Evanghelia în acțiune: cum iertarea Ericăi Kirk a schimbat inimile oamenilor
De ce este important pentru ucraineni să-și amintească de puterea iertării creștine.
Pe 21 septembrie 2025, pe uriașul stadion «State Farm» din Glendale, Arizona, zeci de mii de oameni s-au adunat pentru a-și lua rămas bun de la Charlie Kirk — un cunoscut activist social, blogger, creștin, soț și tată a doi copii. Printre cei prezenți — nu doar prieteni și colegi, ci și conducerea de vârf a SUA: președintele, vicepreședintele, șefii principalelor agenții.
În acea zi, America își lua rămas bun de la un om care a apărat valorile normale (și nu doar tradiționale) și a căutat căi de a aduce Evanghelia fiecărei inimi care avea nevoie. Însuși faptul unei astfel de despărțiri în masă dovedea: adevărul lui Hristos este încă necesar omenirii, încă capabil să unească oamenii.
Dar cel mai uimitor moment a fost discursul văduvei — Erica Kirk. Ridicându-se la microfon, ea a rostit cuvinte care au zguduit literalmente mii de inimi:
«Mântuitorul nostru a spus: "Tată! iartă-i, căci nu știu ce fac". Tânărul acela… Îl iert. Îl iert, pentru că așa a făcut Hristos. Și așa ar fi făcut Charlie. Răspunsul la ură — nu este ura. Răspunsul pe care îl știm din Evanghelie — este iubirea și doar iubirea. Iubirea față de dușmanii noștri și iubirea față de cei care ne persecută».
Întregul stadion s-a ridicat. Oamenii care cu câteva momente înainte discutau despre dreptatea execuției, s-au transformat brusc. Ei aplaudau în picioare — mulți printre lacrimi. Camerele surprindeau fețele celor care cu un moment înainte fierbeau de «furie dreaptă», dar cuvintele văduvei au stins acest foc interior. Ca și cum în sufletele pregătite pentru răzbunare, s-a deschis brusc o fereastră prin care a pătruns un aer liniștit și curat.
Scandalul Evangheliei
Evanghelia — o carte scandaloasă. În primul rând pentru că conține o cerință de neconceput: să iertăm dușmanii și chiar să-i iubim. Pentru lumea contemporană, aceasta sună ca o provocare la adresa logicii dreptății.
Ne-am obișnuit cu formula: crima cere răzbunare. «Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte» — legea acestei lumi. Dar Hristos a adus o lege complet diferită — legea Împărăției Cerurilor: «Ați auzit că s-a spus: să iubești pe aproapele tău și să urăști pe dușmanul tău. Dar Eu vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc» (Matei 5, 43:45).
Nicio religie înainte de Hristos nu a chemat la o iubire atât de radicală. Mulți învățători au predicat compasiunea, mila, onestitatea. Dar să spui: «Iubește pe cel care te urăște; iartă pe ucigașul soțului tău» — așa învață doar Hristos. Și cel mai important — El nu doar învață, ci arată exemplul, rugându-se pe cruce pentru călăii Săi: «Tată! iartă-i, căci nu știu ce fac».
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: «Nu este nimic mai puternic decât iubirea, pentru că ea transformă dușmanii în prieteni, ea învinge chiar și pe cei care nu pot fi învinși cu arme… Iubirea — este arma lui Hristos, care nu ucide, ci dă viață».
Din punctul de vedere al lumii căzute, iertarea — este un semn de slăbiciune, incapacitatea de a te răzbuna. Dar conform Evangheliei, iertarea — este cea mai înaltă formă de putere spirituală. Răzbunarea se hrănește cu patimi, iertarea cere victoria asupra lor. Sfântul Vasile cel Mare scria: «A stăpâni mânia — este o faptă de mare curaj; dar a ierta pe cel care te-a ofensat — este o faptă de curaj desăvârșit».
Puterea care transformă inimile
De ce cuvintele Ericăi Kirk au zguduit atât de profund oamenii? Pentru că în fiecare suflet uman este ascunsă o sete neostoită nu de răzbunare pământească, ci de dreptate cerească — o dorință de puritate și lumină care depășesc ofensele noastre. «Sufletul omului este prin natura sa creștin», — spunea Tertulian. Chiar și în cea mai împietrită inimă pâlpâie o scânteie care caută iubire și pace.
Când devenim martori ai unei iertări adevărate, în noi se trezește ceva profund — ca și cum în acest act de milă ne recunoaștem pe noi înșine, simțim că adevărata noastră casă nu este aici, printre dușmăniile pământești, ci acolo unde domnește iubirea.
Mii de oameni au venit pe stadion cu inimi arzând de mânie dreaptă. Și cum să-i condamni? A fost ucis un om minunat, soția a rămas văduvă, copiii — orfani. Societatea dorea răzbunare, politicienii chemau la execuție, întreaga lume striga: «Acest rău nu poate fi iertat!»
Și atunci pe tribună s-a ridicat o femeie care a suferit cea mai cumplită pierdere. Cea care avea mai mult decât oricine dreptul la răzbunare, a rostit cuvinte care au sunat ca un clopot în liniștea morții: «Îl iert pe ucigașul soțului meu».
