Hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene: o schismă sau nu?

În ziua de 27 mai 2022 a avut loc Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ucrainene care a declarat independența Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Rezultatele au provocat imediat un val de emoții în rândul credincioșilor ortodocși, variind de la jubilație până la tristețe. Ce s-a întâmplat acolo?

Reamintim că inițial reuniunea nu a fost convocată ca un Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ci ca o adunare a episcopilor, clerului și mirenilor. Când în rezultatul discutării problemelor bisericești în formatul reuniunii au arătat clar că biserica trebuie să ia anumite decizii, a avut loc o ședință de urgență a Sfântului Sinod, apoi un Sinod Arhieresc și, în final, s-a reunit Sinodul Local (de altfel, acest organ suprem de conducere, conform Statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nu se numește Sinod Local ci pur și simplu: "Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene").

Ce a hotărât Sinodul Local?

Dezacordul cu poziția Patriarhului Chiril

"Ne exprimăm dezacordul cu poziția Patriarhului Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii cu privire la războiul din Ucraina".

Poziția Patriarhului față de războiul din Ucraina este una dintre cele mai dureroase pentru credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Este cert că el a aprobat de fapt acțiunile Federației Ruse în Ucraina, așa cum reiese din numeroasele sale declarații și predici după izbucnirea războiului. De exemplu, la 14 martie 2022, la finalul Liturghiei din Duminica Triumfului Ortodoxiei, Patriarhul Chiril i-a înmânat lui Victor Zolotov, conducătorului Rosgvardiei (Gărzii Naționale a Federației Ruse) o icoana a Maicii Domnului, spunând: "Fie ca această icoană să-i inspire pe tinerii soldați din Garda Națională, care depun jurământul, care pornesc pe calea apărării Patriei". Din moment ce Garda Rusă participă la operațiuni militare în Ucraina, cuvintele Patriarhului devin o binecuvântare pentru astfel de activități. Exact asta a înțeles Zolotov, pentru că în discursul său de mulțumire a început să vorbească despre războiul din Ucraina: "Aș vrea să spun că da, nu totul merge atât de repede pe cât ne-am dori, dar aceasta se întâmplă doar din motivul că naziștii se ascund <...> dar noi ne îndreptăm pas cu pas spre scopul propus și victoria va fi a noastră". Patriarhul nu a spus nimic împotrivă și nu a corectat nimic.

Și trebuie spus că Patriarhul dă tonul poziției de ansamblu a Bisericii Ortodoxe Ruse. De exemplu, mitropolitul Serghie de Voronej și Liski a declarat în ziua de 12 aprilie 2022: "Toți trebuie să-l sprijinim pe președinte și munca pe care o face. Din păcate, această sarcină nu mai este posibilă fără vărsare de sânge".

Adică vărsarea de sânge este justificată de niște scopuri înalte. Și acesta nu este altceva decât un principiu iezuit: "scopul justifică mijloacele". Așadar, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și-a exprimat dezacordul față de această poziție. Uciderea, inclusiv a copiilor, violența și distrugerea caselor nu pot fi justificate de niciun "scop înalt".

Fierberea Sfântului Mir

"Sinodul a avut o cugetare cu privire la reînnoirea fierberii Sfântului Mir în Biserica Ortodoxă Ucraineană".

În primul rând, trebuie remarcată formularea – nu se anunță în mod explicit fierberea Sfântului Mir, se vorbește doar despre "o cugetare". Dar chiar și aceste cuvinte au stârnit indignare în rândul multora, deoarece fierberea mirului este adesea percepută ca un semn al Bisericii autocefale.

Apropo, ritul de fierbere a mirului se săvârșea la Kiev încă pe vremea Imperiului Rus, când eparhiile fostei Mitropolii a Kievului făceau parte din Biserica Rusă.

