Cum BORu a luat eparhiile de la BOGe: un răspuns Arhiepiscopului Hrisostom
Să analizăm în detaliu acuzațiile Primatului Ciprului împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse. Acest articol tratează subiectul "eparhiilor georgiene preluate".
La începutul lunii noiembrie, Arhiepiscopul Noii Iustiniane și al întregului Cipru Hrisostom personal, contrar deciziei anterioare a Sinodului propriei sale Biserici, a recunoscut așa-numita "Biserică Ortodoxă a Ucrainei", pomenindu-l pe "primatul" ei la Liturghie, ccea ce a provocat dezbinări în cadrul Bisericii din Cipru.
După aceasta, în comunicarea cu mass-media, Arhiepiscopul Hrisostom a făcut o serie de declarații foarte dure atât în legătură cu Biserica Ortodoxă Rusă, cât și în legătură cu episcopii Bisericii care nu au fost de acord cu poziția sa de a-i recunoaște pe schismaticii ucraineni.
Acuzațiile făcute de Primatul Bisericii din Cipru împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse sunt atât de paradoxale, încât majoritatea surselor mass media ortodoxe de limbă rusă sau nu le-au analizat și nu au încercat deloc să le dezmințească, sau că le-au atins selectiv și superficial. De fapt, Arhiepiscopul Hrisostom era cunoscut anterior ca o persoană cu o privire neobișnuită asupra lucrurilor. Cât costă, de exemplu, declarația sa că Rusia a făcut anterior parte din Imperiul Bizantin, iar jurisdicția istorică a Bisericii din Constantinopol a inclus "toată Europa".
Între timp, în opinia noastră, acuzațiile exprimate de el nu sunt întâmplătoare: acestea reprezintă tezele acuzațiilor pe care Patriarhia Constantinopolului le folosește în politica sa de discreditare a Bisericii Ruse, cu intenția de a provoca conflicte între Biserica Rusă și alte Biserici Autocefale. Pur și simplu figura Arhiepiscopului Hrisostom s-a dovedit a fi potrivită pentru a scoate aceste acuzații din culise în plan public. Ceea ce ne oferă posibilitatea de a le analiza mai detaliat.
Cuvintele Arhiepiscopului Hrisostom reprezintă tezele acuzațiilor pe care Patriarhia Constantinopolului le folosește în politica sa de discreditare a Bisericii Ruse, cu intenția de a provoca conflicte între Biserica Rusă și alte Biserici Autocefale.
Citatul cu acuzațiile Preasfințitului Hrisostom are următorul cuprins: "Arhiepiscopul a anunțat totodată că după căderea comunismului, Patriarhia Ecumenică s-a adresat către Biserica Ortodoxă Rusă cu rugămintea să revină la statutul său de înainte de 1917, care a fost respinsă de Patriarhul de atunci al Moscovei Alexei. Și acum se comportă în acest mod. Întrebându-l pe Patriarhul Ecumenic: dacă există codice, de ce ele reprezintă inconveniențe (Patriarhia Moscovei – n.r.)? Știu că în prezent a preluat două eparhii din Georgia, două eparhii din Ucraina, a acceptat mai mult de jumătate dintre creștinii din Polonia, a luat în subordinea sa eparhii din România. Cine le-a dat dreptul să întemeieze Biserica Autocefală în America? Această intervenție în jurisdicție a provocat tulburări în întreaga Ortodoxie".
Să dezbatem deci fiecare punct. Acest articol este despre "două eparhii preluate în Georgia de către Patriarhia Moscovei".
Patriarhia Moscovei a preluat două Eparhii în Georgia?
