Fanarul îl blestemă pe Preafericitul Onufrie?

"Cel ce te binecuvântează, binecuvântat să fie, şi cel ce te blestemă să fie blestemat!" (Numeri 24: 9).

Arhimandritul de la Fanar Romanos Anastasiadis a anunțat că Biserica Constantinopolului îl blestemă pe Preafericitul Onufrie, precum și pe toți cei care îl consideră Primat legitim al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Ce înseamnă acest opus? Suntem cu toții de acum sub anatemă? Este aceasta poziția reală a Fanarului și dacă da, la ce consecințe poate duce? Să încercăm să analizăm această situație.

În ziua onomastică a Preafericitului Onufrie, când Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice a fost felicitat de primații și ierarhii multor Biserici Autocefale și care l-au numit Mitropolit al Kievului, un anumit arhimandrit fanariot Romanos Anastasiadis a postat o publicație provocatoare (ușor vorbind) pe pagina sa de Facebook. Fotografia Preafericitului Onufrie a fost ștampilată cu «Fake», în timp ce postarea avea următorul text: "Blestemul Maicii Sfintei Mari Biserici a lui Hristos nu este numai asupra lui, a unui trădător nepocăit, necanonic, mizerabil și nenorocit al poporului său, un pasager ilegal pe nava bisericească din Ucraina, dar și asupra tuturor celor care continuă să-l numească cu titlul "al Kievului" (Mitropolit – Ed.), uzurpat (de Preafericitul Onufrie – Ed.), în pofida interdicției clare a Bisericii".

Cine este arhimandritul Romanos Anastasiadis?

Anastasiadis este un locuitor al Cretei și cleric al Mitropoliei de Rethimno și Avlopotamos. Potrivit purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, protoiereului Nicolai Danilevici, el este o persoană foarte faimoasă în lumea Ortodoxă greacă. Anastasiadis își permite să critice aspru arhiereii și chiar Primații Bisericilor Autocefale. De exemplu, în presa scrisă a fost publicată corespondența cu conducătorul Bisericii Albaneze, Arhiepiscopul Anastasie, privind recunoașterea BOaU. Răspunzând atacurilor clericului fanariot într-un ziar grec, Arhiepiscopul Anastasie l-a numit în articolul său "pipă" (φερέφωνο) prin care unii patroni influenți ai arhimandritului cretan își fluieră ideile.

Totuși Anastasiadis nu este un marginal. Pentru Fanar el este o persoană căruia îi "strâng mână" și este menționat în mod constant pe pagina oficială a Mitropoliei de Rethimno și Avlopotamos – poate pentru că această persoană apără altruist interesele structurii sale bisericești și nu îi pasă în cum o face.

Să ne imaginăm un cleric al unei Biserici Autocefale care își postează avatarul pe o rețea socială, pe care în afară de el este prezent și altcineva. Așa ceva se întâmplă, dar cel mai probabil aceasta va fi o poză cu Primatul acestei Biserici Autocefale sau cu printele său duhovnicesc. Sau cu unul dintre ierarhii respectați. Dar Romanos Anastasiadis, un cleric al Patriarhiei Constantinopolului, își expune poza cu Serghei (Epifanie) Dumenco, liderul "Bisericii Ortodoxe a Ucrainei". În același timp, adaugă o inimă în culorile drapelului ucrainean, aproximativ pe locul pentru crucea pectorală. De fapt, auto-poziționare explicită.

Toate acestea vorbesc despre un anumit atașament fanatic al autorului față de Serghei Dumenko și organizația sa. O revizuire a lentei sale pe Facebook ne permite să facem concluzia că bietul arhimandrit este angajat în principal în turnarea noroiului asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, și o face într-un mod foarte stângaci și brutal, în cele mai proaste tradiții ale propagandiștilor din BOaU. Îi insultă pe arhierei și Biserica în ansamblu, în expresii care nu se potrivesc deloc unei persoane în slujire preoțească.

Ce poate să însemne acest opus?

Există două variante:

1. O criză nervoasă care a avut loc atunci când bietul arhimandrit a văzut o manifestare abundentă a dragostei universale pentru Preafericitul Onufrie în Ziua Patronului său ceresc și felicitările primite de la mulți ierarhi și primați ai Bisericilor Autocefale.
2. Testarea "solului" de către Fanarul oficial cu privire la reacția la posibilele penitențe "canonice" din partea Patriarhului Bartolomeu și întregii Patriarhii a Constantinopolului.

