Slujba ortodoxă: Cercul zilnic și rugăciunea de acasă a mirenilor

Este important, deoarece prin slujbă Biserica nu doar înalță rugăciuni către Dumnezeu, ci și dezvăluie omului toată comoara credinței, vieții în Hristos și experienței spirituale. De aceea, Sfântul Drept Ioan din Kronstadt a scris: „Prin slujbele sale, Biserica Ortodoxă ne educă să devenim cetățeni ai cerului”.

De ce este important să cunoaștem rânduiala slujbelor?

Cunoașterea rânduielii slujbelor nu este doar pentru clerici și slujitorii bisericii, ci o necesitate vitală pentru orice creștin ortodox. Căci tocmai pe slujba de la biserică trebuie să se bazeze rugăciunea noastră de acasă: ordinea, ritmul, compoziția ei.

Așadar, fiecare mirean trebuie nu doar să cunoască rânduiala slujbelor, ci și să știe să folosească cel puțin cărțile de slujbă de bază.

Mulți vor considera aceste cuvinte ciudate și imposibil de realizat. Totuși, de-a lungul multor secole, până în secolul al XIX-lea, strămoșii noștri foloseau aceste cărți nu doar în biserică, ci și acasă, inclusiv în absența preotului.

Excurs istoric: de la cărțile de slujbă la rugăciunare

Acest lucru nu este surprinzător, deoarece rugăciunarele în forma lor modernă au devenit larg răspândite abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în special în acele regiuni unde se observa o influență crescută a practicii unite. Tocmai în tradiția catolică a apărut diferențierea între rugăciunea de acasă a mirenilor și a clerului. Treptat, această diferențiere s-a consolidat, iar regulile de dimineață și seară, care inițial au fost create ca un substitut pentru textele de slujbă, au devenit obligatorii pentru toți.

În același timp, numeroase monumente istorice și învățături patristice menționează o altă practică, mai veche. De exemplu, în „Domostroi” se spune că mirenii trebuie să citească acasă rânduiala vecerniei și utreniei. Chiar și în secolul al XIX-lea, Sfântul Teofan Zăvorâtul, în scrisorile sale, oferă sfaturi mirenilor despre cum să citească acasă vecernia cu pavecernița, utrenia cu ceasurile și chiar obedenia, alături de rugăciunile din rugăciunare.

Dinamica și profunzimea rugăciunii de acasă

Pierzând legătura cu slujba de la biserică, rugăciunea de acasă a pierdut uimitoarea combinație de constanță și reînnoire, caracteristică nu doar slujbei bisericești, ci și corespunzătoare naturii și psihicului uman.

Pe de o parte, avem nevoie să simțim un sprijin ferm și constanță, iar pe de altă parte – mișcare și reînnoire.

Dacă regula de acasă este lipsită de această dinamică, atunci textele de slujbă ale Bisericii ne introduc într-un spectru bogat de stări spirituale: de la pocăință și cereri de ajutor până la mulțumire, bucurie și laudă.

Trăind zilele anului împreună cu slujba, nu doar simțim noutatea spirituală a fiecărei sărbători și post, ci și ne rugăm, învățăm credința, medităm, ne îmbogățim viața spirituală cu experiența și înțelepciunea Bisericii. Și acestea nu sunt doar cuvinte.

Fiecare slujbă bisericească nu este doar o succesiune de rugăciuni, ci o acțiune spirituală complexă, care include studierea poruncilor lui Dumnezeu și meditația asupra lor, rugăciuni către Dumnezeu, expunerea Sfintei Scripturi și a experienței patristice trăite, reproducerea senzațiilor spirituale, învățarea dogmelor credinței, regulilor morale și istoriei bisericești.

9 slujbe ale ciclului zilnic: o privire de ansamblu

Toate aceste elemente se manifestă în slujbele ciclului zilnic. Fiecare dintre ele sfințește un anumit moment al zilei și este legată de amintiri speciale ale istoriei mântuirii noastre. Conform Tipicului, pe parcursul unei zile putem săvârși 9 tipuri de slujbe: vecernia, pavecernița, miezonoptica, utrenia, ceasurile 1, 3, 6, 9 și izobrazitelnîi. Acest ciclu repetitiv se îmbină cu ciclurile săptămânal și anual. Dar astăzi ne vom opri doar asupra slujbelor zilnice.

• Vecernia începe ziua liturgică (deoarece ziua bisericească începe seara). Rugăciunile ei pregătesc inima pentru recunoștință pentru tot ce s-a trăit.
• Pavecernița – slujba săvârșită după cină (adică după masă), și de aceea, conform Tipicului, nu se unește cu vecernia, după care trebuie să urmeze masa. Tocmai pavecernița este slujba „pentru somnul ce vine”.
• Miezonoptica trebuie să se săvârșească în jurul miezului nopții. Ea se bazează pe parabola celor zece fecioare, care veghează și așteaptă Mirele – Domnul.
• Utrenia, săvârșită după somn, mulțumește Domnului pentru noaptea trecută și noua zi, amintește de arătarea Mântuitorului lumii. În ea se manifestă în mod deosebit toate elementele slujbei menționate mai sus.
• Ceasurile (1, 3, 6, 9) – slujbe mici, legate de anumite momente ale zilei și evenimente: coborârea Duhului Sfânt, răstignirea și moartea Domnului, precum și alte momente care sfințesc cursul timpului și leagă viața personală a credinciosului de istoria mântuirii.
• Rânduiala Izobrazitelnîi ocupă un loc special. Nu este o rânduială zilnică obligatorie datorită originii sale – este o rânduială veche de pustnicie a împărtășirii cu Sfintele Taine, simbolic reprezentând Liturghia.

Însăși Liturghia nu face parte din ciclul zilnic și poate fi săvârșită în diferite momente, dar întotdeauna în anumite condiții, care nu sunt întotdeauna și pentru toți potrivite. Despre aceasta este nevoie de o discuție separată.

Astăzi ne-am familiarizat foarte pe scurt cu ordinea slujbelor zilnice. Fiecare dintre ele are propriul său sens și se săvârșește la un moment dat. În viitor, vom examina fiecare slujbă în detaliu, pentru a vedea cât de profund și înțelept este organizată viața de rugăciune a Bisericii și pentru a descoperi în aceasta folosul spiritual și inspirația pentru propria viață.