Iran și Israel: războiul pentru Mesia?
Conflictul dintre Israel și Iran, iar dacă privim mai larg- întreaga lume musulmană, este în principiu nerezolvabil. Dar calea spre rezolvarea lui este indicată de Hristos.
Dimineața zilei de 24 iunie 2025, parcă s-a încheiat războiul de două săptămâni între Israel și Iran. Donald Trump a anunțat că a ajuns la un acord de armistițiu cu țările beligerante, ambele părți confirmând deja oficial acest lucru. Și aceasta este, fără îndoială, o veste foarte bună. Dar, din păcate, este puțin probabil ca această pace să fie veșnică sau măcar de lungă durată.
Se împlinesc profețiile escatologice?
Trăim vremuri în care numeroase evenimente ne fac să acordăm atenție profețiilor escatologice. Multe dintre ele se împlinesc sub ochii noștri sau, cel puțin, așa le evaluăm noi. Una dintre ele este restaurarea statului Israel. Să ne gândim doar la acest fapt. Poporul evreu nu a avut statalitate aproape două mii de ani. Toți acești ani, evreii nu aveau dreptul să trăiască pe pământul Palestinei și erau răspândiți pe tot pământul. Ei nu aveau templul lor și nu puteau să-și desfășoare cultul conform legii lui Moise.
Sinagogile actuale nu sunt temple, ci doar locuri unde evreii se adună, se roagă și învață Tora de la rabini (învățători). Cultul, care implică aducerea de jertfe, este posibil doar într-un singur loc pe pământ - Templul din Ierusalim, iar acesta poate fi săvârșit doar de preoți, descendenți ai lui Aaron. Nimic din toate acestea nu există astăzi. Din Templu a rămas doar Zidul Plângerii. Dar
evreii nu s-au dizolvat în alte popoare, nu și-au uitat religia, au păstrat în conștiința lor visul de a restaura statul evreu și fiecare generație a lor, timp de două mii de ani, a apropiat acest eveniment.
Paradoxul, la care a făcut referire, în special, regretatul Muammar Gaddafi: de ce Israelul contemporan a apărut ca urmare a Holocaustului, care a fost organizat de germani, iar palestinienii au fost cei care au trebuit să se retragă de pe pământul lor? De ce rezoluția ONU din 1947 prevedea crearea statului Israel nu pe teritoriul Germaniei, ci în Palestina? Răspunsul se află în Sfânta Scriptură: «În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: "Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare al Eufratului…» (Gen. 15, 18), «Și Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu" (Gen. 17, 7–8).
Evreii au părăsit Eretz-Israel (țara Israelului) de trei ori: o dată încă pe vremea nepotului lui Avraam, Iacov, când s-au mutat în Egipt din cauza foametei și au trăit acolo patru sute de ani. A doua oară în anul 586 î.Hr., când regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a cucerit și a distrus Ierusalimul, a distrus Primul Templu, construit de Solomon, iar evreii au fost duși în captivitate. Captivitatea babiloniană a durat 70 de ani, iar cauza ei a fost devierea evreilor spre idolatrie. A treia oară, evreii au fost răspândiți pe fața întregului pământ în anul 70 d.Hr., când împăratul roman Titus a cucerit Ierusalimul și a distrus Al Doilea Templu, reconstruit după captivitatea babiloniană de Zorobabel și reconstruit de Irod. În această dispersie, evreii au petrecut două mii de ani. Și ce crimă ar fi trebuit să comită ei înaintea lui Dumnezeu pentru a primi această pedeapsă, se pare că toată lumea știe.
Dar iată că urmașii lui Avraam se adună din nou în Eretz-Israel, statul evreu este din nou restaurat. Este restaurat exact pe acel pământ pe care Dumnezeu l-a dat în posesie lui Avraam și urmașilor săi. Astăzi, acest pământ este înconjurat de țări musulmane, care a doua zi după proclamarea independenței Israelului în 1948 au început un război împotriva lui. Valurile mării islamice ar fi trebuit să măture cu ușurință de pe fața pământului Israelul nou-născut, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Istoricii identifică șase conflicte militare majore, fără a lua în calcul numeroasele intifade și alte escaladări.
