mesiei era un moment favorabil, unic, care nu putea fi ratat pentru grijile cronologice.
Sfatul apostolului
Când apostolul scrie: «Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând KAIROS (timpul), căci zilele rele sunt» (Efes. 5:15-16), – El oferă o instrucțiune concretă. Să nu lăsați timpul vostru (fluxul lui Chronos) să curgă în zadar sau să fie capturat de lucruri lumești, «viclene» (adică păcătoase sau lipsite de sens). Să căutați activ și să «cumpărați» momentele lui Kairos (oportunități favorabile) pentru creșterea duhovnicească și slujire.
Răscumpărarea lui Kairos transformă timpul dintr-un fundal neutru (Chronos) într-un câmp al alegerii morale.
Adesea kairos – nu este doar o oportunitate, ci o criză care permite unei persoane să ajungă la un nivel calitativ diferit de viață duhovnicească.
Capcana «Zilei Marmotei»
Tema lui Chronos și Kairos este ilustrată clar în filmul «Ziua Marmotei». Personajul principal, Phil, cade în capcana lui Chronos. Timpul se transformă într-o succesiune lipsită de sens a acelorași evenimente. Încercarea de a ieși din această capcană prin egoism: conducere sub influența alcoolului, înșelăciune, autodistrugere – eșuează.
Situația se schimbă doar atunci când Phil, literalmente conform cuvântului apostolului, începe să folosească conștient fiecare zi repetitivă pentru îmbunătățire calitativă: învățarea limbilor, cântatul la pian, ajutorul acordat străinilor și, cel mai important, pentru iubirea sinceră. Atunci apare momentul de cotitură. Ziua nu se termină până când Phil nu o trăiește cu un sens autentic și iubire. Adică până nu o umple cu Kairos.
«Domnii cenușii» și furtul vieții
Cea mai bună ilustrare a relațiilor dintre Kairos și Chronos este romanul scriitorului german Michael Ende, publicat în 1973. Este considerat un clasic al literaturii pentru copii și tineret, dar are un substrat filosofic profund, relevant și pentru adulți.
Conform intrigii, niște «Domni Cenușii», care se numesc reprezentanți ai Băncii de economisire a timpului, conving oamenii să-și economisească timpul și să trăiască rapid, obținând profit din această economie. Oamenii devin obsedați de Chronos (programe, eficiență), pierzând în același timp bucuria, creativitatea și umanitatea.
Dar în această lume a crizei permanente apare fetița Momo. Ea are un dar minunat pe care oamenii l-au pierdut deja. Momo știe să asculte. Când oamenii vorbesc cu Momo, își încetinesc gândurile, se liniștesc și, în esență, intră în Kairos. Ei încetează să se îngrijoreze de «timpul economisit» (Chronos) și încep să trăiască în Moment, unde se nasc idei, prietenie și fericire autentică.
Ende arată că obsesia pentru Chronos-ul cantitativ, economisit, privează viața de Kairos (adică de calitate, sens). Timpul autentic – este timpul trăit cu sens în prezent.
Romanul «Momo» – este o alegorie profundă, afirmând întâietatea calității vieții asupra metricilor sale cantitative și dezvăluind natura răului contemporan. Ea cheamă la o etică a atenției: timpul adevărat (kairos) – nu este o resursă economisită, ci plenitudinea trăirii momentului prezent, plin de sens, creativitate, bucurie și iubire. Graba impusă de «Domnii Cenușii» – este o formă de înstrăinare, transformând omul într-un mecanism lipsit de bucurie.
Răul în acest roman nu este prezentat ca o pasiune demonică, ci ca un pragmatism parazitar, rece și gol.
Momo și darul ei de a asculta și de a fi prezent cu adevărat reprezintă o formă de har care le redă oamenilor sufletele furate și capacitatea de a trăi. Conflictul dintre Momo și Domnii Cenușii – este o bătălie cosmică între Viață (căldură, culoare, kairos) și Moarte (frig, cenușiu, chronos gol). Salvarea de răul dezumanizant și dobândirea vieții autentice se află în umanitatea altruistă, iubire și capacitatea de a prețui fiecare clipă fără a alerga după o «eficiență» efemeră.
Veșnicia în moment
Ortodoxia nu opune Chronos și Kairos. Ambele sunt daruri ale lui Dumnezeu.
Chronos măsoară timpul nostru pământesc, în care se desfășoară viața umană cu grijile, muncile, așteptările și sfârșitul său inevitabil. Este timpul pe care Dumnezeu l-a dăruit cu milă omului pentru pocăință și mântuire. Prețuim Chronos ca «câmp» al luptei duhovnicești și creșterii.
Iar Kairos – este un punct unic, o oportunitate favorabilă, când Veșnicia pătrunde în Chronos. Nu este un concept filosofic abstract, ci o întâlnire personală: momentul rugăciunii, când sufletul simte apropierea lui Dumnezeu; momentul Împărtășaniei, când credinciosul se unește cu Hristos; momentul milosteniei, când omul vede chipul lui Dumnezeu în aproapele său.
Sarcina noastră nu este să fugim de Cronos, ci să ne străduim să-l umplem cu o căutare continuă și cu experimentarea Kairosului.
Cronos este timpul vieții care ne este dat, astfel încât în fiecare clipă să putem spune „da” lui Dumnezeu și, prin urmare, să întâlnim momentul binecuvântat al Eternității.