Întrucât Arhiepiscopul Hrisostom nu-și specifică acuzațiile, trebuie să găsim în contextul istoric ceea ce avea el în gând. Uneori nu este chiar ușor să faci acest lucru, deoarece în istoria Bisericii Ruse asemenea fapte, în majoritatea cazurilor, pur și simplu nu există. Dar în istorie se pot găsi fapte vag asemănătoare cu declarațiile Primatului Bisericii din Cipru. În contextul acuzațiilor date, se poate presupune că este vorba despre Abhazia și Osetia de Sud (regiunea Țhinvali). Această problemă merită o analiză detaliată, deoarece deseori unele forțe individuale din Georgia încercă să creeze în baza ei o confruntare între Biserica Georgiei și cea Rusă.
Se știe că în Georgia aceste teritorii sunt considerate ocupate. Iar în Rusia au fost recunoscute ca state independente după conflictul militar din 2008. Însă atât Rusia, cât și Georgia sunt state seculare în care nu există religie de stat. Prin urmare este ridicol să punem semnul al egalității între relațiile interstatale georgiano-ruse și relația dintre Bisericile acestor state. Este la fel de ridicol să echivalăm guvernul Turciei cu Patriarhia Constantinopolului.
Poate că pentru Arhiepiscopul Hrisostom este dificil să înțeleagă acest lucru, deoarece în Cipru și în Grecia Ortodoxia este o religie de stat. În Rusia totul este diferit, în pofida sprijinului Bisericii din partea autorităților. De exemplu, Biserica Ortodoxă Rusă nu a putut să redobândească din proprietatea statului, și nici măcar să obțină dreptul de a oficia slujbe în Catedralei Sf. Isaac din Sankt Petersburg, sau să obțină permisiunea de a construi o nouă biserică în Ekaterinburg, fapte care vorbesc în mod clar despre natura seculară a statului. Prin urmare, echivalarea participării militare a Rusiei la conflictul din Osetia cu expansiunea Bisericii este foarte dificil de realizat și chiar absurdă. La fel de absurd, cum ar fi, de exemplu, să declari că Biserica Ciprului intenționează să adere la NATO.
Biserica Rusă nu a preluat nicio eparhie din cadrul Bisericii Georgiei, mai mult, subliniază în mod constant că aceste teritorii aparțin în mod canonic Bisericii Georgiei. Iar Biserica Georgiei nu a acuzat niciodată Biserica Rusă că "ar fi preluat" una sau două eparhii din cadrul său. Din păcate, din cauza conflictului militar-politic, preoții georgieni nu pot intra pe aceste meleaguri, ceea ce creează numeroase probleme. Și această situație durează din 1989.
Despre situația din Osetia de Sud
Pentru un creștin ortodox este imposibil să găsească în Osetia de Sud unde să se împărtășească cu Sfintele Taine sau său să găsească un preot pentru a primi un sfat duhovnicesc. Această situație ia uneori forme neplăcute. De exemplu, în 2019, Biserica Georgiei a protestat față de Biserica Rusă din cauza intențiilor de a trimite pe aceste teritorii preoți capelani pentru a păstori duhovnicește personalul militar rus staționat acolo. Într-adevăr, pe de o parte, astfel de acțiuni ale Bisericii Ortodoxe Ruse ar fi încălcat granițele canonice ale Bisericii Georgiene. Pe de altă parte, este dificil de imaginat ce scandal s-ar fi iscat în Georgia dacă Patriarhia Georgiană ar fi luat asupra sa păstorirea duhovnicească a soldaților ruși din aceste meleaguri... Anticlericalii și așa acuză Patriarhia Georgiană că "ar lucra pentru Moscova"...
Cu toate acestea, această variantă ar fi imposibilă în orice caz, deoarece preoții din Biserica Ortodoxă Georgiană nu pot intra pe aceste teritorii. Dar timp de treizeci de ani de conflict militar-politic, acest moment a fost cel mai serios exemplu de dezacorduri între Patriarhia Georgiene și Patriarhia de la Moscova. Repetăm, niciodată nu a avut loc nicio preluare a eparhiilor și nicio anexare a teritoriilor bisericești.