· Războiul de independență 1948–1949;
· Campania din Sinai 1956;
· Războiul de șase zile 1967;
· Războiul Yom Kipur (Ziua Ispășirii) 1973;
· Războiul din Liban 1982–1985;
· Al doilea război din Liban 2006.
În majoritatea acestor conflicte, superioritatea multiplă a forțelor și mijloacelor a fost de partea statelor islamice, dar Israelul a învins pe toți. Este ceva la care să ne gândim. Conflictul actual cu Iranul ar fi putut depăși cu ușurință toate cele anterioare în ceea ce privește amploarea pierderilor. Deocamdată nu știm cum se va încheia exact, la fel cum nu știm nici cât de întinse în timp vor fi toate evenimentele ulterioare. Dar știm că, conform profețiilor iudaice, restaurarea Israelului ar trebui să se încheie cu construirea celui de-al Treilea Templu pe locul primelor două distruse și reluarea cultului în el. Profețiile leagă acest lucru de venirea lui Mesia evreiesc.
Escatologia iudaică
În escatologia mesianică iudaică, restaurarea Templului din Ierusalim ocupă un loc central. Indicații despre acest lucru evreii le văd în Tanah (cărțile Vechiului Testament, cu excepția celor necanonice), de asemenea, ele sunt conținute în Talmud (colecție de legi și principii religios-etice ale iudaismului) și în lucrările rabinilor din toate epocile. Desigur, în iudaism există numeroase opinii diferite despre cine va fi Mesia, care vor fi circumstanțele apariției sale și cum va fi el legat de Templul din Ierusalim.
Însă, conform abordării clasice, exprimată, de exemplu, în lucrările celui mai autoritar teolog și filosof evreu, Moise Maimonide (secolul al XII-lea), Mesia va fi un om pământean, înțelept, temător de Dumnezeu și pios în înțelegerea evreiască a tuturor acestor calități. Dar, în plus, va fi un lider politic remarcabil, un rege, o căpetenie, capabil să conducă milioane de oameni. El va trebui să reconstruiască Templul în locul său din Ierusalim. Mai mult, Maimonide indică direct: dacă se va ridica un rege din casa lui David și va reconstrui Templul, atunci putem spune cu încredere că acesta este Mesia. Mesia va trebui să stabilească puterea lui Israel asupra tuturor națiunilor care vor accepta și ele Tora și vor trăi în conformitate cu prescripțiile acesteia. În acest moment, nu vor mai exista războaie și întreaga omenire îl va venera pe adevăratul Dumnezeu, toată lumea va fi prosperă, fericită și așa mai departe. Împărăția lui Dumnezeu în înțelegerea evreiască. Nu există un consens cu privire la rolul specific pe care îl va juca Mesia evreu în restaurarea Templului. Unii teologi evrei susțin că numai Mesia are dreptul să restaureze Templul, ceea ce înseamnă că, până când nu se va revela, nimeni nu ar trebui să înceapă această lucrare. Alții cred că evreii de rând ar trebui să pregătească totul pentru construcția Templului, poate chiar să o înceapă, iar Mesia va veni și va termina lucrarea. De exemplu, Institutul Templului din Ierusalim se pregătește activ pentru acest lucru. Angajații săi au recreat deja menora de aur, hainele marelui preot, vasele ritualice și așa mai departe.
Și totul pare să se îndrepte în această direcție, dar
există un obstacol - pe locul unde se afla odinioară Templul din Ierusalim, astăzi se află al treilea cel mai important altar musulman, Moscheea Al-Aqsa (705), precum și un loc la fel de venerat, Cupola Stâncii (691).