Desigur, multe vorbesc despre faptul că prima variantă este cea mai probabilă: atât reputația arhimandritului Romanos Anastasiadis, cât și tonul publicațiilor sale de pe Facebook, împreună cu faptul că aplicarea penitențelor asupra Mitropolitului Onufrie este o nebunie a Fanarului, care nu se poate compara cu decizia de a anula trecerea Mitropoliei de la Kiev în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse în 1686 și care discreditează Fanarul în ochii întregii lumi Ortodoxe.

Dar totodată nu putem ignora a doua variantă. "Interzicerea" Mitropolitului Onufrie în slujire, "destituirea" din demnitatea sa sau chiar "excomunicarea" este o continuare absolut logică a politicii Fanarului față de Ucraina. Desigur, acest lucru ne pare incredibil și imposibil, așa cum cu trei ani în urmă părea imposibil ca Fanarul să numească în demnitate arhierească oameni fără hirotonie preoțească. Dar Biserica Constantinopolului a procedat anume așa.

Reamintim că înainte de crearea BOaU, Patriarhul Bartolomeu i-a ordonat Preafericitului Mitropolit Onufrie să vină la "Soborul de unificare", unde Mitropolitul Onufrie a refuzat să vină. Ce va urma? Sau "penitențe", sau pierderea feței. Faptul că Patriarhul Bartolomeu nu va da înapoi în problema ucraineană este confirmat de numeroasele sale declarații. În octombrie 2020, el a anunțat că "tolerăm temporar existența ierarhilor ucraineni (ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Ed.) nu ca episcopi conducători locali, ci doar ca titulari sau cei care au sediul (reședința) în Ucraina".

Se pare că Fanarul testează posibila aplicare a "penitențelor" asupra Mitropolitului Onufrie, de altfel de unde Serghei Dumenko ar avea suficient curaj ca să repete întocmai în ianuarie 2021 cuvintele patronului său: "Îi tolerăm până la un anumit moment, dar va veni timpul când se vor alătura bisericii ortodoxe autocefale recunoscute (BOaU – Ed .)". Nimeni nu se va alipi la BOaU, acest lucru este evident pentru toți oamenii adecvați. Aceasta înseamnă că acest "anumit timp" a trecut deja sau va trece foarte curând. Deci, ce urmează? Dacă cineva spune "a", trebuie să spună și "b".

Este puțin probabil ca sărmanul arhimandrit Romanos să fie instruit special de vreun ierarh fanariot să facă această postare pe FB, dar nu poate fi negat faptul că această publicație corespunde pe deplin intereselor fanarioților de a arunca un balon de probă în spațiul media cu privire la excomunicarea Mitropolitului Onufrie.

Nu poate fi negat faptul că publicația lui Anastasiadis corespunde pe deplin intereselor fanarioților de a arunca un balon de probă în spațiul media cu privire la excomunicarea Mitropolitului Onufrie.

I-a insultat Anastasiadis pe primații și ierarhii Bisericilor Autocefale?

Să revenim la formulările din publicație. Clericul fanariot a declarat că Blestemul Maicii Sfintei Mari Biserici a lui Hristos nu este numai asupra lui, a unui trădător nepocăit, necanonic, mizerabil și nenorocit al poporului său, un pasager ilegal pe nava bisericească din Ucraina, dar și asupra tuturor celor care continuă să-l numească cu titlul "al Kievului" (Mitropolit – Ed.), uzurpat (de Preafericitul Onufrie – Ed.), în pofida interdicției clare a Bisericii".

Cu alte cuvinte, blestemați sunt toți cei care, contrar poziției Fanarului, îl consideră pe Preafericitul Mitropolit Onufrie Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Mitropolit legitim al Kievului. Acum să analizăm faptele concrete. În ziua onomastică a Preafericirii Sale și la jubilieului tunderii în monahism, pe Mitropolitul Onufrie l-au felicitat Primații Bisericii Antiohiei, Bisericii Georgiei, Bisericii Sârbe, Bisericii Ruse, Bisericii Poloniei, Bisericii Ținuturilor Cehe și Slovaciei și ierarhii altor Biserici. În fiecare document Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice este numit "Mitropolit al Kievului". Astfel, pe lângă milioanele de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care îl privesc pe Preafericitul Onufrie ca Primatul lor, "blestemul Maicii Sfintei Mari Biserici a lui Hristos" se extinde asupra primaților și episcopilor menționați mai sus.

Suntem acum sub anatema?

Bineînțeles, nu suntem. Acest lucru nu se datorează faptului că arhimandritul după statutul său pur și simplu nu poate excomunica un Primat al Bisericii. Și nici în virtutea faptului că nu există nicic o decizie a Sinodului Patriarhiei Constantinopolului sau a Patriarhului privind "penitențe" pentru Mitropolitul Onufrie și Biserica Ortodoxă Ucraineană, și cu atât mai mult "blesteme".

