Acoperământul Maicii Domnului: de la protecția Constantinopolului la protecția inimilor noastre de rău

2827
16:00
4
Acoperământul Maicii Domnului: de la protecția Constantinopolului la protecția inimilor noastre de rău

Sărbătorim Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – o zi care unește protecția Patriei, mijlocirea pentru Biserică și lecția rugăciunii smerite, accesibilă fiecăruia.

Credincioșii au simțit întotdeauna ajutorul deosebit al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În cele mai dificile momente, când puterile erau pe sfârșite, oamenii se rugau Reginei Cerești, iar Ea venea și vine în ajutor fără întârziere. Astăzi ne amintim de una dintre aceste istorii.

Minunea din Biserica Vlaherne

Începutul secolului al X-lea. Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, este înconjurat de nenumărate hoarde de sarazini. Situația părea fără speranță. Dar locuitorii orașului, adunându-și ultimele forțe, au venit la Biserica Vlaherne, unde împreună cu familia imperială se rugau fierbinte lui Dumnezeu pentru eliberare.

Și iată, în timpul privegherii de toată noaptea, în biserică a apărut însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, însoțită de îngeri și de un sobor de sfinți.

Ridicându-se deasupra credincioșilor, Ea s-a alăturat rugăciunii lor, iar apoi, ca semn de protecție împotriva dușmanilor văzuți și nevăzuți, și-a întins deasupra lor Sfântul Ei Omofor (acoperământ strălucitor).

Această apariție minunată a fost văzută doar de doi rugători: Sfântul Andrei, nebun pentru Hristos, și ucenicul său Epifanie. Dar curând toți locuitorii au aflat despre ea. Îmbărbătați și plini de speranță, ei s-au întărit din nou în credință, și curând dușmanul amenințător a fost alungat de la zidurile Constantinopolului. Conform unei alte versiuni, mai răspândite în tradiția slavă, această minune este legată de campania de cucerire a rușilor asupra capitalei Bizanțului în anul 860, respinsă prin rugăciunile Preacuratei Fecioare. Dar esența spirituală a minunii nu este schimbată de această factologie.

Acoperământul asupra armatei cazacilor și asupra Bisericii

Amintirea mijlocirii Născătoarei de Dumnezeu a fost păstrată cu grijă, și în cinstea acestui eveniment a fost instituită sărbătoarea Acoperământului. În patria noastră, ea este deosebit de venerată, deoarece Maica Domnului a devenit ocrotitoarea cazacilor zaporojeni. Conform tradiției, în anul 1641, în timpul asediului cetății Azov de către turci, cazacii s-au aflat într-o situație la fel de disperată ca și odinioară locuitorii Constantinopolului. Opt mii de soldați se confruntau cu o armată imensă de ieniceri și tătari.

Asediul a durat mai mult de trei luni, forțele cazacilor erau epuizate. Dar ei nu și-au pierdut speranța și s-au rugat cu ardoare. Și iată, chiar de sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, orașul înconjurat a fost acoperit de o ceață densă, iar armata cazacilor a reușit să părăsească cetatea fără obstacole, ajungând la malurile Donului fără nicio confruntare cu dușmanul.

În această zi semnificativă, înălțăm rugăciuni deosebite pentru oștirea ortodoxă care își apără patria.

Dar nu mai puțin protecție are nevoie acum și Sfânta noastră Biserică, care suferă persecuții și opresiuni.

Acum vedem cum vrăjmășia externă este completată de vrăjmășia internă între frații și surorile în Hristos, între credincioși și cler, având viziuni diferite asupra viitorului Bisericii. Fiind în mijlocul unor astfel de conflicte, nu ne amintim că această vrăjmășie este între coreligionari, între cei pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a acoperit și continuă să-i acopere cu un singur Omofor.

Unul dintre Patriarhi a spus odată: «Biserica este trupul lui Hristos, răstignit pentru mântuirea prigonitorilor săi». Aceste cuvinte actuale pentru contemporaneitate sună și înfricoșător, și încurajator.

Înfricoșător, pentru că Maica noastră Biserică este încă chinuită de prigonitori și de «tabere» opuse de credincioși. Dar și încurajator, pentru că, așa cum Hristos răstignit s-a rugat pentru ucigașii săi, tot așa și acum El dorește mântuirea chiar și celor care prigonesc Biserica.

De aceea, fiecare dintre noi, fie că se află în prima linie a frontului sau lucrează în spatele frontului, este chemat să devină apărător al Bisericii sale, rugător pentru integritatea Ei. Și atunci, ca răspuns la rugăciunile noastre slabe, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu va adăuga la ele rugăciunea Sa puternică și ne va acoperi din nou cu Omoforul iubirii Sale.

Lecția sfinților Andrei și Epifanie: simplitate și contemplație

Amintindu-ne de apariția minunată a Născătoarei de Dumnezeu, nu trebuie să uităm de cei doi oameni care au fost martorii ei. Unul dintre ei era nebun pentru Hristos, celălalt – fericit. După standardele umane, astfel de oameni pot fi considerați bolnavi mintal. Dar în ochii lui Dumnezeu, ei au dobândit sfințenie pentru nevoința lor spirituală deosebită.

Observăm că în acea zi în biserică se rugau un număr imens de oameni, dar doar doi au fost vrednici de contemplarea minunii.

Exterior, ei nu se deosebeau cu nimic, dimpotrivă, din cauza nebuniei puteau părea excentrici. Dar interior, îi caracteriza o atitudine deosebită față de rugăciune.

Fiind în mari catedrale, adesea ne surprindem gândindu-ne că solemnitatea excesivă sau agitația generală ne distrag de la esențial – rugăciunea. Trebuie să oprim vârtejul gândurilor pentru a percepe măcar parțial ceea ce cântă corul sau citește lectorul. Sfinții Andrei și Epifanie nu numai că au reușit să facă rugăciune interioară în mijlocul mulțimii, dar au reușit să o transpună în domeniul contemplației, când pentru om încetează să mai existe lumea materială înconjurătoare.

Sfântul Ignatie (Briancianinov) ne amintește că învățarea rugăciunii trebuie să devină lucrarea întregii vieți a creștinului.

Lumea spirituală se cunoaște în simplitatea sufletească.

Vom putea învăța rugăciunea doar atunci când de pe suflet va cădea tot ce este superficial, iar va rămâne doar credința sinceră că fără curățirea pocăinței a inimii nu vom putea deveni niciodată adevărați rugători.

Urmând exemplul sfinților Andrei și Epifanie, vom încerca în această lume complicată și rapid schimbătoare să rămânem sinceri față de Dumnezeu și oameni. Simplitatea este acum adesea considerată naivitate. Dar doar datorită ei se naște rugăciunea sinceră,

Dacă observați o eroare, selectați textul dorit și apăsați Ctrl+Enter sau Trimiteți o eroare pentru a o raporta editorilor.
Dacă găsiți o eroare în text, selectați-o cu mouse-ul și apăsați Ctrl+Enter sau acest buton Dacă găsiți o eroare în text, evidențiați-o cu mouse-ul și faceți clic pe acest buton Textul evidențiat este prea lung!
Cititi si