«Picaso»: dialogul Evei cu diavolul
Fragmente din cartea lui Andrei Vlasov «Picaso. Partea întâi: Sclav». Episodul 24. Episodul anterior poate fi citit aici
Perioada acțiunii: anul 1992
Locul acțiunii: Kiev
Personaje: părintele Lavr, seminariștii.
– Dar cum este scris, că «rădăcina tuturor relelor este iubirea de arginți»? – a exclamat cineva.
Părintele Lavr și-a mângâiat barba cu un gest obișnuit.
– Hm… Amintiți-vă, fraților, la lecția noastră anterioară v-am vorbit despre regulile de citire a Sfintei Scripturi. Una dintre reguli este înțelegerea fiecărui loc din Scriptură în contextul în care este spus. Iată, frate, ai citat acum un verset din capitolul șase al Primei Epistole către Timotei. Iar acest capitol este dedicat problemelor inegalității sociale. Citește, frate… Bogați și săraci, sclavi și stăpâni de sclavi… În acest context se spune că rădăcina tuturor relelor este iubirea de arginți. Deși iubirea de arginți este și cauza altor păcate. Dar… judecă singur… Poate fi mândru un om care nu suferă de iubirea de arginți?
– Ei bine, probabil că poate.
– Poate, – a spus cu încredere părintele Lavr. – Poți să-ți dai toată averea săracilor, ca apoi să te lauzi cu asta. Dar poți fi iubitor de arginți și nu mândru?
– Nu.
– Iată. Din nou… Mândria este începutul și cauza oricărui păcat. Repet, fraților. Amintiți-vă, păcatul strămoșilor nu a constat în faptul că au mâncat ceva în plus, ci în faptul că au dorit să atingă asemănarea cu Dumnezeu, respingându-L pe Dumnezeu însuși și iubirea Lui față de ei, care… această iubire… îi conducea pe om spre îndumnezeire. Acum, fraților… văd că sunteți deja puțin obosiți, dar trebuie să discutăm și despre cum s-a săvârșit păcatul însuși, cum s-a dezvoltat… Este foarte important… Voi încerca să fiu scurt… Citește, – s-a adresat din nou seminaristului care citea textul Bibliei.
– «Și a zis șarpele femeii: ce a zis Dumnezeu: să nu mâncați din orice pom al raiului? Și a zis femeia șarpelui: din orice pom al raiului vom mânca: dar din rodul pomului care este în mijlocul raiului, a zis Dumnezeu, să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el, ca să nu muriți. Și a zis șarpele femeii: nu veți muri: căci Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca niște dumnezei, cunoscând binele și răul. Și a văzut femeia că pomul era bun de mâncat și plăcut ochilor de văzut și frumos de înțeles: și a luat din rodul lui și a mâncat, și a dat și bărbatului ei cu ea și au mâncat».
– Iată, fraților, – a spus părintele Lavr, – avem în fața noastră un arhetip… să zicem, un model al oricărui păcat. …Orice păcat se dezvoltă în noi nu altfel decât după acest arhetip. Și pentru a lupta cu el, este necesar să știm ce etape parcurge păcatul în dezvoltarea sa în noi. Această schemă de dezvoltare a păcatului, cu variații nesemnificative, se întâlnește la foarte mulți părinți. Vă voi numi câțiva pentru exemplu: Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Ioan Scărarul… sfântul nostru rus din secolul al cincisprezecelea, Nil Sorski. …Etapele sunt: atacul sau gândul, combinarea, adică atenția la el, plăcerea, adică delectarea cu gândul, captivitatea, adică dorința de a-l realiza… Apoi urmează decizia de a săvârși păcatul și păcatul însuși. Iată, să analizăm în detaliu fiecare etapă.
Atacul - este întrebarea diavolului: «Ce a zis Dumnezeu…». În atac nu este păcat. Gândul păcătos vine din exterior, fără voia omului. Fiecăruia dintre noi astfel de atacuri ne vin de mii de ori pe zi. Cineva a văzut ceva, a auzit ceva… tot felul de gânduri… În această etapă, păcatul este cel mai ușor de prevenit. Ca și cum ai smulge un fir de iarbă, ca și cum ai rupe un chibrit… Ce ar fi trebuit să facă Eva când a auzit întrebarea șarpelui?
– Să-l trimită departe, – a glumit cineva.
– Sunt trei variante… mă refer la variantele corecte: să nu acorde atenție, să-l cheme pe Adam, să se adreseze lui Dumnezeu. Exact asta trebuie să facă omul când îi vine în minte un gând păcătos… nici măcar nu neapărat evident păcătos… doar un gând care îi este neclar: este de la Dumnezeu sau de la cel rău. Din nou, sunt trei variante: să nu acorde atenție gândului, să întrebe pe părintele duhovnicesc sau să se roage lui Dumnezeu. …Observați, fraților, că diavolul nu l-a întrebat pe Adam, ci pe Eva. De ce? Eva – veriga slabă. Ea a apărut pe lume după ce Dumnezeu a dat porunca lui Adam și cunoaște sensul poruncii de la el, adică din a doua mână.
Și aici… atenție, fraților, ea nu înțelege corect porunca… Din nou, fie Adam i-a povestit greșit, fie ea însăși a înțeles greșit, dar face greșeli, povestind porunca șarpelui. Ce greșeli? …Cine le-a observat? – părintele Lavr a privit prin clasă. – Ce, nimeni nu vede greșelile?
Spera că măcar cineva va ridica mâna și a privit clasa pentru un timp. O greșeală Misha o știa sigur, dar i-a fost rușine să spună. Părintele Lavr a oftat și a continuat:
– În primul rând, Eva înăsprește porunca. Dumnezeu a spus: «din pomul care cunoaște binele și răul, să nu mâncați din el», adică a interzis să mănânce. Dar ce spune Eva? «Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el». Adică ea înăsprește porunca în mod arbitrar… Dumnezeu nu a spus: «să nu vă atingeți». Astfel, porunca în ochii Evei devine mai grea și mai tentantă de încălcat.
Misha a zâmbit. Exact asta a gândit și el.
– În al doilea rând. Ea confundă pomii…
Prin clasă a trecut un râs ușor. Părintele Lavr a zâmbit și el ușor.
– Da, fraților… așa c
