Creștiniii împotriva persecuției: trecutul și prezentul
Creștinii ortodocși din Transcarpatia au împiedicat reprezentanții CTR să-i mobilizeze pe doi preoți ai BOUkr. Ce putem învăța din această poveste astăzi?
Istoria Ortodoxiei este plină de exemple când forțele externe au încercat să distrugă Biserica. Totuși, de fiecare dată, prin credința în Dumnezeu, prin smerenia și rezistența clerului și a mirenilor, Biserica nu numai că a rămas neclintită, dar s-a și întărit.
Evanghelia ne spune că porțile iadului nu vor putea birui Biserica. De prea multe ori interpretăm acest lucru ca și cum în timpul persecuției, presiunii și opresiunii, nu ar trebui de făcut nimic. Totuși, această părere este greșită. În pofida adevărului de netăgăduit din profeții și puterii lui Dumnezeu, credincioșii nu trebuie să fie simpli observatori. Când este necesar, ei trebuie să se ridice pentru a apăra lăcașurile sfinte și credința ortodoxă. Istoria ne oferă multe exemple în acest sens.
Evenimentele recente din regiunea Transcarpatia, unde oamenii s-au ridicat în apărarea preoților Bisericii Ortodoxe Ucrainene care au fost reținuți de angajații Centrului Teritorial de Recrutare (CTR), sunt o ilustrare la zi în acest sens. Aici, oamenii obișnuiți au demonstrat puterea unității și importanța metodelor pașnice în lupta pentru adevăr.
Reținerea preoților și reacția credincioșilor
În septembrie 2024, un eveniment din Transcarpatia a stârnit o reacție largă a publicului. Doi preoți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost reținuți de angajații CTR sub pretextul verificării documentelor. Această reținere a fost imediat percepută de credincioși ca una ilegală și nedreaptă, care încalcă toate normele legale și drepturile omului. Căci preoții erau de la BOUkr, motiv pentru care au fost vizați de „mobilizare” – din cauza apartenenței lor la o Biserică considerată în prezent în afara legii de autoritățile statului.
De asemenea, era evident că astfel de acțiuni erau menite să-i intimideze pe credincioși. Autoritățile locale au vrut să arate că metodele lor de a trata Biserica vor fi cele mai radicale.
Totuși, reacția credincioșilor a fost cu totul neașteptată pentru cei care au încercat să realizeze această mobilizare ilegală a clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În loc de frică, disperare sau indiferență, credincioșii s-au unit pentru a-și apăra preoții. Exemplul locuitorilor satului Iza din regiunea Transcarpatia a devenit o mărturie vie a puterii oamenilor, a perseverenței lor și a credinței lor în Dumnezeu, care pot fi factori decisivi în lupta pentru adevăr și dreptate.
Unitatea în rugăciune și... acțiune
Preoții au fost reținuți pe 22 septembrie, imediat după Sfânta Liturghie la biserica Adormirii Maicii Domnului din satul Iza, regiunea Transcarpatia. De îndată ce s-a răspândit vestea despre arestare, oamenii au început să se adune la rugăciune și un protest pașnic în fața biroului local de recrutare militară. Îngenunchiați, ei s-au rugat lui Dumnezeu pentru triumful dreptății și au făcut apel și la autorități pentru eliberarea preoților.
Este de remarcat faptul că protestele au fost pașnice. Situația era extrem de tensionată, dar credincioșii au dat dovadă de răbdare și smerenie, rămânând în limitele legii și urmând cuvintele Scripturii: "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Mat. 5:9). ).
Da, au blocat drumul și apoi au mers la biroul militar. Dar nu a existat violență sau agresiune. Dimpotrivă, credincioșii satului Iza au ales calea rugăciunii și s-au adresat ferm autorităților, cerând respectarea legii.
Nu se poate spune că au fost mulți oameni de la bun început. Nu, acțiunile inițiale de protest au fost organizate de aproximativ o duzină de oameni. Dar mai târziu, alții s-au alăturat. Spre seară, câteva sute de locuitori ai satului și din zonele învecinate așteptau ca autoritățile să răspundă cererilor lor.
În jurul orei 22.00, preoții au fost eliberați. Deci de ce s-a întâmplat aceasta?
Exemple istorice de apărare a Bisericii
Cazul din Iza ne amintește de multe alte exemple istorice când oamenii s-au ridicat pentru a apăra Biserica. Un astfel de exemplu este povestea martirilor din primele secole ale creștinismului. În pofida persecuției, credincioșii au continuat să-și mărturisească credința. S-au retras în catacombe, s-au rugat în case, s-au sprijinit reciproc și nu au luat armele pentru a apăra adevărul. Ei au înțeles că principala armă a creștinilor este rugăciunea unită. În cele din urmă, Biserica a fost cea care a triumfat asupra puternicului și înfricoșătorului Imperiu Roman.
Sfântul Apostol Pavel a învățat: "Nu vă lăsați biruiți de rău, ci biruiți răul cu binele" (Romani 12:21). Această lecție s-a repetat de-a lungul istoriei Bisericii.
