Papa Francisc: cum a fost el

A murit papa Francisc. Numai Dumnezeu și istoria pot evalua activitatea sa. Să ne amintim de trăsăturile principale ale pontificatului său, cele mai importante pentru noi.
În Lunea Luminoasă, 21 aprilie 2025, a murit papa roman Francisc. Moartea oricărei persoane, cu atât mai mult a unei persoane care a influențat soarta milioanelor de alții – este un motiv de a ne desprinde de vârtejul grijilor cotidiene și de a ne gândi la veșnicie, de a ne mira cu evlavie de taina morții și de a dori mila lui Dumnezeu pentru cel nou adormit.
Papa Francisc, înainte de pontificat, Jorge Mario Bergoglio – argentinian de origine italiană. S-a născut în Buenos Aires în 1936, a absolvit acolo seminarul și colegiul Sf. Iosif. La 22 de ani a intrat în ordinul iezuților. A lucrat ca profesor în diverse instituții de învățământ catolice. În 1992 a devenit episcop vicar al Buenos Aires, iar în 1998 – episcop ordinar. În 2001, Bergoglio a primit rangul de cardinal și a fost numit în mai multe funcții în diverse comisii și congregații vaticane. În 2005, după moartea papei Ioan Paul al II-lea, a fost considerat unul dintre principalii candidați pentru tronul papal. Dar atunci papa a devenit Joseph Alois Ratzinger, care a luat numele Benedict al XVI-lea. Ratzinger a renunțat la tron în 2013, iar de această dată Bergoglio a devenit papa.
Încă de la începutul pontificatului său, papa a uimit pe toți cu o modestie neobișnuită pentru papi și cu o simplitate izbitoare. A renunțat la apartamentele luxoase din Palatul Apostolic și a ales să locuiască într-o cameră simplă în casa Sf. Marta. El plătea singur pentru hotelurile din călătoriile sale și purta o simplă sutana albă, fără catifea roșie și fără bijuterii de aur. Se deplasa cu o mașină modestă, iar înainte de pontificat călătorea cu autobuzul. A fost sincer și acest lucru a fost atrăgător. Milioane de oameni l-au văzut în el aproape un ideal al păstorului creștin.

Papa Francisc a vorbit adesea despre justiția socială, considerând că Biserica Catolică ar trebui să fie mai implicată în soluționarea problemelor sociale. A criticat de mai multe ori „dictatura economiei” și cultul consumului. A exprimat simpatie pentru săraci, migranți, oameni fără adăpost și așa mai departe. În 2015, a spălat picioarele prizonierilor din închisorile italiene, iar un an mai târziu – migranților. Iar în 2019 a sărutat picioarele liderilor Sudanului de Sud.

Cu toate acestea, pentru Ucraina și pentru credincioșii ortodocși, din punctul nostru de vedere, cele mai importante sunt următoarele patru trăsături ale politicii bisericești a papei Francisc.
Ecumenism
Papa Francisc, încă din primii ani ai pontificatului său, a făcut din ecumenism (în cea mai largă formă) una dintre prioritățile politicii sale. Acest lucru s-a manifestat cel mai clar și consecvent în relațiile cu Biserica Ortodoxă, și în special cu Patriarhatul Constantinopol.

Există numeroase fotografii în care papa și Patriarhul Bartolomeu sunt surprinși în timpul unei rugăciuni comune (ceea ce este strict interzis de canoane). Unitatea cu Patriarhatul Constantinopol a fost visul papei Francisc, la fel ca și al Patriarhului Bartolomeu. El a vorbit de mai multe ori despre dorința de a atinge acest lucru și a subliniat că scopul Vaticanului este „unitatea deplină”, bazată pe recunoașterea și respectul diferitelor carisme și tradiții. Iată doar câteva dintre afirmațiile pontifului pe această temă:
· „Când Bisericile vor fi complet unite în credință și dragoste, forma în care episcopul roman va exercita slujirea sa euharistică în Biserică la nivel universal, trebuie să fie rezultatul unei legături indisolubile între primat și sinodalitate”;
· „Unitatea este armonie în diversitatea darurilor date de Duhul”;
· „Mergând împreună, lucrând împreună și rugându-ne împreună, ne pregătim să primim de la Dumnezeu darul unității, care, ca rod al Duhului Sfânt, va fi comuniune și armonie în diversitatea legitimă”;
· „Unitatea nu se atinge rămânând pe loc, ci printr-o mișcare înainte cu o nouă energie, pe care Duhul, începând din ziua Cincizecimii, o insuflă ucenicilor”.
În 2016, papa Francisc a devenit primul pontif care s-a întâlnit cu Patriarhul Moscovei. Ca urmare a acestei întâlniri, a fost semnată Declarația de la Havana, redactată în spirit ecumenic.
Dar ecumenismul lui Bergoglio s-a extins mult dincolo de Ortodoxie și de creștinism în general. El a dezvoltat un dialog cu musulmanii și evreii, a vizitat o moschee, o sinagogă și s-a rugat cu reprezentanți ai altor religii. Cel mai izbitor eveniment în acest sens a fost slujba de adorare a idolului păgân „pachamama”, desfășurată în Vatican în prezența papei Francisc și a unei preotese peruane în 2018.

În Vatican, acest act a fost numit „catehizarea” unei divinități păgâne.
Agenda liberală
Papa Francisc, încă de la începutul pontificatului său, a dus o politică consecventă de liberalizare. Aceasta se face sub deviza care poate fi formulată astfel: mai puțină dogmă și formalism, mai multă milă și justiție socială.
„Biserica nu este un tribunal, ci un spital de campanie, destinat să ajute oamenii, nu să-i respingă” – această idee a fost exprimată de mai multe ori în diferite interpretări de Bergoglio. Papa a promovat agenda liberală nu doar în mediul bisericesc, ci și în politică, economie, și în domeniul social. A vorbit adesea despre ecologie, criticând dur capitalismul și exploatarea oamenilor. Liberalismul lui Francisc s-a manifestat în mod deosebit în problema migrației. El a îndemnat să se primească cât mai mulți migranți, indiferent dacă migrația este legală sau nu, și indiferent de cât de mult crește criminalitatea în Europa ca rezultat al acesteia. Iată câteva exemple:
· „A alunga migranții este un păcat grav”;
· „Este ipocrizie să te numești creștin și să alungi un refugiat”;
· „Migranții și refugiații pot experimenta, pe lângă dificultăți, noi relații primitoare, care le permit să îmbogățească societatea”.
În 2021, papa Francisc a deschis oficial accesul femeilor la slujirea de acolit și lector, ceea ce anterior era considerat o funcție exclusiv masculină. Iar în 2022 a emis documentul Praedicate Evangelium,