Parohii în străinătate

Nu vom reproduce integral textul acestui paragraf. Semnificația sa se rezumă la faptul că din cauza migrației în masă din Ucraina (mai mult de 6 milioane de oameni), apare nevoia urgentă de a organiza păstorirea credincioșilor din străinătate. Mai mult, este logic să presupunem că unii dintre persoanele strămutate nu se vor întoarce în Ucraina în viitorul apropiat. Prin urmare, Sinodul a decis "să dezvolte în continuare misiunea sa în străinătate printre ucrainenii ortodocși pentru a păstra credința, cultura, limba și identitatea ortodoxă".

Parohii ale credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene din străinătate există în multe țări: Italia, Canada, SUA și altele. Îngrijirea păstoriților săi care se află în străinătate este o necesitate evidentă și, prin urmare, acest punct din hotărârile Sinodului este logic. Totuși, acest paragraf provoacă discuții, deoarece existența diasporei vorbește despre autonomia Bisericii.

Căutarea unității în Ortodoxia ucraineană

Biserica Ortodoxă Ucraineană spune că este gata să înceapă un dialog cu așa-zisa Biserică Ortodoxă a Ucrainei, dar îi pune trei condiții:

• să înceteze acaparările bisericilor;
• să recunoască că "autocefalia" sa nu este deplină;
• să-și rehirotonească "episcopii" cu mâinile episcopilor canonici.

Desigur, condiția principală este ultima. Cert este că aproape toți "episcopii" BOaU și-au primit "sfințirea" de la Filaret Denisenko când acesta era deja excomunicat din Biserică. Recunoașterea demnității ierarhice a "episcopilor" BOaU de către Patriarhia Constantinopolului nu a schimbat nimic în acest sens – reprezentanții multor Biserici Autocefale au subliniat imposibilitatea recunoașterii retrospective a harului "hirotoniilor".

Timpul va arăta în ce măsură o astfel de condiție poate fi îndeplinită de BOaU. Pentru că în scurta sa istorie, ea a demonstrat o dependență enormă față de autoritățile laice, inclusiv față de cele străine. Prin urmare, dacă din anumite motive aceste forțe vor considera că este necesară unirea confesiunilor ortodoxe din Ucraina, se poate face presiunea corespunzătoare asupra BOaU.

Totodată, în hotărârea Sinoduluii Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu se precizează de la cine pot primi hirotonie ierarhică legitimă reprezentanții BOaU. Se spune doar că "pentru a recunoaște canonicitatea ierarhiei BOaU, este necesar să se restabilească succesiunea apostolică a episcopilor săi".

Pentru moment posibilitatea unirii cu BOaU pare absolut ireală.

Independența Bisericii Ortodoxe Ucrainene

"Sinodul a adoptat acte adiționale și amendamente la Statutul său privind administrarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care denotă independența și autonomia deplină a Bisericii Ortodoxe Ucrainene".

Acest punct din Rezoluția Sinodului este cel mai important, pentru că în vederea soluționării acestei probleme a fost convocat Sinodul. Dar din text nu este absolut clar: este deja vorbe despre autocefalie sau încă nu este?

Textul amendamentelor la Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu este încă accesibil în spațiul public, dar Mitropolitul Clement (Vecerea) într-un interviu acordat LIGA.net la întrebarea despre modificările la Statut, a spus: "Refuzul de a-l pomeni pe Patriarh, independența în luarea tuturor deciziilor organizatorice, nesubordonarea oricăror decizii ale Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la Biserica Ortodoxă Ucraineană".

Peste două zile după Sinod, în 29 mai 2022, la Lavra Peșterilor de la Kiev a avut loc o liturghie, la care Mare Mitropolitul Onufrie l-a pomenit la Vohodul pe Patriarhul Chiril în rând cu Întâistătătorii celorlalte Biserici Autocefale. Până atunci, Mitropolitul îl pomenea ca pe un "mare stăpân".

Mitropolitul Onufrie l-a pomenit pe Patriarhul Chiril în rând cu Întâistătătorii celorlalte Biserici Autocefale. Până atunci, Mitropolitul îl pomenea ca pe un "mare stăpân".