Lăcașurile sacre islamice și escatologie
Unul dintre unul dintre hadiții islamici vorbește despre semnificația Moscheii Al-Aqsa: „Nu călătoresc pentru a vizita [nicio moschee], cu excepția a trei: Moscheea Al-Haram (Kaaba din Mecca. – ed.), Moscheea Mesagerului (Medina. – ed.) și Moscheea Al-Aqsa” (Abu Huraira).
Cupola Stâncii (Qubbat As-Sakhra) este construit peste Piatra de Temelie. În iudaism, această Piatră este considerată piatra de temelie a universului, deoarece din ea Dumnezeu a început crearea lumii. Există, de asemenea, sugestii că Sfânta Sfintelor Templului din Ierusalim s-ar fi aflat chiar în acest loc. Conform Coranului, în noaptea de al-Isra wa-l-Miraj (Noaptea Înălțării), profetul Mahomed a fost transferat de la Mecca la Ierusalim, la „cea mai îndepărtată moschee” (Al-Aqsa), unde s-a rugat, apoi a stat pe Piatra de Temelie și s-a înălțat la cer. Există chiar și o afirmație că amprenta lui Mahomed a rămas pe piatră.
Desigur, lumea musulmană nu poate permite construirea celui de-al Treilea Templu, deoarece aceasta implică distrugerea Moscheii Al-Aqsa și a Domului Stâncii. Aceasta necesită o înfrângere militară totală a țărilor musulmane.
Însă Ierusalimul, și în special Muntele Templului, este asociat în Islam nu numai cu Profetul Mahomed, ci și cu viitorul Al-Mahdi (Mesia). Acest Mahdi, conform tradiției islamice, precum și în iudaism, va fi un lider politic, va uni ummah-ul musulman (toți musulmanii), va restabili dreptatea, va învinge tirania și va conduce cu înțelepciune și dreptate. În timpul domniei sale, toată lumea va trăi fericită și prosperă, dar nu conform Torei, ca în iudaism, ci conform Coranului și Șariatului. Împărăția lui Dumnezeu în înțelegerea musulmană.
Iisus Hristos (Isa ibn Maryam) are, de asemenea, un rol în tradiția escatologică a Islamului. El va trebui să coboare din ceruri și să confirme adevărul Islamului. El și Mahdi vor acționa împreună. Mahdi va conduce ummah-ul, iar Isa va fi aliatul său spiritual. Împreună, îl vor învinge pe Dajjal (echivalentul islamic al Anticristului), vor instaura pacea și vor pregăti omenirea pentru Ziua Judecății.
Deși al-Mahdi nu este menționat direct în Coran, imaginea sa este reprezentată pe scară largă în hadith (tradiții despre cuvintele și acțiunile profetului Mahomed). De exemplu, unul dintre hadith-uri spune: „Dacă ar mai fi o singură zi până la sfârșitul lumii, Allah ar prelungi-o pentru a trimite un om din linia mea, al cărui nume ar fi numele meu, și el va umple pământul cu dreptate, așa cum a fost plin de tiranie înaintea lui” (Sunan Abu Dawood).
Există o diferență între versiunile sunnite și șiite ale mahdismului. Sunniții cred că Mahdi este o persoană care va apărea în viitor, identitatea sa nefiind încă determinată. Însă șiiții (Iranul, apropo, este un stat șiit) cred că Mahdi s-a născut deja în secolul al IX-lea. Numele său este Muhammad ibn al-Hasan, este încă în viață, deși se află într-un fel de ascundere. El va ieși din ascundere la momentul stabilit pentru a stabili dreptatea perfectă.