Cel mai important lucru este că Mitropolitul Onufrie și toată turma sa aparține Sfintei Biserici Sobornicești și Apostolicești. Excomunicarea oricărei persoane din Biserică, nu doar a unui episcop, are loc în rezultatul păcatului săvârșit, numit în mod obișnuit păcat de moarte. Nu în zadar slujba Tainei Mărturisirii conține următoarele cuvinte: "Împacă-i și uniește-i cu Sfânta Ta Biserică...". Excomunicările, care au forma unor decizii ale Sinoadelor, sunt aproape întotdeauna proclamate din cauza căderii în erezie sau schismă. Mitropolitul Onufrie nu este vinovat de așa ceva. El a slujit în Biserica lui Hristos până în 2018 (când Fanarul a început acțiunile sale ilegale în Ucraina) și continuă să slujească până în prezent. Aceasta înseamnă că Preafericitului Mitropolit Onufrie și întregii Biserici a lui Hristos li se aplică cuvintele spuse despre Biserica Vechiului Testament, poporul lui Israel: "Cel ce te binecuvântează, binecuvântat să fie, şi cel ce te blestemă să fie blestemat!" (Numeri 24: 9). Aceste cuvinte au fost rostite de profetul Valaam, care a luat bani pentru a blestema Israelul, dar rezultatul nu a fost un blestem, ci o binecuvântare. "Şi ridicându-şi Valaam ochii săi, a văzut pe Israel aşezat după seminţiile sale şi a venit peste dânsul Duhul lui Dumnezeu" (Numeri 24: 2) și nu a putut să-l blesteme pe Israel, ci l-a binecuvântat.

Există multe cazuri în istoria Patriarhiei Constantinopolului când episcopii, la cererea autorităților, și-au destituit patriarhii din demnitate. Acest lucru s-a întâmplat în perioada bizantină și s-a repetat de multe ori în timpul stăpânirii otomane. Dar cele mai faimoase cazuri și, probabil, cele mai infame pentru Patriarhia Constantinopolului sunt dubla răsturnare a marelui învățător – Sfântului Ioan Gură de Aur. La ordinul împărătesei Eudoxia și a împăratului Arcadie, s-a adunat un sinod arhieresc ascultător de Constantinopol și l-au destituit pe marele Sfânt din scaunul patriarhal. Prima dată, episcopii l-au condamnat în general la moarte, și numai prin porunca împăratului Arcadie execuția a fost înlocuită cu exilul. Apare o întrebare retorică: cu cine era harul lui Dumnezeu în acel moment? Cu episcopii, ascultători de puternicii acestei lumi sau cu Sfântul Ioan Gură de Aur?

Nimeni nu ascunde în mod special faptul că Fanarul a intervenit în Ucraina și a săvârșit nelegiuiri fiind instruit de Washington. Nimeni nu a camuflat tratativele fanarioților, politicienilor și figurilor religioase ucrainene cu oficialii Departamentului de Stat american în ajunul celor mai importante decizii privind problema ucraineană. Diplomații americani și-au declarat în mod deschis contribuția la crearea BOaU și la toate celelalte acțiuni. Prin urmare, dacă Fanarul decide să-l "pedepsească" pe Preafericitul Onufrie, o va face din nou la sugestia funcționarilor americani sau cu permisiunea/aprobarea lor și va repeta exilul rușinos al Sfântului Ioan Gură de Aur. Dar deocamdată Fanarul nu a făcut încă această greșeală fatală.

Reflectă oare "blestemul" poziția Fanarului și care pot fi consecințele?

După cum s-a menționat deja, opusul sărmanului arhimandrit Romanos Anastasiadis nu reflectă poziția oficială a Fanarului. Nu s-au luat măsuri împotriva Preafericitului Onufrie. Nu există decizii sinodale sau ale Patriarhului Bartolomeu. Din prisma Fanarului, Mitropolitul Onufrie este pur și simplu un episcop care trăiește în Kiev, care este "tolerat" de Patriarhia Constantinopolului și de Serghei Dumenko, dar nu "excomunicat" sau "oprit" în slujire.

Totuși, este foarte probabil ca Anastasiadis să fi exprimat gândurile și intențiile multor ierarhi fanarioți. Și dacă mai devreme Patriarhul Bartolomeu &Co se gândeau doar la "ăenitențe" și "excomunicări" în legătură cu Preafericirea Sa, după rezonanța puternică cauzată de cuvintele arhimandritului (acestea au fost publicate de numeroase mijloace mass media) nu se va putea păstra tăcerea. Fanarioții trebuie să reacționeze cumva: fie pentru a confirma "blestemul" lui Anastasiadis, fie pentru a nega public cuvintele clericului.

