«Picaso»: dialogul Evei cu diavolul
Fragmente din cartea lui Andrei Vlasov «Picaso. Partea întâi: Sclavul». Episodul 24. Episodul anterior poate fi citit aici
Perioada acțiunii: anul 1992
Locul acțiunii: Kiev
Personaje: părintele Lavr, seminariștii.
– Dar cum este scris, că «rădăcina tuturor relelor este iubirea de arginți»? – a exclamat cineva.
Părintele Lavr și-a mângâiat barba cu un gest obișnuit.
– Hm… Amintiți-vă, fraților, la lecția noastră anterioară v-am vorbit despre regulile de citire a Sfintei Scripturi. Una dintre reguli este înțelegerea fiecărui loc din Scriptură în contextul în care este spus. Iată, frate, ai citat acum un verset din capitolul șase al Primei Epistole către Timotei. Iar acest capitol este dedicat problemelor inegalității sociale. Citește, frate… Bogați și săraci, sclavi și stăpâni de sclavi… În acest context se spune că rădăcina tuturor relelor este iubirea de arginți. Deși iubirea de arginți este și cauza altor păcate. Dar… judecă singur… Poate fi mândru un om care nu suferă de iubirea de arginți?
– Ei bine, probabil că poate.
– Poate, – a spus cu încredere părintele Lavr. – Poți să-ți dai toată averea săracilor, ca apoi să te lauzi cu asta. Dar poți fi iubitor de arginți și nu mândru?
– Nu.
– Iată. Din nou… Mândria este începutul și cauza oricărui păcat. Repet, fraților. Amintiți-vă, păcatul strămoșilor nu a constat în faptul că au mâncat ceva în plus, ci în faptul că au dorit să atingă asemănarea cu Dumnezeu, respingându-L pe Dumnezeu însuși și iubirea Lui față de ei, care… această iubire… îi conducea pe om spre îndumnezeire. Acum, fraților… văd că sunteți deja puțin obosiți, dar trebuie să discutăm și despre cum s-a săvârșit păcatul însuși, cum s-a dezvoltat… Este foarte important… Voi încerca să fiu scurt… Citește, – s-a adresat din nou seminaristului care citea textul Bibliei.
– «Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.».
– Iată, fraților, – a spus părintele Lavr, – avem în fața noastră un arhetip… să zicem, un model al oricărui păcat. …Orice păcat se dezvoltă în noi nu altfel decât după acest arhetip. Și pentru a lupta cu el, este necesar să știm ce etape parcurge păcatul în dezvoltarea sa în noi. Această schemă de dezvoltare a păcatului, cu variații nesemnificative, se întâlnește la foarte mulți părinți. Vă voi numi câțiva pentru exemplu: Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Ioan Scărarul… sfântul nostru rus din secolul al cincisprezecelea, Nil Sorski. …Etapele sunt: atacul sau gândul, combinarea, adică atenția la el, plăcerea, adică delectarea cu gândul, captivitatea, adică dorința de a-l realiza… Apoi urmează decizia de a săvârși păcatul și păcatul însuși. Iată, să analizăm în detaliu fiecare etapă.
Atacul - este întrebarea diavolului: «Ce a zis Dumnezeu…». În atac nu este păcat. Gândul păcătos vine din exterior, fără voia omului. Fiecăruia dintre noi astfel de atacuri ne vin de mii de ori pe zi. Cineva a văzut ceva, a auzit ceva… tot felul de gânduri… În această etapă, păcatul este cel mai ușor de prevenit. Ca și cum ai smulge un fir de iarbă, ca și cum ai rupe un chibrit… Ce ar fi trebuit să facă Eva când a auzit întrebarea șarpelui?
– Să-l trimită departe, – a glumit cineva.
– Sunt trei variante… mă refer la variantele corecte: să nu acorde atenție, să-l cheme pe Adam, să se adreseze lui Dumnezeu. Exact asta trebuie să facă omul când îi vine în minte un gând păcătos… nici măcar nu neapărat evident păcătos… doar un gând care îi este neclar: este de la Dumnezeu sau de la cel rău. Din nou, sunt trei variante: să nu acorde atenție gândului, să întrebe pe părintele duhovnicesc sau să se roage lui Dumnezeu. …Observați, fraților, că diavolul nu l-a întrebat pe Adam, ci pe Eva. De ce? Eva – veriga slabă. Ea a apărut pe lume după ce Dumnezeu a dat porunca lui Adam și cunoaște sensul poruncii de la el, adică din a doua mână.
