Tezele lui Bremer despre BOUkr: răspunsul Europei ucraineanului "sovietic"

La începutul anului 2023, Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință (SSPELC) a efectuat un studiu religios al Statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene sub aspectul admistrării sale pentru a stabili prezența unei legături bisericești-canonice cu Patriarhia Moscovei. Concluziile studiului au fost predeterminate în prealabil și astfel s-a stabilir că Biserica Ortodoxă Ucraineană rămâne parte a Bisericii Ortodoxe Ruse, cu toate consecințele care decurg.

Mișcarea civică "Mirenii" a trimis rezultatele acestui studiu celebrului teolog catolic, profesor emerit la Universitatea din Münster (Germania), dr. Thomas Bremer, cu cererea să facă o evaluare teologică a acestor rezultate. Evaluarea s-a dovedit a fi negativă. Prof. Bremer a calificat concluziile studiului drept părtinitoare și ca unele care denaturează faptele.

Conducătorul Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință, Viktor Yelenski, i-a scris un răspuns profesurului Bremer, în care nu a fost de acord cu aprecierea studiului făcută de teologul german. La rândul său, T. Bremer a adresat un răspuns la răspunsul lui V. Yelenski, în care nu a fost de acord cu evaluarea sa. Acesta a fost publicat pe 6 noiembrie 2023 pe resursa Dialog.here. Nu era necesar să acordăm prea multă atenție acestui ping-pong între doi oameni de știință dacă discuția nu ar fi dezvăluit o diferență profundă în înțelegerea aspectelor religioase și socio-juridice foarte importante de către autoritățile ucrainene, dintre care V. Yelenski este un reprezentant tipic, și de către elitele intelectuale europene, care sunt reprezentate de T. Bremer.

Putem afirma cu siguranță că dacă această diferență nu va fi depășită, atunci perspectivele europene ale Ucrainei se vor dovedi a fi foarte nesigure, în pofida tuturor declarațiilor optimiste ale politicienilor. În acest "răspuns la răspuns", care va fi analizat mai jos, T. Bremer trece dincolo de polemicile legate de examinarea SSPELC și vorbește despre situația religioasă și politică din Ucraina în ansamblu. Acest lucru face ca afirmațiile profesorului Bremer să fie și mai interesante și importante pentru înțelegerea situației actuale.

Teza 1: Nu poți dovedi ceva ce nu există

Nu numai V. Yelenski, ci și autoritățile ucrainene în general cer ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să demonstreze că nu face parte din Biserica Ortodoxă Rusă. Ei compun capcane și spun că dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană le va trece, așa să fie, vor crede. De exemplu, ei cer de la episcopat declarații oficiale despre retragerea acestora din Sinodul sau Consiliul Arhiereilor Bisericii Ortodoxe Ruse, declararea unilaterală a autocefaliei etc.

Dar toate acestea contrazic regula fundamentală a teoriei cunoașterii ca atare: poți demonstra ceea ce există, dar nu poți dovedi ceea ce nu există. Despre asta vorbește prof. Bremer: „De mai multe ori dumneavoastră, precum și CSR (Concluziile studiului religios al SSPELC – Red.), afirmați că a fost imposibil să dovediți că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu face parte din Biserica Ortodoxă Rusă. Dar acest lucru nu poate fi niciodată dovedit. Epistemologic (din punctul de vedere al teoriei cunoașterii – Red.) este imposibil să dovedești că ceva nu există, poți să dovedești doar că ceva există. Dacă aș declara că nu sunt german, nimeni nu ar putea dovedi acest lucru. Este posibil să demonstrez că sunt german doar datorită unor dovezi pozitive, cum ar fi prezentarea pașaportului meu german sau a altui document care dovedește că sunt într-adevăr german. La fel, nimeni nu poate dovedi că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu aparține Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica Ortodoxă Ucraineană susține că nu aparține. Dacă cineva nu crede în acest lucru sau dorește să verifice, trebuie să facă dovada că Biserica Ortodoxă Ucraineană face parte din Biserica Ortodoxă Rusă. Totuși, nu au fost prezentate astfel de dovezi".

Cu alte cuvinte, V. Yelenski și oamenii săi care au păreri similare încearcă să poarte polemici cu Biserica Ortodoxă Ucraineană, încălcând principiul fundamental al cunoașterii. Este ca și cum te-ai certa cu o persoană care neagă existența unor legi fizice sau reguli ale matematicii. Este foarte corect că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu se lasă atrasă în astfel de dispute și nu urmează exemplul autorităților, încercând să ducă la bun sfârșit misiunile care îi sunt atribuite.

În continuare, prof. Bremer spune că autoritățile ucrainene dispun de toate posibilitățile să dovedească intrarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene în componența Bisericii Ortodoxe Ruse, dacă așa stau lucrurile. Iată ce scrie el:

"Nu am nicio îndoială că Serviciul Securității al Ucrainei (SBU) monitorizează deplasările și comunicările ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Un schimb de mailuri, o conversație telefonică sau o videoconferință, în care conducerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene primește sfaturi sau ordine de la conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse, ar putea clarifica, evident, situația. Dar nimeni nu a putut oferi asemenea dovezi".