Însă statutul quo al acestor teritorii canonice ale Bisericii Georgiene, practic lipsite de păstorirea clerului georgian, a creat o lacună duhovnicească pe care sectanții și schismaticii au început imediat să o acopere.
Astfel, în Osetia de Sud (regiunea Țhinvali) această nișă a fost ocupată de așa-numita "Eparhia de Alan". Această organizație autoproclamată a încercat să obțină un anumit statut în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, dar toate încercările au fost respinse categoric, întrucât aceștia sunt niște schismaticii care activau pe lângă toate pe teritoriul unei Biserici Ortodoxe fraterne. Încă de la început, Biserica Ortodoxă Rusă a luat o poziție fermă - "Eparhia de Alan nu există". "Eparhia de Alan" face parte de fapt din așa-numita "Biserică Greacă Ortodoxă Adevărată (după calendarul vechi)", cunoscută și sub numele de "Sinodul opoziției".
Adică schismaticii din Osetia de Sud funcționează în cadrul unei organizații schismatice grecești, care încearcă să dobândească o aparență de legitimitate, în special în problema hirotonirilor. Poziția Patriarhiei Moscovei în raport cu așa-numita "Eparhie de Alan" a fost definită de șeful de atunci al Departamentului pentru Relații Bisericești Externe Mitropolitul Chiril (viitorul Patriarh): "Eparhia de Alan ar fi o eparhie schismatică". Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a refuzat nu numai să-i accepte pe schismaticii, dar și să poarte negocieri directe cu aceștia.
Între timp, problema vidului duhovnicesc trebuie cumva rezolvată. A apărut o situație paradoxală în care teritoriul aparține Bisericii Georgiene, pe când doar reprezentanții Bisericii Ruse au posibilitatea practică pentru o păstorire reală. Întrucât cauza acestei situații ține de planul militar-politic, nicio Biserică menționată nu poate rezolva această problemă.
Activitatea fundațiilor de caritate ortodoxe ruse și a preoților individuali ai Bisericii Ortodoxe Ruse au devenit o alternativă temporară a schismei pentru păstorirea creștinilor ortodocși din Osetia de Sud.
Despre situația din Abhazia
Situația din Abhazia este aproximativ similară, căci și acolo nu pot ajunge preoții din Georgia încă din 1993. În Abhazia de asemenea nu este niciun episcop al Bisericii Georgiene din 1993, adică de la primul conflict armat dintre Georgia și Abhazia pe aceste pământuri. Eparhia de Suhumi și Abhazia din cadrul Bisericii Ortodoxe Georgiene a rămas fără conducere episcopală reală. În 2005, Eparhia vecină de Maikop a Bisericii Ortodoxe Ruse a început să le acorde asistență preoților Eparhiei de Suhumi și Abhazia. În același timp, poziția Bisericii Ortodoxe Ruse în legătură cu apartenența canonică a Abhaziei a rămas neschimbată. În 2009, Arhiepiscopul Ilarion a declarat:
"În ciuda schimbării granițelor politice, considerăm în continuare că Abhazia este o parte a teritoriului canonic al Bisericii Ortodoxe Georgiene. Dar constatăm că în prezent Biserica Ortodoxă Georgiană nu poate fi prezentă acolo de facto: niciun episcop sau preot georgian nu are posibilitatea să vină în Abhazia pentru a-și păstori credincioșii. Aceasta înseamnă că trebuie să-i ajutăm pe clericii din Abhazia hirotoniți canonic. Trebuie să-i ajutăm să dobândească cel puțin un statut canonic temporar".
În 2009, clerul Eparhiei de Suhumi și Abhazia a ținut o ședință și a anunțat reorganizarea acesteia, solicitând Bisericilor Autocefale (în primul rând Bisericii Georgiene și Bisericii Ruse) "să restabilească Biserica Ortodoxă a Abhaziei".
Acest apel, ca și proclamarea arbitrară a așa-numitei "Biserici Ortodoxe a Abhaziei" "autonome", a fost ignorat de Bisericile Autocefale. Inclusiv de Biserica Georgiană, care în 2010 a adăugat la titlul Patriarhului Georgiei "Mitropolitul de Suhumi și Abhazia".