Și aici… atenție, fraților, ea nu înțelege corect porunca… Din nou, fie Adam i-a povestit greșit, fie ea însăși a înțeles greșit, dar face greșeli, povestind porunca șarpelui. Ce greșeli? …Cine le-a observat? – părintele Lavr a privit prin clasă. – Ce, nimeni nu vede greșelile?
Spera că măcar cineva va ridica mâna și a privit clasa pentru un timp. O greșeală Mișa o știa sigur, dar i-a fost rușine să spună. Părintele Lavr a oftat și a continuat:
– În primul rând, Eva înăsprește porunca. Dumnezeu a spus: «din pomul care cunoaște binele și răul, să nu mâncați din el», adică a interzis să mănânce. Dar ce spune Eva? «Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el». Adică ea înăsprește porunca în mod arbitrar… Dumnezeu nu a spus: «să nu vă atingeți». Astfel, porunca în ochii Evei devine mai grea și mai tentantă de încălcat.
Mișa a zâmbit. Exact asta a gândit și el.
– În al doilea rând. Ea confundă pomii…
Un chicotit ușor a străbătut clasa. Părintele Laurus a zâmbit și el ușor.
- Da, fraților... așa de atent citiți Sfintele Scripturi... Probabil așa de neatentă a ascultat Eva. Ea spune: „Dar din rodul pomului care este în mijlocul raiului... să nu mâncați din el.” Și ce pom avem în mijlocul raiului?.. Pomul vieții... Din care nu există nicio interdicție să mănânce.
Clasa a zumzăit puțin, discutând o astfel de gafă nefericită. Părintele Lavr a făcut o pauză.
- Există și un al treilea punct, nu atât de evident... Dumnezeu, dând porunca, a spus: „Dacă veți mânca din el în ziua aceea, veți muri negreșit.” Dar Eva spune: „Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”
- Care este diferența?
– Diferența este că cuvintele „vei muri cu siguranță” nu sunt o amenințare, precum „te voi pedepsi cu moartea”, ci un avertisment din partea unui Tată iubitor că oamenii care au făcut aceasta vor deveni muritori. Cuvintele „vei muri cu siguranță” înseamnă o schimbare în natura unei persoane, nu că ar trebui să cadă moartă imediat. Înțelegeți? Un avertisment… Și în cuvintele Evei sună ca o amenințare… „ca să nu mori”… în traducere rusă: „ca să nu mori”. Adică, pentru Eva, Dumnezeu se transformă din iubire în amenințare. Astfel, iubirea unei persoane pentru Dumnezeu se transformă în frică. Și frica, după cum vom vedea mai târziu, este foarte ușor distrusă de diavol… Foarte ușor… Da… Iubirea nu poate fi distrusă atât de ușor. Din nou, principalul lucru este că Eva i-a arătat șarpelui că nu învățase porunca așa cum ar fi trebuit. Și aceasta este o altă lecție morală pentru noi… Trebuie să știm clar… auziți!… să știm ce anume ne-a poruncit Dumnezeu! Și să nu inventăm ceva propriu… Întrebați pe oricine pe stradă: „Știți poruncile lui Dumnezeu?” Ei vor răspunde: „Desigur că știu”. Și dacă întrebi: „Care?”, vor spune: „Să nu ucizi, să nu furi.” Și asta e tot! Și există doar zece porunci în Vechiul Testament. Și fiecare dintre ele trebuie înțeleasă corect.
Dar am vorbit deja despre a doua etapă a păcatului, combinarea. Adică, Eva i-a răspuns șarpelui. Nici nu contează ce i-a răspuns. Și-a îndreptat atenția către șarpe și a început să converseze cu el. Acesta era deja un păcat... începutul păcatului...
- Și care este păcatul aici? La urma urmei, nu exista nicio poruncă: „Să nu vorbești cu șarpele.”
Va urma...
Primele două cărți din seria „Picaso...” pot fi comandate la [email protected]
Andrei Vlasov