Este imposibil să nu fii de acord cu aceste cuvinte. Într-adevăr, dacă s-ar fi înregistrat ceva de acest gen, serviciile de informații le-ar fi făcut publice imediat. Dar din moment ce nu este cazul, trebuie să publice fotografii cu cărți, reviste și pliante publicate în Rusia, sau chiar să le plaseze în timpul perchezițiilor (ca în cazul mitropolitului Ionatan).

Teza 2: Statul nu ar trebui să fie interesat de statutele canonice

Problemele canonice sunt de competența exclusivă a organizațiilor religioase. Statul trebuie să asigure realizarea dreptului la libertatea de conștiință pentru toți cetățenii și nu este împuternicit să ia în considerare problemele religioase. Știința teologică poate explora aceste probleme și poate face propriile concluzii științifice, dar aceste concluzii nu trebuie să depășească sfera științei și în niciun caz să nu devină baza pentru luarea de decizii normative. Iar baza pentru luarea unor astfel de decizii trebuie să fie prestabilirea juridică a drepturilor omului, și nu niște concluzii individuale ale unor teologi aparte.

Ca argument pentru confirmarea tezei sale, prof. Bremer oferă exemplul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului, o organizație care în cei aproape 30 de ani de existență a fost în afara domeniului canonic și totuși a existat în cadrul legislației ucrainene, iar acest lucru nu a fost contestat de nimeni.

T. Bremer: "După cum am menționat deja, Patriarhia Kievului nu a avut niciodată un tomos și, prin urmare, nu a respectat dreptul canonic ortodox. Dar acest lucru nu a fost și nu este treaba statului, prin urmare fosta Biserică Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului a existat în conformitate cu legislația ucraineană".

După cum știți, V. Yelenski și susținătorii săi afirmă că expertiza religioasă este pur și simplu o analiză din perspectivă teologică care nu are semnificație juridică (normativă, în terminologia prof. Bremer). Însă deciziile multor organe guvernamentale se bazează tocmai pe concluziile comisiei de experți SSPELC. Autoritățile locale iau decizii ilegale privind interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene pe teritoriul lor și justifică acest lucru prin faptul că SSPELC în Concluziile sale „a descoperit” o legătură între Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă. Mai mult, aceste Concluzii au fost folosite în argumentarea judecătorilor Curții de Apel, care a luat o decizie cu privire la legalitatea redenumirii Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Biserica Ortodoxă Rusă în Ucraina.  Astfel, aceste Concluzii capătă o semnificație normativă și devin baza unor acțiuni semnificative din punct de vedere juridic și, mai precis, pentru călcarea în picioare a dreptului la libertatea de conștiință a milioane de cetățeni ucraineni.

Teza 3: întreaga Biserică nu poate fi pedepsită pentru crimele unor persoane concrete

Probabil că mai corect ar fi să luăm cuvântul "crimă" în ghilimele, întrucât de multe ori întreaga "vinovăție" a ierarhilor și preoților Bisericii Ortodoxe Ucrainene care sunt supuși persecuției juridice, constă în faptul că la ei sunt găsite niște cărți marcate "cu binecuvântarea Patriarhului" sau reviste precum "casa rusă". Dar chiar dacă ar fi să luăm cazurile izolate în care cutare sau cutare duhovnic a fost efectiv angajat în activități vădit ilegale, atunci întreaga Biserică nu poate fi supusă represiunii din această cauză.

T. Bremer: "Chiar și atunci când li se deschid dosare (cum se întâmăplă acum), acuzațiile sunt întotdeauna aduse împotriva unei persoane, la fel cum sunt condamnați și ofițerii de poliție, liderii locali sau politicienii care au colaborat cu ocupanții. În cazul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, organizația este cea care este învinuită (ca în scrisoarea dvs.), în timp ce nimeni nu se gândește să dea vina sau să interzică poliția, autoritățile locale sau sistemul politic ca atare".

În acest caz, prof. Bremer a prezentat un argument care este adesea auzit de apărătorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene: sunt de zeci de ori mai mulți colaboratori și trădători în organismele guvernamentale din Ucraina, dar nimeni nu pune problema închiderii acestor instituții. "Închideți SBU, deoarece în Crimeea 98% dintre angajații săi au trecut de partea inamicului". O astfel de formulare a întrebării este pe bună dreptate recunoscută ca absurdă, dar totuși este aplicată în totalitate în raport cu Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Biserica, ca orice organizație, poate fi judecată pe baza poziției oficiale, care este exprimată de organele de conducere împuternicite ale unei astfel de organizații.

T. Bremer: "Pozițiile și opiniile anumitor persoane sunt una, dar poziția oficială a unei organizații este alta. Și dacă judecăm Biserica Ortodoxă Ucraineană, atunci trebuie să judecăm poziția sa oficială. Din 24 februarie 2022, ea a numit agresiunea rusă tocmai agresiune rusă și a subliniat suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Aceasta este o poziție netă, consecventă a celor mai înalte autorități – de altfel, în contradicție evidentă cu poziția Bisericii Ortodoxe Ruse".