În același timp, conducătorului așa-numitei "Bisericii Ortodoxe a Abhaziei", iereului Visarion Aplia, clericului Bisericii Ortodoxe Georgiene, nu i s-au aplicat penitențe. Aplia nu a fost oprit de la slujire, nu a fost destituit, nu a fost lipsit de comuniunea euharistică, deși este evident că existau motive canonice pentru astfel de decizii din cauza acțiunilor sale arbitrare (regula 39 a Sfinților Apostoli). Este important să se țină cont de faptul că, potrivit sfintelor canoane, numai Biserica Georgiană poate lua vreo decizie cu privire la clericul Bisericii Georgiene care activează pe teritoriul canonic al Bisericii Georgiene. În absența oricăror penitențe, din punct de vedere canonic, Aplia și susținătorii săi fac parte clerul Bisericii Ortodoxe Georgiene și relația Bisericii Ortodoxe Ruse cu aceștia se construiește anume pe acest temei.
Cauza absenței penitențelor din partea Patriarhiei Georgiei nu este greu de ghicit: este evident motivul iconomiei din dragoste pentru fiii Bisericii Georgiene din Abhazia. Oprirea de la slujire a lui Apliea și a susținătorilor săi i-ar lăsa fără posibilitatea de împărtășanie, mărturisire și de alte Sfinte Taine pentru o perioadă de timp indefinită. În situația în care alți preoți ai Bisericii Ortodoxe Georgiene nu pot pătrunde în Georgia, aceasta ar însemna de fapt excomunicarea din Biserică nu numai a celor vinovați, dar și a celor nevinovați.
Preoții din Abhazia nu își pot înmulți rândurile pentru a avea grijă de credincioși, deoarece nu au episcop asupra lor, iar intrarea preoților din Georgia este încă interzisă. Singura variantă în Abhazia devine slujirea temporară a clericilor Bisericii Ortodoxe Ruse vecină, la invitația clerului local. Acest lucru salvează de fapt situația din Abhazia de pericolul pe care îl prezintă schismaticii locali și Biserica Constantinopolului care îi patronează.
Umbra abhază a Constantinopolului
Pe lângă așa-numita "Biserică Ortodoxă a Abhaziei (din punct de vedere canonic, doar una dintre Eparhiile Bisericii Georgiene), pe teritoriul Abhaziei funcționează o altă organizație religioasă de orientare ortodoxă – "Sfânta Mitropolie a Abhaziei" sau "Eparhia de Anakopia". Ea a apărut în 2011 ca urmare a schismei în interiorul așa-numitei "Biseri a Abhaziei". Această organizație schismatică este condusă de foștii clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse, arhimandritul Dorotei (Dbar) și ieromonahul Andrei (Ampar). "Sfânta Mitropolie a Abhaziei" se consideră o parte a Bisericii Constantinopolului și în perspectivă pretinde să primească autocefalie de la "Biserica Mamă" de la Constantinopol. În 2012, conducerea "Sfintei Mitropolii a Abhaziei" a fost acceptată oficial de Patriarhia Constantinopolului: "Patriarhul Bartolomeu I a anunțat că adresarea adunării bisericești din Abhazia va fi examinată în viitorul apropiat de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice".
Atfel, ambii lideri ai "Sfintei Mitropolii a Abhaziei": atât arhimandritul Dorotei (Dbar), cât și ieromonahul Andrei (Ampar), în pofida originii lor abhaze, au fost hirotoniți și au fost clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse, și prin urmare Biserica Ortodoxă Rusă avea dreptul canonic să le aplice interdicții. Activitatea schismaticilor a fost condamnată de Biserica Ortodoxă Rusă, iar ambii clerici au fost opriți de la slujire.