Un alt exemplu ilustrativ este persecutarea credincioșilor ortodocși din Uniunea Sovietică. Încă din primii ani de după revoluția din 1917, a devenit clar că autoritățile vor face totul pentru a distruge BisericaDeși ce primii cinci ani de persecuție au fost haotici, caracterizați de incidente izolate de violență sângeroasă și uciderea clerului, începând cu anul 1922, persecuția a devenit sistematică. Cauza luptei pe scară largă împotriva Bisericii a fost legea cu privire la "confiscarea obiectelor de valoare bisericești", care cerea ca credincioșii să predea toate obiectele de valoare (vase sfinte, chivoturi cu icoane făcătoare de minuni, clopote, racle de la moaște) în folosul "celor înfoametați din regiunea Volgii".
Patriarhul Tihon, comentând acest decret al guvernului lui Lenin, a remarcat că confiscarea sfintelor vase "din punctul de vedere al Bisericii este un act de sacrilegiu". El a declarat: "Nu putem să aprobăm scoaterea obiectelor sfinte din biserici, nici măcar prin donație voluntară, deoarece utilizarea lor în scopuri care nu țin de oficierea cultului este interzisă de canoanele Bisericii Ecumenice și este pedepsită ca sacrilegiu – mirenii cu excomunicare, clerul – cu caterisire (Regula apostolică 73, Regula 10 a Sinodului Trulan)".
Într-o scrisoare către Molotov, Lenin scria că "bunurile de valoare bisericești trebuie expropriate cu cea mai furioasă și nemiloasă putere, fără ezitare să fie înăbușită orice rezistență".
Totuși, în 15 martie 1922, la Șuya, un număr mare de credincioși îngrijorați s-au adunat în piața din fața Catedralei Învierii din oraș pentru a protesta împotriva acțiunilor autorităților. Au fost întâmpinați cu foc de mitralieră. Dintre credincioși, douăzeci și doi au fost răniți, patru au fost uciși.
A doua zi, ca răspuns la acest eveniment, bolșevicii au decis să oprească confiscarea. O telegramă a fost trimisă autorităților locale: "Biroul Politic a ajuns la concluzia că procesul de confiscare a obiectelor de valoare bisericești nu a fost încă organizat corespunzător și, prin urmare, necesită o amânare...”.
Cu alte cuvinte, chiar și bolșevicii însetați de sânge și nemiloși au înțeles că sunt neputincioși împotriva unității poporului. Acesta este motivul pentru care Lenin a căutat să spargă rezistența credincioșilor. El a scris: "Cu cât mai mulți reprezentanţi ai burgheziei reacţionare şi ai clerului reacţionar vom putea executa pe acest motiv, cu atât mai bine". Lenin a insistat asupra unei răfuieli rapide și definitive cu Biserica: "Trebuie să dăm o lecție acestor oameni acum, astfel încât timp de câteva decenii să nu îndrăznească nici măcar să se gândească la rezistență". Și, într-o oarecare măsură, a reușit. Bolșevicii au intimidat mai întâi ierarhia, apoi pe preoți și în cele din urmă – oamenii. Mitropolitul Serghie a emis infama declarație de loialitate față de guvernul sovietic, iar până în 1939, Biserica era la un pas de la distrugere.
Rezultatul: victoria unui protest pașnic
În cazul reținerii preoților dinn Transcarpatia, eforturile poporului au dus la eliberarea preoților în seara zilei de 22 septembrie. Eparhia de Hust a mulțumit tuturor pentru rugăciune și sprijin, subliniind că acest eveniment a fost posibil prin atitudinea activă a credincioşilor şi lupta lor paşnică pentru dreptate. Aceasta arată că, chiar și în cele mai dificile situații, victoria poate fi obținută prin mijloace pașnice.
Persecuția de astăzi împotriva Bisericii poate lua multe forme: de la represiune deschisă până la încercări de discreditare a Bisericii și presiune asupra clerului și a credincioșilor. Totuți, este important să nu uităm că fiecare dintre noi este responsabil pentru apărarea credinței și a valorilor spirituale. Cazul reținerii preoților din Iza ne amintește că Biserica are întotdeauna nevoie de sprijinul credincioșilor săi. Dacă rămânem uniți în credința și acțiunile noastre, nicio persecuție nu va putea zdrobi Biserica.
Iată de ce credem că povestea cu "mobilizarea" clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Transcarpatia nu este doar un episod, ci o lecție importantă pentru toți credincioșii. Ea a demonstrat că autoritățile sunt neputincioase împotriva unității poporului, a cărui putere nu constă în agresiune sau violență, ci în solidaritate și credință. Oamenii care s-au ridicat pentru a-și apăra preoții, au reușit să facă dreptate prin mijloace pașnice, iar acesta este un exemplu pentru noi toți.
Ca și în cele mai vechi timpuri, la fel și astăzi, rugăciunea, acțiunile pașnice și credința în adevăr pot face minuni. "Dacă Dumnezeu e cu noi, cine este împotriva noastră?" (Romani 8:31). Această întrebare rămâne actuală și astăzi: dacă suntem uniți în credința și apărarea Bisericii, nicio forță exterioară nu va putea să ne învingă.
Pentru că atunci când oamenii se unesc pentru a-și apăra valorile spirituale, ei pot realiza lucruri mărețe. Esențial este să nu dai înapoi în fața dificultăților, ci să continui cu credință și rugăciune.