După rezonanța puternică cauzată de cuvintele arhimandritului (acestea au fost publicate de numeroase mijloace mass media), fanarioții trebuie să reacționeze cumva: fie pentru a confirma "blestemul" lui Anastasiadis, fie pentru a nega public cuvintele clericului.

Desigur, răcerea este o variantă posibilă. Dar cum a spus odată Papa Bonifaciu al VIII-lea, "tăcerea este un semn al consimțământului" (lat. Silentium videtur confessio).

Prin urmare, este foarte posibil ca în curând să vedem decizii/penitențe oficiale pentru Primatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Un astfel de scenariu se încadrează bine în logica acțiunilor Fanarului, cât și a luptei generale împotriva Bisericii lui Hristos care evident are loc în Ucraina. Căci este dificil să inventezi o mișcare mai bună pentru acapararea lăcașurilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene la un nivel calitativ nou. Acuzațiile împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene că ar lucra pentru statul vecin, cu care se acoperă acum oponenții ei, sunt lucruri de nimic în comparație cu afirmația că Biserica Ortodoxă Ucraineană și Mitropolitul Onufrie se află sub "anatema". Acest lucru va dezlega mâinile radicalilor naționali și ale oficialilor guvernamentali care visează să distrugă cât mai rapid Biserica lui Hristos.

În plus, posibila "excomunicare" a Mitropolitului Onufrie, conform planurilor Fanarului, ar trebui să dezbine episcopii ucraineni și să-i împingă pe unii dintre aceștia să adere la BOaU. Fanarul crede probabil că ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene se vor speria de blestemele sale și se vor grăbi să treacă "sub omoforul" lui Serghei Dumenko. Cu greu. Toată lumea înțelege că Fanarul nu poate "naționaliza" Harul lui Dumnezeu la propria lui discreție. Deci"anatemele" sale ipotetice sunt invalide.

Adevărul este de partea Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a Preafericitului Părinte Onufrie. Și chiar dacă Fanarul se va hotărâ să mai comită o nelegiuire, în cele din urmă se va situa pe sine în afara Bisericii. Dar dacă evenimentele se vor dezvolta după cel mai rău scenariu și Fanarul se va decide să proclame "excomunicarea" Mitropolitului Onufrie, acesta va fi deja punctul final de neîntoarcere în relațiile inter-bisericești și momentul de adevăr pentru toate Bisericile Autocefale. Ele vor trebui să decidă definitiv cu cine sunt: cu ​​Hristos și Biserica Sa sau vor adera la jocurile fanarioților. Se pare că majoritatea Bisericilor vor rămâne credincioși lui Hristos și în cele care vor alege altă opțiune, va exista un număr considerabil de arhierei care vor refuza să recunoască deciziile Fanarului. Cu atât mai mult că perspectiva de a-l urma pe Patriarhul Bartolomeu este net conturată de el personal: el își va conduce adepții la o altă unire cu Roma. Poate că această variantă va conveni cuiva, dar majoritatea va fi mișcată de instinctul de autoconservare a identității lor Ortodoxe, ceea ce îi va împiedica să trădeze Ortodoxia printr-o nouă unire cu Papa.

Adevărul este de partea Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a Preafericitului Părinte Onufrie. Și chiar dacă Fanarul se va hotărâ să mai comită o nelegiuire, în cele din urmă se va situa pe sine în afara Bisericii.

Ce trebuie să facă ortodocșii?

În primul rând, să țină minte că Hristos de multe ori le spune ucenicilor săi: "Nu vă temeți".

În al doilea rând, să nu acorde atenție cuvintelor sărmanului arhimandrit Romanos sau posibilelor decizii ale Fanarului. Adevărul lui Dumnezeu nu este de partea lor, deci nicio excomunicare nu va fi valabilă.

În al treilea rând, să ne unim și mai mult în jurul Preafericitului  Mitropolit Onufrie, care prin văzuta Providență Divină a fost așezat la cârma Bisericii Ortodoxe Ucrainene în aceste timpuri dificile.

Și în al patrulea rând, să ne exprimăm în mod activ fidelitatea față de Biserică, de exemplu, prin participarea la mișcarea "Mirenii", prin participarea la Procesiunea Marelui Drum al Crucii în ziua Creștinării Țării Rusiei, și cel mai important – prin participarea la sfintele slujbe și prin rugăciune. Apropo, foarte multe vor depinde atât în ​​Ucraina, cât și în străinătate, de numărul de credincioși care vor lua parte la Procesiunea Calea Crucii în acest an.

Așa să ne ajute Dumnezeu!