În acel moment, iubirea ei supraomenească a rupt lanțurile urii care legau mii de inimi. Cuvintele de iertare s-au dovedit mai puternice decât chemările la răzbunare, mai convingătoare decât orice argument.
În aceasta — este taina lui Hristos. Nu cu sabia El învinge, ci cu iubirea transformă. Iubirea care este mai puternică decât moartea.
Mașina urii
De ce evenimentul din îndepărtata Arizona este important pentru noi, cei care trăim în Ucraina? Pentru că astăzi ne aflăm în interiorul unei mari mașini a urii. Ea funcționează zi și noapte, hrănindu-ne cu imagini ale dușmanului, învățându-ne să-i dorim moartea, bucurându-ne când pierdem capacitatea de a compătimi — nu doar pe cel care ucide, ci și pe cel de lângă noi, care este pur și simplu diferit de noi.
Ni se insuflă: ura — este corectă, cu cât urăști mai mult, cu atât ești mai «puternic», cu atât mai «patriot». Dar ura distruge în primul rând pe cel care urăște.
Hristos a spus: „Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă” (Matei 5:22). Mânia este o otravă pe care o înghițim, sperând să-i otrăvim pe alții. Dar ne ucide. Când urăști, devii sclavul celui pe care îl urăști. Te înlănțuiești cu lanțuri pe care nu le poți rupe
Mulți din țara noastră trăiesc în mijlocul acestei avalanșe de ură. Ne-am obișnuit cu ea, crezând că ne protejează, ne dă puterea să „luptăm”. Dar se transformă într-o închisoare. Dacă nu găsim puterea să iertăm, vom rămâne captivi ei pentru totdeauna.
Iertarea nu este o scuză pentru rău.
Este important să înțelegem: iertarea nu înseamnă consimțământul la crimă. Hristos, iertând, nu numește niciodată răul bine. El numește păcatul păcat, ci omul prietenul Său. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat” (Ioan 3:16).
Iertarea nu este o respingere a unei judecăți drepte; este o respingere a urii, un refuz de a permite răului să ne distrugă din interior.
Sfântul Întâiul Mucenic Ștefan, murind sub pietre, s-a rugat: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Faptele Apostolilor 7:60). Sfântul Siluan Athonitul a spus: „Duhul Sfânt învață sufletul să-și iubească și vrăjmașii... Cine nu-și iubește vrăjmașii nu-L cunoaște pe Dumnezeu”
Iertarea ne eliberează
Adesea credem că iertarea este un „dar” pentru ceilalți, ca și cum i-am elibera de responsabilitate. Dar acest lucru nu este adevărat. Ei vor fi totuși trași la răspundere pentru faptele lor. Iertarea este necesară pentru noi în primul rând. Ne eliberează de rău, îndepărtează povara urii și restabilește libertatea și pacea. Când iertăm, încetăm să mai fim robi ai durerii, ostatici ai răului altora.
Iertarea înseamnă să stai înaintea lui Dumnezeu și să spui: „Tu ești Judecătorul. Tu știi adevărul. Și nu voi lăsa ca ura să cuprindă inima mea.” Și în acest moment devenim liberi, calea către dreptatea supremă a lui Dumnezeu ni se deschide.
Centrul creștinismului este Învierea lui Hristos. „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.” (1 Corinteni 15:14). Dar odată cu Învierea, Domnul a lăsat o poruncă care inversează ordinea obișnuită: iubiți-vă vrăjmașii. Fără ea, creștinismul se transformă într-o religie a ritualurilor, lipsită de puterea de a transforma oamenii.
Credem în Mântuitorul Înviat pentru că El a biruit moartea. Dar El a biruit-o cu dragoste. S-a coborât în iad nu cu arme de răzbunare, ci cu o dragoste care distruge porțile iadului. Și El ne cheamă să urmăm aceeași cale.
Calea spre Pace
Astăzi, când există atâta răutate și îndemnuri la ură în jurul nostru, avem nevoie de acest mesaj mai mult ca niciodată. Nu putem opri războiul cu sloganuri politice, dar putem începe să distrugem principalul motor al tuturor războaielor - ura. Și aceasta trebuie să înceapă cu propriile noastre inimi.
Tragedia din îndepărtata Americă are o influență directă asupra noastră, deoarece legile spirituale sunt universale. Acel stadion din Arizona nu a fost doar un „eveniment emoționant” - am fost martori la lucrarea Evangheliei aici și acum. O femeie care își pierduse soțul a găsit puterea să-l ierte pe ucigașul său. Și, făcând acest lucru, a schimbat inimile a zeci de mii de oameni, care pentru o clipă au atins realitatea iubirii lui Dumnezeu.
Cuvintele de iertare rostite de soția lui Charlie Kirk sunt un mesaj pentru fiecare dintre noi că istoria umană se poate desfășura diferit. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele” (Romani 12:21), a spus Apostolul Pavel.
Dacă vrem pace, dacă vrem ca țara noastră să trăiască, avem nevoie de mai mult decât arme și diplomație. Avem nevoie de o inimă capabilă să iubească chiar și un dușman
Ni se insuflă: ura — este corectă, cu cât urăști mai mult, cu atât ești mai «puternic», cu atât mai «patriot». Dar ura distruge în primul rând pe cel care urăște.
Hristos a spus: «Oricine se mânie pe fratele său fără motiv, va fi supus judecă
