«Fratele meu, mă omoară!»: Golgota și minunile Sfântului Filumen
El a primit moartea de martir la Fântâna lui Iacov, iar fratele său geamăn i-a auzit strigătul de la mii de kilometri distanță. Povestea sfântului care oprea tancurile și apărea după moarte.
29 noiembrie – ziua de pomenire a sfântului mucenic Filumen Sfântogrobul.
Sfântul Filumen s-a născut la 15 octombrie 1913 pe insula Creta într-o familie creștină evlavioasă și numeroasă. În 1937 a primit tunderea monahală și în același an a fost hirotonit. A îndeplinit ascultări în diferite mănăstiri și biserici ale Frăției Sfântogrobul din Ierusalim. Peste tot a manifestat conștiinciozitate și sensibilitate spirituală.
De la el emana o pace și liniște deosebită. Niciodată nu a intrat în dispute cu nimeni, nu a judecat pe nimeni. Întotdeauna păstra zâmbetul său bun și de neuitat.
Golgota de la Fântâna lui Iacov
Ultimul loc al nevoinței părintelui Filumen a fost orașul Nablus din Samaria, slujirea la fântâna lui Iacov. Zona se afla sub controlul adepților iudaismului, care căutau să pună mâna pe fântână. Părintelui Filumen i s-a amenințat de mai multe ori, dar el, cu smerenie, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și-a îndeplinit ascultarea.
La 29 noiembrie 1979, trupul părintelui Filumen a fost găsit fără suflare. În jur totul era acoperit de sânge. Fața mucenicului era de nerecunoscut din cauza numeroaselor urme de lovituri și explozie. După cum s-a aflat mai târziu, fanaticii evrei au atacat pe părintele Filumen și, după lungi chinuri, l-au lovit cu toporul în cap. Apoi, pentru a ascunde urmele crimei, au aruncat o bombă de mână.
În timp ce părintele Filumen suferea mucenicia, fratele său geamăn, părintele Elpidie, se afla în chilia sa de pe Athos. Dumnezeu i-a deschis vederii interioare tot ce se întâmpla cu fratele său.
El l-a văzut pe părintele Filumen și a auzit vocea adresată lui: «Fratele meu, mă omoară. Frate, mă omoară. Nu te indigna… Spre slava lui Dumnezeu!»
Sângele de neșters
Când au venit maicile la locul muceniciei pentru a curăța biserica, au văzut că totul era murdărit de sânge, dar nu era niciun miros de putrefacție. Au încălzit apă și au început să facă curățenie, dar oricât s-au străduit, sângele nu se spăla. Avea senzația că sângele se infiltra prin podea. Maicile plângeau și continuau să spele…
După moartea părintelui Filumen, trupul său a fost dus la Tel Aviv și abia în a șasea zi li s-a permis să-l ia din morgă.
Deși trecuseră șase zile de la moartea sa, trupul nu emana nici cel mai mic miros de putrefacție și era foarte moale.
Frații nu au putut suporta vederea rănilor părintelui Filumen, căruia i se tăiase cu toporul o parte din craniu, și doar un singur călugăr pe nume Sofronie s-a încumetat să-l îmbrace. Aici s-a întâmplat prima minune. El s-a adresat părintelui Filumen ca unui viu: «Părinte, ajută-mă să te îmbrac, pentru că, după cum vezi, sunt singur». Și atunci s-a întâmplat minunea. Când părintele Sofronie a început să pună cămașa pe trupul părintelui Filumen, acesta i-a întins mâna. În același mod l-a ajutat și cu picioarele.
Protecția bisericii: bomba și tancurile
La locul slujirii de la fântâna lui Iacov, pe părintele Filumen l-a înlocuit părintele Iustin. Și el a început să suporte numeroase amenințări. Odată, în vis, l-a văzut pe mucenicul Filumen, care îl trezea pentru slujbă.
«M-am trezit, – povestește părintele Iustin, – m-am uitat la ceas și am înțeles că era încă devreme. Și atunci am simțit cum mâna părintelui Filumen se sprijină pe umărul meu. Acum nu în vis, ci în realitate am auzit vocea părintelui Filumen, care mi-a spus să merg în biserică, dar nu prin intrarea din stânga, ci prin cea din dreapta. Coborând în biserică, am auzit ticăitul unui mecanism de ceas, iar apoi am descoperit și bomba însăși, care fusese plasată în partea stângă a altarului. Am chemat poliția și bomba a fost dezamorsată».
Cu ajutorul binecuvântat al mucenicului Filumen, părintele Iustin a reușit să facă ceva incredibil – să finalizeze construcția bisericii sfintei mucenițe Fotinia deasupra Fântânii lui Iacov, care a început încă la începutul secolului al XX-lea.
Minunile care au însoțit această construcție au fost nenumărate.
Vom povesti doar despre una dintre ele, care s-a întâmplat deja după finalizarea lucrărilor.
În 2005, asupra bisericii a fost comis un atac de două tancuri israeliene. Ceea ce fusese construit cu atât de mult efort putea fi distrus într-o clipă. Prima lovitură a tancului a lovit clopotnița. Părintele Iustin a început să se roage cu disperare: «Părinte Filumen! Dacă ești sfânt, arată asta acum!»
Și sfântul a venit imediat în ajutor. Părintele Iustin l-a văzut cu ochii săi pe părintele Filumen în obișnuitul său rasă gri pe clopotnița bisericii. El a fluturat de trei ori mâinile, ca și cum ar fi aruncat ceva. Apoi a devenit clar: acestea erau trei proiectile care au fost trase din tancuri, dar nu au ajuns la țintă. Au căzut, fără să explodeze, și s-au rostogolit pe pavaj ca niște sticle goale. După aceasta, tancurile s-au întors și au dispărut.
«Acesta este tatăl nostru»
Documentar au fost înregistrate numeroase minuni care s-au săvârșit prin rugăciunile către sfântul mucenic Filumen, dar nu este posibil să descriem nici măcar o mică parte din ele.
Până în august 2008, moaștele părintelui Filumen au fost păstrate la școala patriarhală din Sion. Deja acolo s-au săvârșit numeroase minuni și vindecări.
S-a luat decizia de a transfera moaștele la locul muceniciei dreptului, la biserica Fântânii lui Iacov.
Și aici nu a fost fără minune. Problema era că moaștele părintelui Filumen emanau un miros foarte puternic și plăcut, ceea ce putea atrage atenția soldaților israelieni de la graniță. Reacția lor putea fi imprevizibilă. Dar de îndată ce mașina cu moaștele mucenicului a ajuns la punctul de trecere a frontierei, mirosul a încetat instantaneu.
