Credința se întărește în încercări: cum comunică ucrainenii cu Dumnezeu în epoca tulburărilor?
Redacția «Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși» continuă să adreseze locuitorilor orașelor ucrainene întrebări despre viața duhovnicească. De data aceasta, i-am întrebat pe oameni despre ce reprezintă credința lor în Dumnezeu și cum s-a schimbat ea în timpul actualelor încercări grele.
Când Domnul nostru Iisus Hristos umbla prin orașe și sate, vindecând bolnavi și posedați, El le punea o întrebare foarte importantă: «Crezi că pot face aceasta?» Răspunsul tatălui tânărului posedat a fost revelator: «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!» (Mc. 9:24).
Adesea, credința în Dumnezeu rămâne în interiorul omului într-o stare «adormită» și se trezește doar atunci când sufletul este zguduit de tulburări. Acestea pot fi diverse: de la o iubire nefericită până la moartea unei persoane dragi. Când ne aflăm într-o situație catastrofală, credința în ajutorul de sus se «trezește» și ea. Nu degeaba există o vorbă: «Într-un avion care cade nu există atei».
Pe lângă încercările personale, fiecare om este afectat și de încercările sociale, cum ar fi sărăcia, instabilitatea și, desigur, războiul. De câțiva ani, ucrainenii sunt martori și participanți direcți la evenimentele tragice care se desfășoară sub ochii lor.
Evenimentele dureroase ne determină să ne revizuim valorile, să ne adâncim în căutarea sensului suferinței, să reflectăm asupra importanței credinței în Dumnezeu ca pe un colac de salvare în oceanul furtunos al durerii.
Pentru a înțelege ce fundament spiritual este pus acum în sufletele compatrioților noștri, le-am adresat următoarele întrebări:
- Credeți în Dumnezeu? Dacă da – de ce? Dacă nu – de ce?
- Vă rugați lui Dumnezeu și dacă da – cu ce cuvinte?
- Cum a influențat războiul din Ucraina credința dumneavoastră?
Despre credință, necredință și îndoială
Răspunsurile respondenților au arătat că majoritatea ucrainenilor cred în Dumnezeu. Dintre cei intervievați, 67% s-au declarat credincioși, 33% – atei. În prima categorie au intrat în principal persoane de vârstă medie și mai în vârstă. În a doua, în principal – tineretul.
Aceste rezultate arată că în societate continuă să existe fenomenul «ateismului juvenil», când tinerii, chiar și cei crescuți în familii credincioase, își exprimă protestul împotriva valorilor părinților în procesul de maturizare.
Este de remarcat faptul că chiar și printre participanții credincioși la sondaj au apărut divergențe în percepția lui Dumnezeu. Majoritatea cred în El ca Persoană, dar există și cei care Îl văd pe Dumnezeu ca pe o Forță Supremă fără chip.
Sub masca unui astfel de panteism, oamenii încearcă adesea să scape de responsabilitatea personală pentru faptele lor. Căci dacă Dumnezeu este «fără chip», înseamnă că El nu poate nici să judece, nici să pedepsească, nici să recompenseze. Criteriile binelui și răului sunt stabilite în acest caz de către om, nu de Dumnezeu, care, în înțelegerea adepților acestei ideologii, se află undeva departe și necunoscut.
Credința în mântuire vs. credința în progres
Rezultate interesante au arătat răspunsurile la întrebarea «De ce credeți (sau nu credeți) în Dumnezeu?».
Ateismul lor, necredincioșii l-au explicat prin credința în progresul științific sau prin existența unei «religii proprii». Unii tineri au recunoscut sincer că încă nu au «ajuns» la o credință conștientă, ceea ce părea extrem de onest.
În același timp, printre cei intervievați s-au găsit și cei care nu doar că cred în Dumnezeu, dar și îndeamnă pe alții să creadă. Astfel, o asistentă medicală le-a povestit reporterilor despre situații în care părinții sunt disperați văzându-și copilul grav bolnav.
«Le spun: "Rugați-vă, pentru că noi doar tratăm, iar vindecarea finală depinde de Dumnezeu!"» – este convinsă această misionară în halat alb.
Alți credincioși au atras atenția asupra modului în care Dumnezeu le îndeplinește cererile, îi ajută să supraviețuiască în vremuri dificile, le umple viața de un sens profund.
«Cred în Dumnezeu, pentru că El mă inspiră pentru viața viitoare, căci sufletul este veșnic!» – ne-a spus un tânăr respondent.
«Tatăl nostru» și «Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt»
Cea mai răspândită rugăciune cu care oamenii se adresează lui Dumnezeu a fost, așa cum era de așteptat, «Tatăl nostru». Ca o tradiție prețioasă, Rugăciunea Domnească este transmisă din gură în gură prin generații.
În acest context, ne amintim de povestea unei femei în vârstă care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial. Naziștii, retrăgându-se, au folosit tactica «pământului pârjolit». Totul era dat focului: de la câmpurile semănate până la hambare și case. Văzând ocupanții venind, familia ei s-a ascuns într-un mic hambar. Germanii cu torțe aprinse erau deja aproape.
Atunci mama ei, împreună cu copiii, au început să se roage cu ardoare cu cuvintele Psalmului 90: «Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, sub acoperemântul Dumnezeului cerului se va sălășlui...». Și iată, la câțiva metri de adăpostul lor, germanii s-au oprit, au stins torțele și au plecat. Cei care se rugau au fost salvați.
Războiul întărește credința
Reflecțiile asupra războiului și păcii le găsim nu doar la clasicii literaturii, ci și în moștenirea sfinților părinți. Predicatorii adesea consideră războiul atât ca o consecință a păcătoșeniei omului, cât și ca o îngăduință divină ca pedeapsă pentru necredință.
Astfel, Sfântul Nicolae Velimirovici în cartea «Războiul și Biblia» scria: «O lume fără Dumnezeu este leagănul războiului».
Războiul, ca orice tragedie socială, dezvăluie întotdeauna colțurile ascunse ale sufletului, smulge măștile, dezvăluie gândurile și intențiile ascunse ale omului. De aceea, uneori ne este foarte surprinzător să vedem oameni apropiați într-o lumină complet diferită.
Punându-le compatrioților noștri întrebarea: „Cum v-a afectat războiul din Ucraina credința?”, am primit răspunsuri diferite, uneori contradictorii.
Credința și nădejdea în Dumnezeu, precum și puterea rugăciunii, s-au întărit vizibil în rândul rudelor celor care se află acum în prima linie. Acest lucru confirmă că credința poate crește cu adevărat în timpul încercărilor dificile.
În același timp, nu toată lumea își pune încrederea în Dumnezeu. Unii participanți la sondaj și-au exprimat convingerea că principala lor speranță este în capelani și voluntari. Recunoscând enorma contribuție umană la pace, din punct de vedere creștin, este necesar să ne amintim cuvintele lui Hristos: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5).
În loc de o concluzie
Cel mai recent sondaj realizat de Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși a arătat atât unitate, cât și diversitate în opiniile ucrainenilor cu privire la o problemă atât de importantă precum credința în Dumnezeu în condițiile răului predominant.
În pofida încercărilor externe de a distorsiona opiniile tradiționale despre duhovnicie și de a impune altele noi, oamenii continuă să aibă încredere în Domnul și în inimile lor credincioase.
Tot ce rămâne este să urmeze chemarea convingătoare a Sfântului Ioan Gură de Aur: „Să ne pocăim și, prin pocăința noastră, îl vom îndemna pe Dumnezeu să pună capăt războaielor și să ne dea bucuria tuturor binecuvântărilor Sale”.
