Politica sau Evanghelia? De ce ambii patriarhi binecuvântează războiul?
Patriarhii Constantinopolului și a Moscovei au făcut declarații despre războiul din Ucraina în aceeași zi. Care este conținutul lor și contribuie ele la pace în țara noastră?
Pe 23 februarie 2025, în ajunul celei de-a treia aniversări a invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, patriarhii Bartolomeu și Chiril au făcut declarații. Despre ce sunt acestea și spre ce sunt vizate? În ce context au fost făcute? Acestea sunt întrebări cruciale, deoarece pozițiile liderilor religioși de o asemenea statură pot să aducă mai aproape pacea de pământul nostru devastat de război, fie, dimpotrivă, să o îndepărteze.
Sprijin politic în Duminica Judecății de Apoi
Patriarhul Bartolomeu și-a ținut discursul după Sfânta Liturghie la Biserica Sf. Nicolae din Djibali, în prezența consulului general ucrainean și a membrilor comunității locale ucrainene, precum și a consulilor sau reprezentanților consulatelor din Australia, Belgia, Bulgaria, Franța, Danemarca, Elveția, Țările de Jos, Polonia, România, Moldova și Argentina.
Este puțin probabil ca toți acești diplomați să fi decis brusc să se roage împreună într-o biserică ortodoxă. Mai degrabă, ei au fost invitați în mod special să asculte declarația Patriarhului Bartolomeu. De fapt, a fost un eveniment politic desfășurat în timpul unei slujbe religioase. Săptămâna dinaintea Postului Mare, în acestă zi Biserica pomenește Duminica Judecății de Apoi. De obicei, clericii susțin o predică cheie pe acest subiect pentru fiecare creștin. Totuși, conducătorul Fanarului a preferat să facă declarații geopolitice. A existat, însă, o mențiune despre Judecata de Apoi, dar din nou, în context politic.
Patriarhul Chiril a participat la evenimentele de marcare a Zilei Apărătorului patriei al Federației Rusie. A depus coroane de flori la Mormântul Soldatului Necunoscut din grădina Alexandru, lângă zidurile Kremlinului din Moscova. În aceeași zi, el i-a transmis felicitările președintelui Putin.
Ambii patriarhi și-au exprimat sprijinul pentru liderii Ucrainei și, respectiv, ai Rusiei – Zelenski și Putin. Un citat din declarația Patriarhului Bartolomeu: "Recunoaștem eforturile neobosite ale președintelui Zelenski pentru apărarea și protecția suveranității și integrității Ucrainei". Un citat din felicitările Patriarhului Chiril lui Putin: "Sunt convins că determinarea și previziunea conducerii statului, împreună cu devotamentul soldaților noștri față de Patrie, vor continua să contribuie la consolidarea poporului, inspirându-l la noi fapte bune pentru slăvirea Rusiei".
Aceste citate sunt din discursuri în care președinții Ucrainei și Rusiei sunt menționați personal. Totuți, în multe alte părți ale cuvintelor Patriarhilor, sensul poate fi aplicat și liderilor ambelor țări.
Poziția Patriarhului Chiril
Nu este un secret pentru nimeni că Patriarhul Chiril sprijină războiul din Ucraina. Numeroasele sale declarații nu lasă nicio îndoială în acest sens. Pe 23 februarie 2025, într-o scrisoare către Putin, el s-a exprimat în mod similar: "Prin sprijinirea pe deplin a participanților la Operația Militară Specială și acordarea de ajutor umanitar rezidenților afectați de această confruntare, arhipăstorii și pastorii Bisericii Ortodoxe Ruse cheamă neobosit ca întrega societate să se unească și să acționeze, să aibă credință fermă pentru cei care ne apără țara de diverse forțe ostile și diferite încălcări, care apără familia tradițională și valorile duhovnicești și morale și care asigură libertatea și adevărata independență a Rusiei".
Ne-am întrebat adesea: cum "apără familia tradițională și valorile spiritual-morale" războiul de cucerire al Rusiei în Ucraina (și este tocmai un război de cucerire, deoarece Rusia a "legalizat" deja patru regiuni ucrainene)? De ce Biserica Ortodoxă Rusă oferă "sprijin deplin" participanților la un război pe teritoriul străin, război care a dus la moartea a sute de mii de ucraineni și ruși ortodocși? Care este aici legătura?
Și cel mai important – ar trebui un pastor creștin să vorbească despre asigurarea "adevărata independență" a unui stat? Cum se aliniază acest lucru cu învățăturile Bisericii și ale Evangheliei?
Poziția Patriarhului Bartolomeu
Determinarea poziției Patriarhului Bartolomeu este ceva mai complexă, dar totuși posibilă. Un citat din declarația sa din 23 februarie 2025: "Astăzi, Ucraina luptă din nou nu numai pentru integritatea sa teritorială, ci pentru însăși existența ei. [...] Comunitatea internațională nu trebuie să privească în altă parte sau să se lase înșelată de narațiuni false și dezinformare. Nu trebuie să permită persistarea opresiunii sau să accepte compromisuri care subminează drepturile fundamentale. Viitorul trebuie construit pe temeiul ferm al dreptului internațional, al respectului de autodeterminare și nu constrângere și subordonare".
