Viața este o școală, iar mormântul este diploma de absolvire
Cum este omul, așa este și lumea pe care o vede. Altfel nu poate fi.
Un teolog respectat a venit la un preacucernic părinte și l-a întrebat: "Simțiți prezența lui Dumnezeu în sufletul vostru?" Părintele a răspuns: "Ce înseamnă prezența? Dacă există prezență, există și absență. Poți să-mi arăți un loc unde nu există prezența lui Dumnezeu? A-L simți pe Dumnezeu înseamnă a fi dincolo de prezență și absență, dincolo de "da" și "nu". Trăirea divină nu vorbește, ea pur și simplu este".
Cum este omul, așa este și lumea pe care o vede. Altfel nu poate fi. Un om înduhovnicit, un om înDumnezeit Îl vede pe Dumnezeu în toate și pretutindeni. Cel păcătos vede răul în toate, cu excepția sa. Un om îduhovnicit nu poate decât să iubească, un păcătos nu poate decât să se atașeze. Cel care se încrede în sine își așterne calea spre iad. Cel care crede în Dumnezeu, urmează calea mântuirii. Tot ceea ce ni se va întâmpla în viața pământească este predeterminat de providența lui Dumnezeu. Doar atitudinea noastră față de ceea ce se întâmplă nu este predeterminată. Mintea nepătimașă este întotdeauna calmă, nu se gândește la trupul care o omoară. Ea trăiește în Dumnezeul Care îl mântuiește pe om.
Părintele a fost întrebat: "Părinte, ce spui despre arte: muzica, poezia, știința nu-l fac pe om asemănător cu îngerii?" Duhovnicul a răspuns: "Îngerii sunt milostivi, feciorelinici, plini de compasiune, plini de dragoste, smeriți, liniștiți, blânzi, iubitori de pace, caută liniștea, ei dispun inimile oamenilor spre pocăință și mântuire, și omul este la fel ca și ei. Totuși, există și demonii cărora le lucrează mintea pentru rău, ei sunt sofisticați în a seduce oamenii, capabili să argumenteze cu pricepere și să dovedească afirmații false, să controleze gândurile, atașamentele și atracțiile față de tot felul de arte și științe ale acestei lumi, să atragă sufletele umane spre distrugere și astfel și omul este asemenea lor".
A te mântui înseamnă a te lăsa complet în mâinile lui Dumnezeu și a te afla în tăcerea lăuntrică a inimii.
Prezența lui Dumnezeu întotdeauna își află locul în adâncul inimii tale, acolo unde nu ajunge zgomotul deșertăciunii lumești. Dar în timp ce mintea noastră plutește pe suprafața valurilor vieții, sufletul este purtat de noianul de necazuri și dureri.
Cu ajutorul gândirii nu poți intra în adâncul inimii. Calea poate fi găsită doar prin necugetare și rugăciune. Dacă nu există har în inimă, atunci ea este o ruină moartă. Lumea va rămâne mereu de necunoscut, pentru că Dumnezeu a lăsat omului duhul Său pentru a cunoaște în acest duh Lumina Sa.
Gândurile, ca niște viermi, nu pot decât să se târască pe pământ, dar duhul nemărginit se poate ridica deasupra cerurilor. Dacă vrei să te redici de pe pământ, amintește-ți că porți cerul în piept. Un om sărac cu duhul este cel care nu are dorințe. Este mai bine să nu faci nimic decât să faci ceva cu iritare. Viața este o școală, iar mormântul este o diplomă de absolvire a studiilor.
Mulți trăiesc de parcă ar fi întinși în sicrie: nu aud nici viața și nici indicii ei. Vizitatorul l-a întrebat pe părinte: "Dacă un mort se va trezi și va învia, cum ar trăi?". Părintele a răspuns: "Ar trăi atât de atent, încât nici pietrele peste care va păși nu se vor plânge pe el".
Indiferent ce am câștiga sau pierde în această viață, rezultatul va fi întotdeauna zero. Când desfaceți pumnul, veți vedea doar riduri pe palmă. Părintele a spus: "Roagă-te cu inima ta, ascultă cu inima, trăiește cu inima și mântuește-te în inima ta prin lumina lui Hristos".
Părintele a spus: "Un câine a găsit un os și căuta un loc retras unde să se poată bucura de el fără teamă că alți câini i-ar putea lua hrana. În timp ce alerga pe lângă iaz, el și-a văzut reflexia în apă și a crezut că este un alt câine și a început să latre la el. Osul i-a căzut din gură și s-a scufundat în apă. Așa este cu condamnarea, dragii mei".
Duhul este nemișcat, se mișcă doar gândurile noastre. Numai cei care s-au lăsat în grija lui lui Dumnezeu, sunt liberi.
Oamenii cu sufletul pământesc nu au nevoie de credință, ci de religie. Credința în Dumnezeu salvează sufletul din sclavia lumii, iar religia îl leagă de lume "în numele lui Dumnezeu". Un bob care ajunge lângă axa unei pietre de moară va rămâne întotdeauna intreg. Cel care rămâne aproape de Dumnezeu va fi cu siguranță mântuit. Nimic nu se va schimba în lucrarea mântuirii, dar vei vedea lucrurile cum sunt cu adevărat. Lasă lumea să meargă pe drumul ei, iar tu mergi pe al tău. Fiind duși de lume și de tot ce se întâmplă în ea, nu vom putea niciodată să ne mântuim. Dăruiește-ți viața lui Dumnezeu și lasă-L să facă tot ce vrea cu ea. Când circumstanțele te asupresc, schimbă gândirea (atitudinea) și totul va deveni mai ușor.
Omul smerit are o inimă mai moale decât apa și mai flexibilă decât aerul. Ce te face să suferi? Imaginaţia! Mintea ta te face furios, pofticios, invidios. Desparte-te de ea cu o rugăciune de pocăință și rămâi în tăcerea inimii tale. Părintele a spus: "Dumnezeu este tăcere și, prin urmare, îl poți cunoaște în tăcere".
Deși această lume este luminată de soare, în ea este întuneric, pentru că un văl negru se întinde peste inima ta. Dacă găsești har, fii ca ploaia pentru cei însetați. Dacă dobândești smerenie, fii ca pământul pentru cei ce umblă. Dacă găsești compătimire, fii ca un nor pentru cei obosiți. Mintea ne înșeală. Cele mai importante lucruri vor dispărea, cele mai valoroase lucruri se vor deprecia, cele mai necesare lucruri vor deveni lipsite de sens. Nimic din lumea întreagă nu poate face duhul tău să sufere. Să stii că acest lucru te eliberează de dependența lumească și de frica de moarte. Orice boală este o binecuvântare de la Dumnezeu. Să te scufunzi în inima ta duhovnicească, în duhul tău nemuritor. Cel ce luptă cu ispitele nu face decât să le întărească. Dar cel care intră în inima lui duhovnicească, se eliberează de ispite.
Părintele a spus: "Cea mai bună rugăciune este să fii atent înaintea lui Dumnezeu. Dacă numele lui Iisus nu este în respirația ta, în zadar ai respirat în toți acești ani".
