Iran și Israel: războiul pentru Mesia?
Conflictul dintre Israel și Iran, iar dacă privim mai larg – întreaga lume musulmană, este în principiu nerezolvabil. Dar calea spre rezolvarea lui este indicată de Hristos.
Dimineața zilei de 24 iunie 2025, parcă s-a încheiat războiul de două săptămâni între Israel și Iran. Donald Trump a anunțat că a ajuns la un acord de armistițiu cu țările beligerante, ambele părți confirmând deja oficial acest lucru. Și aceasta este, fără îndoială, o veste foarte bună. Dar, din păcate, este puțin probabil ca această pace să fie veșnică sau măcar de lungă durată.
Se împlinesc profețiile escatologice?
Trăim vremuri în care numeroase evenimente ne fac să acordăm atenție profețiilor escatologice. Multe dintre ele se împlinesc sub ochii noștri sau, cel puțin, așa le evaluăm noi. Una dintre ele este restaurarea statului Israel. Să ne gândim doar la acest fapt. Poporul evreu nu a avut statalitate aproape două mii de ani. Toți acești ani, evreii nu aveau dreptul să trăiască pe pământul Palestinei și erau răspândiți pe tot pământul. Ei nu aveau templul lor și nu puteau să-și desfășoare cultul conform legii lui Moise.
Sinagogile actuale nu sunt temple, ci doar locuri unde evreii se adună, se roagă și învață Tora de la rabini (învățători). Cultul, care implică aducerea de jertfe, este posibil doar într-un singur loc pe pământ - Templul din Ierusalim, iar acesta poate fi săvârșit doar de preoți, descendenți ai lui Aaron. Nimic din toate acestea nu există astăzi. Din Templu a rămas doar Zidul Plângerii. Dar
evreii nu s-au dizolvat în alte popoare, nu și-au uitat religia, au păstrat în conștiința lor visul de a restaura statul evreu și fiecare generație a lor, timp de două mii de ani, a apropiat acest eveniment.
Paradoxul, la care a făcut referire, în special, regretatul Muammar Gaddafi: de ce Israelul modern a apărut ca urmare a Holocaustului, care a fost organizat de germani, iar palestinienii au fost cei care au trebuit să se retragă de pe pământul lor? De ce rezoluția ONU din 1947 prevedea crearea statului Israel nu pe teritoriul Germaniei, ci în Palestina? Răspunsul se află în Sfânta Scriptură: «În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram, spunând: seminței tale dau Eu acest pământ, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat…» (Gen. 15, 18), «Și voi pune legământul Meu între Mine și tine și între urmașii tăi după tine, în generațiile lor, un legământ veșnic, că Eu voi fi Dumnezeul tău și al urmașilor tăi după tine; și îți voi da ție și urmașilor tăi după tine pământul pe care îl străbați, tot pământul Canaanului, ca moștenire veșnică; și voi fi Dumnezeul lor» (Gen. 17, 7–8).
Evreii au părăsit Eretz-Israel (țara Israelului) de trei ori: o dată încă pe vremea nepotului lui Avraam, Iacov, când s-au mutat în Egipt din cauza foametei și au trăit acolo patru sute de ani. A doua oară în anul 586 î.Hr., când regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a cucerit și a distrus Ierusalimul, a distrus Primul Templu, construit de Solomon, iar evreii au fost duși în captivitate. Captivitatea babiloniană a durat 70 de ani, iar cauza ei a fost devierea evreilor spre idolatrie. A treia oară, evreii au fost răspândiți pe fața întregului pământ în anul 70 d.Hr., când împăratul roman Titus a cucerit Ierusalimul și a distrus Al Doilea Templu, reconstruit după captivitatea babiloniană de Zorobabel și reconstruit de Irod. În această dispersie, evreii au petrecut două mii de ani. Și ce crimă ar fi trebuit să comită ei înaintea lui Dumnezeu pentru a primi această pedeapsă, se pare că toată lumea știe.
Dar iată că urmașii lui Avraam se adună din nou în Eretz-Israel, statul evreu este din nou restaurat. Este restaurat exact pe acel pământ pe care Dumnezeu l-a dat în posesie lui Avraam și urmașilor săi. Astăzi, acest pământ este înconjurat de țări musulmane, care a doua zi după proclamarea independenței Israelului în 1948 au început un război împotriva lui. Valurile mării islamice ar fi trebuit să măture cu ușurință de pe fața pământului Israelul nou-născut, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Istoricii identifică șase conflicte militare majore, fără a lua în calcul numeroasele intifade și alte escaladări.
· Războiul de independență 1948–1949;
· Campania din Sinai 1956;
· Războiul de șase zile 1967;
· Războiul Yom Kipur (Ziua Ispășirii) 1973;
· Războiul din Liban 1982–1985;
· Al doilea război din Liban 2006.
În majoritatea acestor conflicte, superioritatea multiplă a forțelor și mijloacelor a fost de partea statelor islamice, dar Israelul a învins pe toți. Este ceva la care să ne gândim. Conflictul actual cu Iranul ar fi putut depăși cu ușurință toate cele anterioare în ceea ce privește amploarea pierderilor. Deocamdată nu știm cum se va încheia exact, la fel cum nu știm nici cât de întinse în timp vor fi toate evenimentele ulterioare. Dar știm că, conform profețiilor iudaice, restaurarea Israelului ar trebui să se încheie cu construirea celui de-al Treilea Templu pe locul primelor două distruse și reluarea cultului în el. Profețiile leagă acest lucru de venirea lui Mesia evreiesc.
Escatologia iudaică
În escatologia mesianică iudaică, restaurarea Templului din Ierusalim ocupă un loc central. Indicații despre acest lucru evreii le văd în Tanah (cărțile Vechiului Testament, cu excepția celor necanonice), de asemenea, ele sunt conținute în Talmud (colecție de legi și principii religios-etice ale iudaismului) și în lucrările rabinilor din toate epocile. Desigur, în iudaism există numeroase opinii diferite despre cine va fi Mesia, care vor fi circumstanțele apariției sale și cum va fi el legat de Templul din Ierusalim.
Dar, conform abordării clasice, exprimată, de exemplu, în lucrările celui mai autoritar teolog și filosof evreu Moise Maimonide (secolul al XII-lea), Mesia va fi un om p