Referirile la integritatea teritorială și "compromisurile care subminează drepturile fundamentale" pot fi interpretate ca un sprijin pentru poziția politică a Ucrainei, care pledează pentru continuarea războiului până la restabilirea integrității teritoriale depline. Acest lucru a fost afirmat în mod repetat de președintele Ucrainei și de înalți oficiali, care au subliniat necesitatea restabilirii integrității teritoriale a Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute internațional, adică granițele din 1991, inclusiv Crimeea.
Și nimeni nu contestă faptul că acest lucru ar fi în întregime just. Totuși, se pune întrebarea: câte vieți de cetățeni ucraineni mai trebuie sacrificate pe altarul acestei victorii? Și este chiar posibil aceasta, având în vedere realitățile politice internaționale actuale și starea economiei și sferei sociale a Ucrainei? La urma urmei, Zelenski însuși a declarat recent că "cel mai valoros lucru din Ucraina sunt oamenii săi", pe care "nu vrem cu disperare să-i pierdem". În ceea ce privește teritorii, el a sugerat că acestea ar putea fi recuperate "prin mijloace diplomatice" în viitor.
Mulți analiști politici sunt de acord că, în realitate, războiul pentru restabilirea integrității teritoriale implică riscuri enorme pentru însăși existența țării. Deci, pentru ce pledează Patriarhul Bartolomeu?
Многие политологи сходятся во мнении, что в реальности война за восстановление территориальной целостности несет в себе огромные риски для существования страны. Так к чему в действительности призывает Патриарх Варфоломей?
Este imposibil să tragem o concluzie definitivă din cuvintele sale. Totuși, dacă le considerăm într-un context mai larg, apare o anumită imagine. Patriarhul Bartolomeu este de multă vreme un apropiat al fostului președinte al SUA Joe Biden. Patriarhia Constantinopolului are legături puternice și de lungă durată cu Partidul Democrat din SUA. Conducătorul Fanarului s-a aliniat, de mulți ani, la agenda liberală a democraților din SUA. Aceasta include sprijinul pentru mișcarea BLM, plecăciuni față de ideologia LGBT, apeluri la vot pentru Joe Biden în alegeri etc.
Din moment ce actualul președinte al SUA, Donald Trump, s-a poziționat drept un critic aprig atât al lui Joe Biden, cât și al agendei liberale, s-ar putea deduce că Patriarhul Bartolomeu, dacă nu se opune deschis lui Trump, cel puțin nu susține politica lui. Poziția lui Trump față de Ucraina se învârte în jurul încetării imediate a războiului pentru a salva mii de vieți ucrainene, chiar și cu prețul concesiunilor, nedreptății și compromisurilor pe probleme teritoriale.
În acest context trebuie înțelese cuvintele Patriarhului Bartolomeu: "Comunitatea internațională nu trebuie să [...] accepte compromisuri care subminează drepturile fundamentale". În special, echipa lui Trump este în prezent angajată în negocieri cu conducerea rusă fără implicarea Ucrainei. Patriarhul Bartolomeu a abordat și această problemă: "Acest proces trebuie să includă Ucraina ca un participant egal, să-și afirme fără teamă dreptul de existență și să aducă vindecarea ținutului devastat de lupte".
În esență, tot ce a spus el este corect și just. Totuși, în contextul relațiilor de astăzi dintre Ucraina, SUA, Europa și Rusia, sună ca o critică la adresa eforturilor lui Trump de a stabili pacea "aici și acum".
“Concluzia care se poate trage din discursul conducătorului Fanarului este următoarea: pacea este esențială pentru Ucraina care suferă, dar trebuie să fie numai în condițiile autorităților ucrainene. Și din moment ce ei nu sunt pregătiți pentru pace în prezent, atunci pacea nu este necesară.
Prin urmare, ca răspuns la întrebarea pusă în titlul articolului, se poate spune că conucătorul Bisericii Ortodoxe Ruse binecuvântează direct războiul din Ucraina, în timp ce Patriarhul Bartolomeu o face indirect.
Ceea ce lipsea atât din discursurile lui Bartolomeu cât și din discursurile lui Chiril erau cuvinte despre pace, chemări de a pune capăt vărsării de sânge și de a negocia o cale spre coexistența pașnică. Dar, venind din partea unor liderilor religioși, astfel de apeluri ar fi fost complet logice și așteptate. Întâistătătorii Bisericilor Autocefale ar trebui să ceară încetarea războiului, păstrarea vieților umane, renunțarea anumitor interese pentru a opri moartea și suferința. La urma urmei, viața umană este cel mai valoros lucru de pe acest pământ. Dar nu am auzit asta de la Patriarhii Chiril și Bartolomeu. Ambii își susțin forțele politice respective și susțin interesele lor.
Compasiune pentru victime: pentru toate, sau numai pentru care sunt "convenabili"?