Însă s-a dovedit că conducătorul "Sfintei Mitropolii a Abhaziei", pe lângă statutul de cleric al Bisericii Ortodoxe Ruse, a reușit să obțină statutul de cleric al Eparhiei de Goumenissa, care aparține Bisericii Ortodoxe a Greciei, fapt prin care au fost încălcate în mod direct canoanele (regula 10 a celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic). O nuanță importantă este că Mitropolia de Goumenissa, la fel ca toate eparhiile nordice grecești, are o subordonare dublă: Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei din Atena și Patriarhului Constantinopolului din Istanbul..
Astfel, schisma efectivă din Abhazia, cu pretenția de a trece sub jurisdicția Fanarului, este condusă de un cleric aflat sub jurisdicția Bisericii de la Constantinopol, și anume el este cel care se adresează Patriarhului Bartolomeu să "tămăduiască" schisma din Abhazia inițiată de el însuși, și să o desprindă de Biserica Georgiei.
Schisma din Abhazia este condusă de un cleric aflat sub jurisdicția Bisericii de la Constantinopol, și anume el este cel care se adresează Patriarhului Bartolomeu să "tămăduiască" schisma din Abhazia inițiată de el însuși, și să o desprindă de Biserica Georgiei.
Dacă cineva dorește să acuze Biserica Ortodoxă Rusă de acțiunile statului rus, de care Biserica Ortodoxă Rusă este separată, cum s-a arătat mai sus, atunci conform aceleiași logici, el ar trebui să-și îndrepte pretențiile către Biserica de la Constantinopol și Biserica Greciei. Reprezentantul Mitropoliei de Goumenissa, care se află sub dubla jurisdicție a acestor două Biserici, conduce schisma din Abhazia și lucrează pentru a o separa de Biserica Georgiană și pentru a deveni parte a Patriarhiei Constantinopolului. Mai mult, clericul nu se află nici în interdicție, nici măcar în afara statutului de cleric, ceea ce ne permite să credem că îndeplinește ascultarea ierarhiei sale, ce corespunde celui de-al 39-lea canon apostolic.
În regiunea Țhinvali a prins rădăcini schisma greacă a susținitorilor de stil vechi, subordonată centrului din Atena, capitala țării în care Biserica Greciei (apropo, care a recunoscut BOaU, la fel ca Biserica de la Constantinopolul, și acum Biserica Ciprului) deține statutul religiei de stat. Constatăm astfel că există mult mai multe motive pentru astfel de pretenții, decât pretențiile îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, care susține respectarea granițelor Bisericii Georgiene.
***
La sfârșitul lunii ianuarie 2019, o delegație a Bisericii din Constantinopol a vizitat Tbilisi pentru a purta discuții cu conducerea Bisericii Georgiene. Unul dintre subiectele oficiale a devenit problema recunoașterii de către Biserica Georgiană a schismei ucrainene "BOaU", care cu puțin timp înainte a primit tomosul de autocefalie de la Patriarhul Bartolomeu. Delegația a fost condusă de principalul ideolog al autocefaliei ucrainene, mitropolitul Emmanuel al Galiei.
Potrivit informațiilor neoficiale primite de la Biserica Georgiană, fanarioții au făcut aluzii că dacă Biserica Ortodoxă a Georgiei va susține poziția Bisericii Ortodoxe Ruse, cererea schismaticilor din Abhazia va fi trecută în agenda Constantinopolului... Dat fiind caracterul neoficial, este imposibil să confirmăm aceste informații despre șantaj. Dar în această lumină devin logice acțiunile clericului fanariot din Abhazia și lipsa sancțiunilor din partea ierarhiei conducătoare. Și devine clar, de asemenea, de ce adresarea așa-numitei "Sfintei Mitropolii din Abhazia" către Patriarhul Bartolomeu timp de opt ani rămâne fără vreun răspuns oficial din partea Fanarului, fiind ca "o armă pe perete" – sau, mai simplu vorbind, un mijloc de șantaj…