Să trecem acum la relațiile cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Până recent, Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene conținea mai multe norme care indicau o legătură cu Biserica Ortodoxă Rusă:

• Biserica Ortodoxă Ucraineană este o parte autonomă a Bisericii Ortodoxe Ruse (p. 1, alin. 5);
• Întâistătătorul nou ales al Bisericii Ortodoxe Ucrainene primește binecuvântarea Patriarhului Moscovei (p. 5, alin. 2);
• Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse (p. 5, alin. 8);
• Biserica Ortodoxă Ucraineană este legată de toate Bisericile Autocefale prin Biserica Ortodoxă Rusă (p. 1, alin. 3);
• Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene acţionează în baza hotărârilor Sinodurilor BORu (p. 3, alin. 3).

Participanții la Sinod susțin că toate aceste clauze o să dispară. Așa este sau nu, va deveni clar după publicarea noului Statut al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Independența forțată a Eparhiilor

"Pentru perioada legii marțiale, când relațiile dintre eparhii și centrul de conducere al Bisericii sunt complicate sau lipsesc, Sinodul consideră de cuviință împuternicirea episcopilor eparhiali conducători să ia decizii independente asupra diferitelor probleme ale vieții eparhiale, care intră în competența Sfântul Sinod sau a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cu notificarea ulterioară a Întâistătătorului, în măsura posibilităților".

Nu întâmplător am prezentat acest punct al Statutului la urmă. Bineînțeles, el are menirea să permită soluționarea unui șir întreg de probleme din viața eparhiilor care se află în afara controlului ucrainean și cu care comunicarea în timpul războiului este dificilă sau imposibilă. Este vorba despre probleme privind personalul eparhiilor, deschiderea mănăstirilor, înființarea de instituții de învățământ și așa mai departe. Dar mai există un moment, și probabil este cel mai important acum.

Aceste eparhii au dreptul de a se ghida în activitatea lor de fostul Statut al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Eparhiile de Donețk, Simferopol și Crimeea ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene au anunțat deja că intenționează recurgă la acest drept.

Reacția cu privire la Sinod

După cum s-a spus deja, deciziile Sinodului Local al Bisericii Ortodoxe Ucrainene au stârnit o reacție foarte puternică atât în ​​Ucraina, cât și în Federația Rusă. Se discută două întrebări cheie:

1. Este sau nu vorba despre autocefalie?
2. Este sau nu o schismă?

De exemplu, conducătorul adjunct al Departamentului Sinodal al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru relațiile cu societatea și mass-media Alexander Șipkov a vorbit despre schismă pe canalul său de Telegram. El a scris că Biserica Ortodoxă Ucraineană a declarat deja restabilirea fierberii Sfântului Mir, iar acesta este principalul atribut al autocefaliei. De asemenea, Șipkov a spus că Kievul nu a săvârșit niciodată ritul fierberii mirului (ceea ce este o eroare evidentă). Autorul și-a încheiat publicația spunând că Sinodul este un proiect al Departamentului de Stat al SUA și că Mitropolitul Onufrie este executorul acestuia. Au urmat și alte declarații emoționante din partea reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ruse.

Dar apoi au fost făcute o serie de declarații oficiale și gradul pasiunilor a diminuat imediat.

Pe 28 mai 2022, conducătorul Departamentului pentru Relații Bisericeștile Externe din cadrul Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion a spus că Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a confirmat doar Tomosul Patriarhului Alexie din 1990 și unitatea cu Biserica Ortodoxă Rusă se păstrează în continuare. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse Vladimir Legoida a subliniat imediat că anume cuvintele Mitropolitului Ilarion reprezintă poziția oficială a Patriarhiei Moscovei.

Apoi a vorbit Patriarhul Chiril. În ziua de 29 mai el a comentat hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene astfel: "Înțelegem că Preafericitul Mitropolit Onufrie și episcopii trebuie să acționeze cu înțelepciune astăzi pentru a nu complica viața credincioșilor lor".

