Ziua Cârtiței sau Veșnicia? Cum să încetăm să „ucidem” timpul și să începem să trăim
Cum să încetăm să „pierdem timpul” și să învățăm să prindem momentul? Căutăm răspunsuri în Evanghelie, mitologia antică și filmele cult.
Chronos – timpul cantitativ, secvențial, măsurabil. Este acel flux liniar cu care ne confruntăm în viața noastră de zi cu zi. În cadrul acestui timp istoric, sufletul nostru trăiește senzațiile, sentimentele și emoțiile sale față de toate evenimentele care se petrec în el.
Kairos – este timpul calitativ. Literalmente «momentul favorabil», momentul acțiunii. Este timpul care este definit nu prin durată, ci prin semnificație.
Grecii în mitologia lor îl reprezentau pe Kairos cu un singur șuviță de păr pe frunte și cu ceafa cheală. Acest lucru simboliza efemeritatea oportunității. Puteai să o prinzi doar de acea unică șuviță în momentul apropierii sale, iar când trecea, nu mai aveai de ce să te agăți.
Martha și Maria
Un exemplu clasic al relației dintre chronos și kairos este povestirea evanghelică despre Martha și Maria. Aceasta ilustrează conflictul dintre cele două tipuri de timp în cadrul unui singur eveniment.
Martha era absorbită de grijile slujirii și pregătirii. Acțiunile ei erau subordonate lui Chronos – îndeplinirea sarcinilor secvențiale, necesare, dar care distrag atenția. Maria stătea la picioarele lui Iisus și asculta Cuvântul Său. Mântuitorul a spus că ea «a ales partea cea bună». Decizia ei a fost o recunoaștere a lui Kairos – faptul că prezența și învățătura imediată a Mesiei era un moment favorabil, unic, care nu putea fi ratat din cauza grijilor cronologice.
Sfatul apostolului
Când apostolul scrie: «Așadar, vedeți să umblați cu grijă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, răscumpărând (sau cumpărând) Kairos, pentru că zilele sunt rele» (Efes. 5:15-16), el ne îndeamnă nu doar să «economisim» timpul (chronos), ci să «răscumpărăm» momentele (kairos).
«Răscumpăra» – înseamnă a căuta activ și a folosi oportunitățile favorabile pentru a face bine și a crește spiritual.
Aceasta transformă timpul dintr-un fundal neutru într-un câmp al alegerii morale. Kairos – este o criză (judecată, decizie), o oportunitate care necesită un răspuns.
Capcana «Zilei Cârtiței»
În cultura modernă, tema lui Chronos și Kairos este interesant abordată în filmul «Ziua Cârtiței». Eroul principal, Phil Connors, cade în capcana lui Chronos. Timpul pentru el se transformă într-o succesiune fără sens, repetitivă, a acelorași evenimente.
Încercarea sa de a manipula acest timp în scopuri egoiste (distracție, seducție, chiar sinucidere) eșuează. Transformarea are loc doar atunci când Phil începe să folosească timpul ca pe Kairos – pentru auto-îmbunătățire, ajutorarea altora și iubire autentică. El rupe cercul vicios al lui Chronos, umplând momentul cu sens și iubire.
«Domnii cenușii»
O altă ilustrare profundă este cartea lui Michael Ende «Momo». În ea, «Domnii cenușii» (reprezentanții casei de economii a timpului) conving oamenii să «economisească» timpul. Rezultatul acestei economii devine o viață lipsită de bucurie, căldură și umanitate. Oamenii devin obsedați de Chronos (eficiență, programare), pierzând astfel Kairos (momentul întâlnirii, contemplării, jocului, iubirii).
Răul în acest roman este prezentat nu ca o pasiune demonică, ci ca un pragmatism parazitar, rece și gol.
Momo și darul ei de a asculta și a fi prezent cu adevărat reprezintă o formă de har care le redă oamenilor sufletele furate și capacitatea de a trăi.
Conflictul dintre Momo și Domnii cenușii – este o bătălie cosmică între Viață (căldură, culoare, kairos) și Moarte (frig, cenușiu, chronos gol). Salvarea de la răul dezumanizant și dobândirea vieții autentice se află în umanitatea altruistă, iubire și capacitatea de a aprecia fiecare moment fără a urmări o «eficiență» efemeră.
Veșnicia în moment
Ortodoxia nu opune Chronos și Kairos. Ambele sunt daruri ale lui Dumnezeu.
Chronos măsoară timpul nostru pământesc, în care se desfășoară viața umană cu grijile, muncile, așteptările și sfârșitul inevitabil. Este timpul pe care Dumnezeu l-a dăruit cu milă omului pentru pocăință și mântuire. Prețuim Chronos ca «câmp» al luptei spirituale și creșterii.
Iar Kairos – este punctul unic, oportunitatea favorabilă, când Veșnicia pătrunde în Chronos. Nu este un concept filosofic abstract, ci o întâlnire personală: momentul rugăciunii, când sufletul simte apropierea lui Dumnezeu; momentul Împărtășaniei, când credinciosul se unește cu Hristos; momentul milosteniei, când omul vede chipul lui Dumnezeu în aproapele său.
Sarcina noastră – nu este să fugim de Chronos, ci să încercăm să-l umplem cu căutarea și trăirea continuă a lui Kairos, astfel încât în fiecare moment al vieții noastre să putem spune lui Dumnezeu «Da» și să întâlnim veșnicia Sa aici și acum.