Este interesant că prof. Bremer a atras atenția lui V. Yelenski asupra faptului că poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene contrazice în mod clar poziția Bisericii Ortodoxe Ruse. Acest lucru demonstrează încă o dată că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu este subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse, altfel ar deveni imposibilă această contradicție.

Teza 4: polarizarea societății ucrainene

Bremer își exprimă încrederea că autoritățile vor duce lucrul până la sfârșit și vor interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană. "Desigur, văd și înțeleg că există o intenție politică de a interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană sau măcar de a-i reduce considerabil semnificația. Statul ucrainean și instituțiile responsabile au posibilitatea de a face acest lucru și nu am nicio îndoială că o vor face. Se va promova Legea 8371, se va face un nou studiu și va începe procesul. <…> În cele din urmă, Biserica Ortodoxă Ucraineană, sau cel puțin structurile sale de conducere, vor fi interzise și astfel intenția politică se va realiza”, scrie Thomas Bremer.

Dar prețul acestei interdicții va fi dezbinarea societății ucrainene, pierderea unității, atât de necesară astăzi în condiții de război. Mai mult, prof. Bremer observă că atitudinea negativă a unei părți a societății față de Biserica Ortodoxă Ucraineană este în mare parte formată în mod artificial și este rezultatul instigării și propagandei deliberate. Atunci pentru cine lucrează cei care provoacă această diviziune?

T. Bremer: "Văd polarizarea societății într-o situație în care este nevoie de unitate. Cunosc mulți clerici ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene și credincioși care sunt patrioți ai Ucrainei, care trăiesc acum în atmosfera de persecuție și intimidare care domnește acum în Ucraina".

Teza 5: adio UE, adio ajutorului de la SUA

Bremer precizează că persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către autoritățile ucrainene poate afecta sprijinul din străinătate pentru Ucraina. Ca exemplu, citează discursul de inaugurare al noului Președinte al Camerei Reprezentanților SUA, Michael Johnson, în care acesta nu a menționat deloc Ucraina. M. Johnson, potrivit ratingului politicienilor american, DW-Nominate, aparține conservatorilor creștini de extremă dreapta.

T. Bremer îl numește pe M. Johnson un politician pentru care „creștinismul este extrem de important” și subliniază că în Statele Unite există mulți politicieni care au o atitudine prudentă față de Ucraina.

"Le va fi foarte ușor să folosească argumentul "De ce trebuie să sprijinim o țară care interzice Biserica?", scrie prof. Bremer și face o concluzie foarte dezamăgitoare: "Lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar putea avea consecințe grave pentru Ucraina". Adăugăm din partea noastră: chiar dacă V. Yelenski și alții ca el își vor atinge scopul, Ucraina nu va primi niciun beneficiu sau avantaj de la interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Chiar și cei mai aprigi dușmani ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu pot formula aspecte reale pozitive pentru țara noastră după o astfel de interdicție.

Concluzii

Nu doar în SUA, ci și în Europa, la care Ucraina năzuiește atât de mult să adereze, oamenii sunt obișnuiți să gândească în cu totul alte categorii decât ale noastre. Putem constata cu regret că încă de pe vremea bolșevicilor ne-am obișnuit să fim ghidați nu de lege sau de bunul simț, ci de oportunitatea politică. Dacă cineva a considerat că este indicată interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene din punct de vedere al intereselor statului, atunci acest lucru este declarat legal și corect, în pofida Constituției și a drepturilor omului. Și dacă săpăm și mai mult în adâncul secolelor, vom găsi acolo principiul "cine deține puterea, a celui este și credința", principiu după care Ucraina se ghidează astăzi.

Dar în Europa acest principiu de multă vreme a devenit istorie. Ei sunt obișnuiți să respecte drepturile omului, să limiteze posibilitățile statului de a interveni în domeniile în care acesta poate să nu aibă competență și, cu siguranță, să nu se implice în persecuții religioase sub pretexte inventate.

Tindem să intrăm în Uniunea Europeană, dar din anumite motive cerem de la cetățenii noștri ca toată lumea să meargă în rând și să cânte cântece care sunt aprobate de autorități. Până nu scăpăm de o astfel de gândire sovietică, perspectivele noastre europene nu vor fi doar vagi, ci în general fantasmagorice. Prof. Bremer nu scrie direct despre asta, dar tocmai aceasta este concluzia care se desprinde din scrisoarea sa.

P.S. Aici se încheie polemica dintre T. Bremer și V. Yelenskiy, probabil pentru că teologul german și-a dat deja seama că omologul său ucrainean pur și simplu nu este apt să perceapă o argumentare civilizată. "Nu cred că ar trebui să continuăm schimbul de argumente", i-a scris el lui V. Yelenski.