La originile presei ortodoxe din Ucraina: amintirile unui jurnalist
Despre cum au fost create primele ziare și site-uri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, despre rolul Mitropolitului Vladimir (Sabodan) și despre cum se aude astăzi vocea Bisericii în ciuda persecuțiilor.
Prima ediție: «Vestitorul Ortodox Ucrainean»
Prima ediție de ziar a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, «Український Православний Вісник», a fost creată în 1989 în timpul când mitropolitul Filaret (Denisenko) era încă în funcție, înainte de plecarea sa în schismă. Autorului acestor rânduri, pe atunci un tânăr jurnalist, i-a fost dat să fie, cu binecuvântarea duhovnicului clerului din Kiev, de fericită amintire protoiereul Mihail Boiko, organizatorul și redactorul-șef al acesteia.
Ziarul era publicat în două limbi, cu un tiraj de 20 de mii de exemplare și era distribuit prin eparhii, prin abonament și în rețeaua de chioșcuri «Soyuzpechat» în toată Ucraina.
Vreau să-mi amintesc de numele colaboratorilor redacției care au lucrat la publicare: secretarul Viktor Zinoviev, corespondenții Tatiana Krasovskaia, Stanislav Rechinski, Larisa Kozik (acum decedată), redactorii literari Elena Bobrovnikova (acum cel mai vechi redactor al departamentului de editare al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, monahia Evtropia), Tatiana Shmygovskaia, artista-designer Galina Zueva. Ziarul a existat timp de trei ani, până la schisma din 1992. Clerul a ajutat la publicare, în special protoiereii Vasilii Tarasov și Alexandr Kubelius (primul rector al Academiei Teologice din Kiev după deschiderea sa în 1990, acum decedat).
Odată cu venirea Mitropolitului Vladimir (Sabodan)
Când în iunie 1992 a sosit la Lavra Pecerska din Kiev pentru slujire noul Întâistătător ales al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Mitropolit Vladimir (Sabodan), vistieria bisericii era goală. Toate fondurile au fost capturate de schismaticul Filaret. După întâlnirea cu Preafericitul și interviul cu el, mi-a propus să fiu secretarul său de presă și redactorul unui nou ziar bisericesc. Am acceptat.
Deși eram considerat redactor-șef al «Ziarului Ortodox Bisericesc», de fapt redactorul-șef era însuși Mitropolitul Vladimir.
Paginile deja aranjate ale următorului număr le duceam Preafericitului pentru revizuire, iar el cu un stilou negru, cu un scris mărunt, făcea corecturile necesare. De asemenea, el oferea documente pentru tipărire. Îmi amintesc cum odată căuta mult timp un document pe masă. Am întrebat timid: «Poate ne descurcăm fără, Preafericirea Voastră?» El a zâmbit, continuând să caute: «Nu, nu. Trebuie să-l facem de rușine pe diavol». Și documentul a fost găsit.
Preafericitul dicta un flux de informații despre slujirea sa, despre întâlnirile oficiale, călătoriile prin eparhii și în străinătate. Uneori trebuia să stau în biroul său câte o oră sau mai mult, încercând să nu pierd nimic (nu existau reportofoane, nici computere pe atunci). Redacția ca atare nu exista. Jurnaliștii cunoscuți ajutau la aranjarea paginilor la combinatul «Presa Ucrainei», acolo se tipărea și numărul.
Apoi au apărut computerele, un spațiu redacțional, un mic personal de angajați. Un ajutor strălucit a fost studentul Academiei Teologice din Kiev, Ioan Tronko (acum cunoscut protoiereu), care aranja ziarul pe computer. Paginile erau corectate de redactorii literari Svetlana Panchenko și soția mea, jurnalista Svetlana Geruk. Studenții Academiei Teologice din Kiev ajutau: frații Vladislav și ieromonahul Tihon Sofiiciuk (acum protoiereu și mitropolit), de fericită amintire arhimandritul Longhin (Cernuha), rectorul Academiei Teologice și Seminarului din Kiev protoiereul Nikolai Zabuga și alții.
În 1998 am predat ziarul noului redactor, preotul Vladislav Sofiiciuk, iar eu am trecut să lucrez la ziarul laic «Regiunea», unde am relatat despre viața Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Dezvoltarea mass-media bisericească în anii 2000
În anul 2000 a fost creat serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, condus de jurnalistul emerit al Ucrainei, Vasilii Anisimov. Crearea sa a fost sprijinită de însuși Mitropolitul Vladimir și secretarul său, protopopul orașului Kiev, protoiereul Vitalii Kosovski. Atunci a apărut și site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, unde am fost invitat ca adjunct al lui Anisimov. Au început să apară reviste ale Bisericii, s-a creat un canal de televiziune.
Cu timpul, aproape în toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mănăstiri, în Academia Teologică și Seminarul din Kiev, departamentele sinodale au început să apară propriile site-uri. Portalul «Ortodoxia în Ucraina» (redactor Iulia Kominko) a funcționat activ, revista pentru tineret «Otrok» (redactor-șef arhiepiscopul Iona (Cerepanov)) a câștigat popularitate. Canalul de televiziune ortodox «Glas» a realizat filme care au fost difuzate în toată Ucraina. Departamentul sinodal de informare și educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în conducerea căruia a lucrat mult de fericită amintire arhiepiscopul Ilarion (Șișkovski), a supravegheat toate mass-media ortodoxe.
În 2014 au fost create portalurile populare actuale «Viața Ortodoxă» (redactor-șef Natalia Goroshkova) și SPJ. Am avut ocazia să fiu colaborator al Serviciilor de Presă ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Mitropoliei Kievului, redactor al ziarului «Kirillitsa».
Vocea Bisericii în vremuri de persecuție
În ciuda persecuțiilor totale desfășurate împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, vocea ei este exprimată în toată plenitudinea. În primul rând, în predicile Preafericitului Mitropolit Onufrie, ale arhiereilor, clerului și numeroșilor mireni-bloggeri. Cu toate acestea, prin eforturile SBU, au fost închise o serie de portaluri ortodoxe, câțiva preoți și jurnaliști au ajuns în închisoare.
Portalul «SPJ» relatează în mod regulat și cuprinzător despre viața Bisericii Ortodoxe Ucrainene, denunțând fărădelegile schismaticilor și ale autorităților.
În special, activitatea criminală a domnului Elensky, care la toate nivelurile declară despre libertatea totală a religiei în Ucraina, numind Biserica Ortodoxă Ucraineană «