Iar punctul oficial a fost plasat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, care a ținut o ședință de urgență pe 29 mai. Principalele sale teze sunt următoarele:

• Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este determinat în Decretul Patriarhului Alexie din 1990.
• Amendamentele la Statut adoptate de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene trebuie să fie studiate în conformitate cu procedura prescrisă pentru a se stabili conformitatea lor cu Decretul menționat și cu Statutul BORu.
• S-a exprimat regretatul că într-o serie de eparhii ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene a încetat pomenirea Patriarhului.

Reprezentanții clerului Bisericii Ortodoxe Ruse au avut deja suficient timp pentru a comenta neoficial aceste decizii. De exemplu, cunoscutul preot și teolog Gheorghii Maximov a spus că Biserica Ortodoxă Rusă nu a condamnat deciziile Sinoduluii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar nici nu le-a aprobat: "Astfel se indică faptul că modificările aduse de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu pot fi considerate că ar avea forță juridică".

Deoarece Maximov a fost susținut de episcopatul BORu (de exemplu, de Episcopul Vicar Patriarhal Savva (Tutunov)), este de notat faptul că Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene nici în redactarea sa anterioară nu prevedea aprobarea deciziilor sale de către BORu. Acest lucru este dovedit de p. 2 din paragraful 15 "Cu privire la modificările aduse la Statut privind administrarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene": "Dreptul de a aproba amendamente și modificări la prezentul Statut îi revine Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cu aprobarea ulterioară de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene".

Oricum, toți cei care s-au temut că hotărârile Sinodului Local ar putea fi o schismă, se pot liniști. Ruptura cu Biserica Rusă nu a avut loc.

Toti cei care s-au temut că hotărârile Sinodului Local ar putea fi o schismă, se pot liniști.

Rămâne deschisă întrebarea privind autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene– ea există sau nu?

Răspunsul poate fi următorul: pornind de la drepturile pe care le are acum Biserica Ortodoxă Ucrainenă – cu siguranță da, dar prin statutul său oficial – nu.

Și contează oare acest lucru pentru credincioșii care au venit și vor continua să vină la slujbe în lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Chiar contează pentru ei dacă Biserica Ortodoxă Ucrainenă se va numi autocefală sau autonomă? Pentru ei este cu adevărat important să nu aibă loc vreo schismă și că toate Tainele Bisericii au fost și rămân valabile.

Oricum, Biserica Ortodoxă Ucrainenă este și va fi singura Biserică purtătoare de har din Ucraina. Ea va continua să fie recunoscută peste tot în lumea ortodoxă. Ea va continua să-și îndeplinească pe pământ misiunea de mântuire.

Și deja putem spune că în situația foarte dificilă în care se află acum Biserica Ortodoxă Ucraineană, Sinodul a luat cea mai optimă decizie.

Pe de o parte, Biserica și-a declarat deplina sa independență: acum autoritățile nu au niciun motiv să interzică Biserica Ortodoxă Ucrainenă, să-i interzică activitatea, să "transfere" comunitățile sub jurisdicția BOaU, etc.

Pe de altă parte, s-a păstrat legătura de rugăciune cu Biserica Rusă șis- a evitat pericolul unei schisme. Da, acum nici "autocefaliștii" și nici "tradiționaliștii" nu sunt pe deplin mulțumiți, dar Biserica s-a păstrat, s-a păstrat unitatea noastră ca membri ai Trupului unic al lui Hristos. "Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora" (Romani, 12:5).

În situația foarte dificilă în care se află acum Biserica Ortodoxă Ucraineană, Sinodul a luat cea mai optimă decizie.

Noi toți rămânem uniți în Hristos cu toate comunitățile ortodoxe din întreaga lume. Și trebuie să păstrăm totodată integritatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Discuțiile despre statutul său nu ar trebui să provoace dezbinări interne. Mulți s-au ridicat împotriva Bisericii noastre și în aceste condiții grele, sarcina noastră este să păstrăm unitatea interioară în jurul Întâistătătorului nostru, Preafericitului Mitropolit Onufrie, pentru că numai unitatea noastră poate garanta existența unei Ortodoxii adevărate, nu butaforice, pe pământul Ucrainei.