Atenție - comunicarea între durere și suferință
În perioada de după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, reflectăm asupra naturii durerii și suferinței. Tehnici practice pentru cei care trăiesc în condiții de stres constant.
Toată această săptămână se desfășoară sub umbra sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci. Prin urmare, vom discuta despre câteva concepte legate de durere și suferință, precum și despre cum unele dintre aceste cunoștințe pot fi aplicate în practică.
Diferența dintre durere și suferință
În primul rând, trebuie să învățăm să înțelegem cum se deosebește durerea de suferință. Durerea este o senzație fizică sau emoțională. Ea apare în corp ca o reacție la boală sau traumă, sau în psihic, atunci când se întâmplă evenimente care o tulbură. Suferința este reacția noastră la această durere. Ea este legată în primul rând de gândurile și emoțiile noastre cu privire la această durere. De exemplu, frica, anxietatea, furia sau mila de sine sunt suferințe asociate cu durerea.
Comunicarea dintre durere și suferință este atenția noastră. Ea este cea care transformă durerea fizică în suferință psihologică.
Dacă atenția noastră este complet absorbită de durere, suferința devine inevitabilă. Și invers, dacă putem să ne distragem de la durere, intensitatea ei și suferințele asociate pot scădea. Mai mult, omul poate experimenta durerea fără suferință, atunci când vede în ea un sens superior.
Impasibilitatea este forma ideală de a suporta orice suferință. Dar a atinge o astfel de stare este posibil doar atunci când în suflet nu există atașamente față de nimic pământesc, și în primul rând față de propriul corp. Pentru oamenii care trăiesc în lume, care au copii și apropiați, a atinge impasibilitatea este practic imposibil. Prin urmare, pentru a face față mai bine suferințelor, trebuie să învățăm să ne gestionăm atenția pe cât posibil. În primul rând, să putem să ne distragem cu altceva și să nu ne concentrăm pe problemele noastre. O altă metodă este acceptarea durerii. În acest caz, învățăm să observăm gândurile și senzațiile noastre, inclusiv cele dureroase, ca fenomene temporare, ca parte integrantă a vieții noastre, ca o condiție necesară pentru mântuirea noastră.
Una dintre metodele de stăpânire a atenției este reflecția. Acest cuvânt este uneori perceput de ortodocși ca ceva ostil tradiției noastre. Dar ceea ce discutăm nu are nicio legătură cu aceasta. De fiecare dată când citim Evanghelia și medităm asupra conținutului ei, ne angajăm în reflecție spirituală.
Psihologia contemporană în ceea ce privește durerea propune direcționarea activă a atenției către alte părți ale corpului sau către senzații externe, care nu sunt legate de durere.
De exemplu, ne putem concentra pe respirație, pe senzația de vânt rece pe piele sau pe modul în care se mișcă degetele de la picioare. Acest lucru ajută la redirecționarea „fluxului” de atenție de la zona dureroasă către ceva neutru sau plăcut. Este important să înțelegem că schimbarea atenției nu înseamnă negarea durerii. Durerea încă există, dar atitudinea noastră față de ea se schimbă, și acest lucru reduce semnificativ nivelul suferinței.
Tehnici de stabilizare în situații de criză
În mod special, aș dori să mă opresc asupra exercițiilor pe care locuitorii din zonele de frontieră ar trebui să le învețe pe de rost. Dar va fi bine dacă le vor cunoaște și cei care se află departe de zonele de conflict.
Stresul în timpul bombardamentelor sau al atacurilor este o reacție acută, iar principalul lucru este să te stabilizezi aici și acum.
Dar este important să înțelegem că în starea de tulburare de stres posttraumatic, o persoană are nevoie extremă de ajutor psihologic profesional!
Metodele descrise mai jos sunt menite să readucă conștiința din starea de panică în realitate și să calmeze sistemul nervos.
1. Revenirea în „aici și acum”
Scopul tău este să te concentrezi pe senzațiile fizice pentru a distrage creierul de la anxietate.
Regula „5-4-3-2-1”:
- 5 lucruri pe care le vezi (crăpături în perete, pantofii tăi, rucsacul).
- 4 lucruri pe care le simți (duritatea podelei, țesătura hainelor, frigul sau căldura, mâna ta).
- 3 lucruri pe care le auzi (respirația ta, zgomotul, vocea altcuiva).
- 2 lucruri pe care le miroși (mirosul de umezeală, mirosul eșarfei tale).
- 1 lucru pe care îl poți gusta.
Contactul cu pământul sau podeaua:
Concentrează-te pe tălpile tale. Simte cum stau pe podea. Încearcă să apeși puternic cu tălpile pe podea, tensionând mușchii picioarelor, apoi relaxează-i. Repetă de câteva ori.
Contact tactil:
Atinge un obiect din apropiere (peretele, jacheta, apa) și descrie-l în sinea ta: „Dur”, „Rece”, „Aspru”, „Moale”.
2. Exerciții de respirație pentru calmare
Respirația este ceva ce poți controla și trimite rapid un semnal creierului că amenințarea a trecut.
Respirația 4-2-6:
- Inspiră lent pe numărătoarea 4 (cu abdomenul, nu cu pieptul).
- Ține respirația pe numărătoarea 2 (sau nu face pauză dacă este dificil).
- Expiră lent pe numărătoarea 6 (sau 8), încercând ca expirația să fie de 1,5-2 ori mai lungă decât inspirația.
Repetă de 5-10 ori. Concentrează-te doar pe numărătoare.
Respirația „pătrată”:
Inspiră pe 4 numărători, ține pe 4 numărători, expiră pe 4 numărători, ține pe 4 numărători.
3. Lucrul cu corpul
Stresul face ca mușchii să se contracte. Exercițiile vor ajuta la eliberarea acestei tensiuni. Încordează și relaxează brusc grupurile de mușchi pe rând:
- Strânge puternic pumnii, ține 5 secunde, relaxează brusc.
- Încordează mușchii feței. Încordează umerii, ridicându-i spre urechi, ține, apoi coboară brusc. Încordează picioarele, apăsând călcâiele în podea, relaxează.
4. Afirmații
Restabilește linia timpului: Spune-ți faptele: „A fost o sirenă, suntem în adăpost. Acum este un atac. Suntem în siguranță. Mai devreme sau mai târziu se va termina. Voi rezista”. Folosește afirmații: „Sunt aici”, „Sunt în siguranță”, „Voi reuși”, „