După cum putem vedea, atât tradiția evreiască, cât și cea musulmană se exclud reciproc. Mesia trebuie să stabilească domnia Torei, iar Mahdi - Coranul. Deși consecințele acestui fapt ar trebui să fie aceleași: pace și prosperitate. Și aici apare o întrebare importantă: unde geografic ar trebui stabilit acest regat al dreptății și fericirii? Se pare că ambele sunt acolo - în Ierusalim. Deși trebuie spus că în iudaism această referință geografică este desemnată mult mai clar. Dar în Islam, și în special în tradiția șiită, este prezentă și ea. Iată câteva citate:
· „Când va apărea Qayyim din linia lui Muhammad (Mahdi - Ed.), el va locui în Kufa (Irak - Ed.), dar își va stabili puterea asupra întregului Pământ. El va merge la Bayt al-Maqdis (Ierusalim - Ed.) și va stabili dreptatea acolo...” (Al-Majlisi, „Bihar al-Anwar”).
· „Qayyim se va ridica dinspre est... El va curăța Kaaba, apoi va merge la Bayt al-Maqdis, unde va îndepărta minciunile și închinarea la neadevăr...” (Muhammad ibn Ibrahim al-Numani, „Kitab al-Ghayba”).
În sufism (o mișcare ascetică-mistică din Islam), există o legendă conform căreia Mahdi va apărea în Ierusalim la Piatra de Temelie, unde va fi întâmpinat de Isa ibn Maryam, după care amândoi vor săvârși o rugăciune comună în Moscheea Al-Aqsa. În același timp, Piatra de Temelie fie va străluci (conform unei versiuni), fie (conform alteia) va dezvălui cunoștințe secrete despre sfârșitul timpurilor. Desigur, predicțiile despre locul și circumstanțele venirii lui Mahdi și a lui Mesia nu sunt un fel de învățătură dogmatică a Islamului, respectiv a iudaismului. Unele mișcări din cadrul acestor religii acordă o importanță mai mare acestui lucru, altele mai puțină. Totuși, atât prezența actuală a altarelor pe Muntele Templului, cât și așteptările escatologice viitoare ale musulmanilor și evreilor se exclud reciproc, ceea ce înseamnă că conflictul dintre aceste popoare nu poate fi rezolvat în principiu. Doar o victorie totală a uneia dintre părți. Dar cum pot fi rezolvate toate acestea în lumina învățăturilor lui Iisus Hristos?
Înțelegerea creștină a Împărăției lui Dumnezeu
Domnul nostru Iisus Hristos a adus pe pământ o mare revelație despre locul unde trebuie să se închine Unicului Dumnezeu Adevărat și, prin urmare, unde este posibil să se instaureze Împărăția păcii, a bunătății și a dreptății, Împărăția lui Dumnezeu. Când Iisus a vorbit cu femeia samariteancă, ea, convinsă că bărbatul din fața ei era de la Dumnezeu, l-a întrebat despre locul de închinare lui Dumnezeu: „Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm” (Ioan 4:20). La care Iisus i-a răspuns: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. (Ioan 4:21-24).
Fariseii L-au întrebat și pe Hristos despre Împărăția lui Dumnezeu și au primit un răspuns similar: „Apoi, când a fost întrebat de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns: « Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:20-21).
De aceea,
este inutil să luptați și să vă ucideți unii pe alții pentru restaurarea Templului din Ierusalim sau pentru păstrarea Moscheii Al-Aqsa și a Domului Stâncii. Nicio ordine mondială super-dreaptă nu va aduce vreun beneficiu oamenilor dacă nu au Împărăția lui Dumnezeu în inimile lor.
Și o luptă și mai brutală se dă pentru această Împărăție decât pentru Muntele Templului din Ierusalim. Dar acest război este de o cu totul altă ordine. Apostolul Pavel l-a descris astfel: „...Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6:12). Acest război nu poate fi câștigat cu rachete, bombe sau chiar arme nucleare. Este nevoie de ceva complet diferit: „De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți rezista în ziua cea rea și, după ce ați biruit totul, să stați în picioare.” „Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:13-17).
Cât despre venirea adevăratului Mesia Iisus Hristos, aceasta nu se limitează la coordonatele geografice: „Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa” (Luca 17:24).
