Inteligența artificială: perspectiva creștină asupra provocărilor contemporaneității

Dezvoltarea tehnologiilor, în special a celor care schimbă radical modul de viață al omului, a determinat întotdeauna reflecții asupra naturii acestor invenții, responsabilității pentru descoperirile făcute și consecințelor utilizării lor. Astăzi, o astfel de acuitate capătă tema inteligenței artificiale. Tehnologia este tânără, dar deja posedă posibilități enorme, influențează puternic cultura, știința, economia și, desigur, gândirea și sufletul omului. Prin urmare, apare inevitabil nevoia de a înțelege acest fenomen dintr-o perspectivă creștină.

A cui voință stă în spatele tehnologiei?

Merită să începem cu întrebarea fundamentală despre natura inteligenței artificiale. Este ea doar un instrument pasiv sau un subiect cu voință proprie? Autorul cunoscutei cărți „Technopoly: The Surrender of Culture to Technology” Neil Postman analizează detaliat această întrebare și ajunge la concluzia că orice tehnologie nu este neutră, ci poartă în sine voința cuiva. Așa cum dronele pot crea iluzia de neutralitate, deși în realitate poartă voința operatorului sau a clientului, la fel și în spatele unei rețele neuronale se ascunde voința altcuiva.

Și cu cât mai repede înțelegem acest lucru, cu atât mai repede vom trece de la entuziasmul superficial față de inovație la o abordare creștină cu adevărat gândită, unde întrebarea principală este a cui este această voință și cum să păstrăm libertatea spirituală și subiectivitatea noastră în comunicarea cu IA.

Voința din spatele IA este o consecință directă a viziunii asupra lumii a clienților săi.

Cel mai evident și primul interes este cel de afaceri: corporațiile sunt orientate spre creșterea profitului, reducerea costurilor și menținerea atenției utilizatorului. Acest lucru, la rândul său, duce la al doilea interes – dezvoltarea unui mijloc de control mai subtil asupra comportamentului uman, de la analiza preferințelor utilizatorilor până la gestionarea opiniei publice. Algoritmii nu doar anticipează dorințele omului, ci și le formează. Aici se ascunde nu doar un interes economic, ci și o dorință de putere asupra minții și voinței, în care nu este greu de văzut deja un caracter diabolic.

O altă țintă este influența ideologică prin protocoale programate, care selectează și prezintă informații, formând o anumită imagine a lumii.

În cele din urmă, nu trebuie să uităm de factorul prestigiului tehnologic: statele și corporațiile duc o „cursă a înarmărilor” în care tehnologiile devin un simbol al puterii și chiar o pretenție la rolul de creator al unui nou viitor. Dacă voința din spatele tehnologiei este condusă de pasiunea pentru câștig, putere sau glorie, atunci rodul ei va fi inevitabil infectat de acest spirit demonic.

Cine este sclavul cui: iluzia controlului

Mascată sub comoditate, tehnologia nu pare a fi o constrângere pentru utilizator. Dimpotrivă, omul crede că el controlează rețeaua neuronală, dându-i prompturi (cereri), dar în realitate acțiunile și deciziile sale sunt determinate de un sistem codificat. El însuși, de fapt, devine un „dron” controlat de voința altcuiva.

Algoritmii, antrenați pe datele despre comportamentul a milioane de oameni, anticipează dorințele, formează obiceiuri și manipulează alegerile, făcând individul o verigă previzibilă într-o mașinărie uriașă.

Pentru a rezista acestui lucru, este necesară o abordare conștientă: tehnologiile nu trebuie să ne distrugă, dar pentru aceasta subiectivitatea noastră (capacitatea de a lua decizii independente, voinice) trebuie să crească proporțional cu complexitatea lor.

Problema inovațiilor este că domeniul necunoașterii noastre a consecințelor lor în viitor este mult mai mare decât consecințele vizibile deja acum. De exemplu, există un studiu descris în cartea lui Jonathan Haidt „The Coddling of the American Mind”, care arată ce impact devastator a avut Instagram asupra creierului fetelor tinere în 15 ani. Și, desigur, creatorii rețelei sociale în 2010 nu aveau un astfel de scop rău pentru 2025. Totuși, așa s-a întâmplat. Puterea tehnologiei crește și, în teorie, ar trebui să fie însoțită de mare precauție și responsabilitate. Dar în practică, consecințele peste 10-20 de ani nu prea preocupă pe nimeni.

"Protezarea" gândirii și substituirea comunicării vii

În trecut, multe tehnologii au luat treptat de la om capacități fizice. Apariția tastaturii a deteriorat abilitățile de caligrafie frumoasă, suporturile digitale au slăbit memoria naturală. Dar rețelele neuronale literalmente „protezează” gândirea, făcându-ne mai puțin capabili de analiză independentă. Cercetările confirmă că interacțiunea constantă cu IA duce la schimbări cognitive: omul parcă cedează o parte din inteligența sa, devenind dependent de algoritmi.

Tentația principală a rețelelor neuronale este că ele imită comunicarea cu un om viu. Dar aceasta este doar o imitație.

Comunicarea reală cu un om necesită eforturi, smerenie, dragoste, abilitatea de a asculta. Cu IA nu trebuie să te smerești, să rabzi, să cedezi, să iubești. Este necondiționat – este de acord, laudă, se adaptează utilizatorului.

Putem doar să ne imaginăm ce amenințare reprezintă aceasta pentru sufletul uman individual, pentru instituția familiei și pentru legăturile emoționale autentice. Nu este de mirare că știrile raportează din ce în ce mai des cazuri în care oamenii, în stare de vulnerabilitate psihologică, „se căsătoresc” cu parteneri IA. O tragedie recentă, descrisă în The Wall Street Journal, când o persoană, după o comunicare intensă cu un chatbot, s-a sinucis, demonstrează clar această latură întunecată. Mașina, neavând nici compasiune, nici responsabilitate, i-a susținut gândurile dureroase și, în opinia familiei, l-a împins spre pasul fatal.

Calea creștină către libertate în epoca IA

Rețelele neuronale dezvăluie vulnerabilitățile naturii umane: ele protezează gândirea, înlocuiesc relațiile vii, formează dependență, exploatează mecanismele biologice, distorsionează realitatea.

Pentru creștin, a rezista acestui lucru este un act ascetic. Constă în lupta cu dușmanul neamului omenesc – diavolul, care subtil îndepărtează de mântuire, închizând omul în sine însuși, în iluzia atotputerniciei.

Oferind soluții imediate, spiritul viclean hrănește mândria și îndeamnă să evităm întâlnirea cu noi înșine cei adevărați.

Așa cum a fost acum mii de ani, existența unei viziuni clare asupra lumii, care determină cine sunt, cui servesc și pentru ce trăiesc, protejează de manipulări. Munca manuală, meșteșugul, sportul întăresc legătura cu lumea materială. Capacitatea de autoreflecție, de a urmări mișcările interioare și de a se pocă