Pentru a fi corecți, la începutul discursului său, Patriarhul Constantinopolului a menționat într-adevăr suferința poporului ucrainean, a morților și a celor săraci. Un citat: "Au trecut trei ani de la invazia nedreaptă și devastatoare a Ucrainei de către Federația Rusă. În acest timp, nenumărate vieți au fost pierdute, case distruse și comunități întregi strămutate. Rămân separate familii, zac în ruine orașe și milioane de oameni au fost forțați să plece în exil. Acest război a lăsat răni adânci – nu numai pe pământ, ci și în inimile celor care suferă".
Toate acestea sunt un adevăr amar, realitatea înfiorătoare a timpului nostru. Totuși, spunând toate acestea, Patriarhul Bartolomeu nu a menționat câteva chestiuni foarte importante. Majoritatea ucrainenilor care au suferit, alături de orașele și bisericile care au fost distruse, aparțin Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr). Iar dincolo de suferința provocată de război, ei sunt acum nevoiți să îndure și acțiuni violente și coercitive din partea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), precum și a autorităților care o susțin.
Patriarhul Bartolomeu afirmă: "Sfânta Mare Biserică a lui Hristos nu poate rămâne indiferentă când prevalează nedreptatea". Dar este cu adevărat "dreptate" când, din cauza acțiunilor sale, milioane de oameni din Ucraina s-au întors unul împotriva celuilalt? Când preoții și enoriașii sunt bătuți de susținătorii BOaU a lui Bartolomeu? Când familiile preoților sunt scoși în stradă din casele lor parohiale, inclusiv copiii? Întreaga lume este deja conștientă de acest lucru.
Un alt citat din discursul Patriarhului Bartolomeu despre ucraineni: "...prin fiecare încercare, ei au rămas neclintiți, păstrându-și credința... Ne amintim Evanghelia de astăzi, amintindu-ne că Îl slujim pe Hristos în slujirea celor suferinzi, exilați și întemnițați".
Da, vorbește despre război. Dar aceste cuvinte nu se pot aplica și comunităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene care au fost alungate din bisericile și casele lor de "odraslele" primatului Fanarului? Nu au fost ei cei care "prin fiecare încercare, au rămas statornici, păstrându-și credința"? Nu pentru ei – cei care suferă, cei exilați și cei întemnițați – ne cheamă Hristos să slujim?
Din păcate, Patriarhul Bartolomeu evită cu grijă să abordeze suferința Bisericii Ortodoxe Ucrainene în discursurile sale. Pentru el, un ucrainean este întotdeauna un enoriaș al BOaU, unul care susține pe deplin inițiativele lui Zelenski, Elenski și alți agenți ai statului.
Cine va învia: omul sau statul?
Domnul a vorbit întotdeauna despre ascensiunea unui om, niciodată despre ascensiunea unui stat. Patriarhul Bartolomeu se concentrează însă tocmai pe aceasta. Un citat: "Așa cum Învierea lui Hristos urmează Patimilor Sale, tot așa credem că Ucraina va învia din nou, că întunericul războiului nu va rezista și că lumina dreptății va străluci din nou".
Intenționat sau nu, conducătorul Fanarului a făcut ecou una dintre lozincile Armatei Rebele Ucrainene de la mijlocul secolului XX.
Dar este chiar potrivit să vorbim despre ridicarea unui stat în contextul suferinței lui Hristos? Nu este aceasta o denaturare a sensului? La urma urmei, Hristos a suferit nu pentru națiuni și state, ci pentru fiecare om de pe pământ: "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3:16). Da, măreția unui stat poate fi ceva pe care mulți oameni și-o doresc. Pentru aceasta se străduiesc politicienii și fucționarii. Dar nu tocmai aceasta se înțelege prin cuvintele: "Căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu" (Luca 16:15).
Iisus Hristos s-ar fi putut implica în viața politică a Iudeii acum 2.000 de ani. Oamenii se așteptau și chiar au cerut acest lucru de la El. Toată lumea visa să fie dezrobiți de jugul urâților romani și să restabilească independența și suveranitatea Regatului iudeu. Dar Dumnezeu nu a făcut aceasta. Nicăieri în predicile Sale nu găsim lozinci politice, îndemnuri la răzvrătire, pedeapsă a agresorului, cereri pentru o pace dreaptă sau "ascensiunea" Iudeii. El vorbește doar despre om despre sufletul uman, despre mântuirea și învierea lui – despre valoarea lui nemăsurată în fața lui Dumnezeu.
Nu ar trebui să vorbească despre același lucru pastorii și arhipăstorii de astăzi? Nu ar trebui ei, ca Hristos, să cheme oamenii la pocăință și la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu? Și de ce nu auzim asta de la Patriarhii Bartolomeu și Chiril? De ce dezvăluie din ce în ce mai mult despre politică, drepturile fundamentale și așa mai departe?
La urma urmei, doar respectarea poruncilor lui Hristos poate aduce pace, dreptate și adevăr pe pământ.
