Creștinii și puterea: de ce cei care „s-au plecat” îi urăsc pe cei care „nu s-au plecat”
Astăzi este aproape imposibil să deosebești acțiunile autorităților și ale reprezentanților Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (PCU) față de Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPC). Minciuna, calomnia, ura și violența curg într-un flux continuu. De ce se întâmplă acest lucru?
«Nu uitați, cei care s-au plecat vor urî cel mai mult nu pe cei care i-au plecat, ci pe cei care nu s-au plecat». Această frază populară pe Internet a unui autor necunoscut, într-un anumit sens, vorbește despre psihologia celor care, pierzând libertatea interioară, doresc să-și dovedească propria «dreptate» prin orice mijloace. În același timp, «dovedesc» nu celor care i-au «plecat», ci celor care nu au vrut să se «plece».
Este interesant că în Ucraina modernă vedem o imagine similară în sfera bisericească: Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU), complet presată de stat, adesea nu se opune autorităților, ci Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOU), ai cărei păstori și enoriași refuză să se «plece» sub cerințele politice.
Acest articol nu este atât despre motivul pentru care se întâmplă acest lucru, cât despre cum structurile bisericești, fuzionate cu statul, se transformă în instrumente de «purificare» ideologică și de ce adevărata libertate în Hristos inspiră celor puternici și «marionetelor» lor cea mai aprigă ură.
Cine sunt cei «plecați»?
În context bisericesc, «plecații» sunt cei care au sacrificat Evanghelia pentru câștig politic. Cu alte cuvinte, sunt cei care, uitând de cuvintele lui Hristos despre iubirea față de dușmani, cultivă ura, cei care în loc de rugăciune și pocăință vin la biserică cu flexul și ranga, cei care nu vor să lupte cu «duhurile răutății de sub cer», pentru că sunt ocupați cu «lupta» împotriva «cărnii și sângelui». Dar cel mai important, sunt cei care depind în totalitate de cerințele «momentului politic».
În contextul articolului nostru, toate aceste criterii se aplică BOU, care, primind în ianuarie 2019 «tomosul» autocefaliei de la Constantinopol, a intrat în orbita intereselor de stat.
Așadar, Legea «Despre libertatea de conștiință și organizațiile religioase» a oferit autorităților un motiv pentru a efectua o reînregistrare masivă a parohiilor BOU în favoarea BOU. Cu forțele administrațiilor locale și ale «activiștilor» sunt capturate bisericile BOU, iar canalele de televiziune de stat și principalele publicații online îndoctrinează poporul cu povești fantastice despre «influența pro-rusă» a BOU, legând-o de «agresor». În același timp, BOU este prezentată ca «biserica națională», iar critica sau întrebările adresate acesteia sunt interpretate ca «amenințări la adresa securității naționale».
Este natural că o astfel de «asistență» din partea statului necesită o recompensă din partea BOU — și structura lui Dumenko oferă tot ce poate. De exemplu, dacă statul decide să închidă bisericile în carantină — BOU este categoric «pentru», dacă decide să interzică o întreagă Biserică — BOU din nou «pentru», dacă decide să schimbe datele sărbătorilor — și aici «pentru». Și nu există nicio îndoială, chiar dacă autoritățile decid să schimbe textul Liturghiei sau să anuleze posturile — BOU va susține toate aceste decizii. Și nu doar pentru că sunt departe de viața spirituală, ci și pentru că înțeleg — fără sprijinul autorităților nu pot exista.
În consecință, BOU s-a pus singură într-o situație în care este lipsită chiar și de posibilitatea ipotetică de a fi, dacă este necesar, vocea criticii deciziilor greșite ale autorităților, de a fi conștiința poporului.
De ce autoritatea a «plecat» BOU, dar nu a putut «pleca» BOU?
Rezistența la rău și păcat — unul dintre semnele libertății interioare. BOU, deși este supusă presiunii, rămâne singura confesiune care a refuzat în mod consecvent să îndeplinească «sarcinile» de stat care contravin Evangheliei, canoanelor Bisericii și conștiinței creștine.
Nu, nu suntem perfecți și adesea manifestăm infantilism și incapacitate de a spune ferm «nu». Dar în chestiuni care au o importanță principială, factorul «ascultării de Dumnezeu, nu de om» prevalează totuși asupra tuturor deciziilor. Să ne amintim că atunci când autoritățile păgâne au interzis apostolilor să predice, au auzit în răspuns: «Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni» (Faptele Apostolilor 5:29). Pe acest principiu se bazează majoritatea deciziilor BOU. De exemplu, doar BOU a văzut pericolul în restricțiile COVID, doar ea s-a opus documentelor electronice și biometriei. Doar BOU continuă tradiția procesiunilor religioase, în ciuda interdicțiilor și așa mai departe.
În plus, neavând nicio dependență de stat, BOU este supusă unei presiuni imense din partea autorităților, care cer ruperea legăturilor canonice și euharistice (subliniem, nu administrative) cu Biserica Rusă.
Și ce? Faptul că, în ciuda persecuțiilor dure, peste 6 milioane de credincioși au rămas în BOU. Ce spune asta? Că,
neavând nicio speranță de «bunăvoință» din partea statului, credincioșii trăiesc în Biserică cu un sentiment real de libertate spirituală.
De ce Biserica Ortodoxă Ucraineană provoacă nu doar iritare, ci o adevărată ură din partea BOU și a autorităților? Răspunsul se află în logica internă a dependenței și autojustificării. Și aici există câteva mecanisme despre care vom vorbi.
Mecanismul «proiecției vinei»
Când o persoană (sau o instituție) își refuză libertatea și acceptă voința celui mai puternic, apare un disonanță cognitivă: «am acționat greșit, dar trebuie să dovedesc că acțiunea mea este corectă». În cele din urmă, persoana (sau grupul de persoane) dezvoltă un conflict interior, tot negativul căruia este direcționat către cei care au refuzat să se «plece». Tocmai acești «neplecați» sunt acuzați de pierderea libertății spirituale.
Mecanismul «mustrare vie»
Hristos îi numește pe creștini «sarea pământului» (Matei 5:13). După cum se știe, sarea nu doar previne putrezirea unui produs, ci îi și dă gust. Și dacă proiectăm cuvintele lui Hristos asupra BOU, rezultă că Biserica noastră, în slujirea ei jertfelnică, nu doar că
