Patriarhia Constantinopolului și Tomosul BOaU: O privire din Bulgaria
Un teolog bulgar a publicat un articol în care a vorbit despre aspectele canonice și istorice ale recunoașterii schismaticilor ucraineni de către patriarhul Bartolomeu.
Juristul, avocatul și magistrul în teologie bulgar Alexander Todorov a scris un articol în care a reamintit de poziția Bisericii Ortodoxe Bulgare față de Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) și a analizat aspectele canonice și istorice ale deciziei Patriarhiei Constantinopolului privind acordarea Tomosului schismaticilor ucraineni.
Publicăm textul integral al articolului:
"Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă" (Efeseni 5:11).
Pe unele site-uri așa-zise bisericești, cum ar fi "Ușile Ortodoxiei" și "Christianity.bg", comunitatea schismatică din Ucraina este numită "Biserica Ortodoxă a/din Ucraina", iar liderul ei Epifanie Dumenko (după patriarhul Bartolomeu) – "Mitropolit al Kievului". Dacă aceste site-uri ar fi pur laice sau s-ar fi numit, de exemplu, "Ușile Ecumenismului" sau "Apostazie.bg” sau ceva de acest gen, atunci nu ar fi periculos ca acești termeni să fie folosiți eronat acolo. Dar din moment ce aceste resurse mass-media conțin materiale creștine, și în special ortodoxe, adică acolo în același timp "curge amară și apă dulce", înșelăciunea cu termenii poate induce în eroare unii oameni care ar putea crede că schismaticii ucraineni fac parte din Biserica Unică a lui Hristos și că Epifanie Dumenko este într-adevăr mitropolit al Kievului (deși singurul Mitropolit canonic al Kievului este Onufrie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene). Sau cel puțin, unii oameni mai creduli ar putea fi induși în eroare că în Ucraina există două biserici canonice – atât Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), cât și Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr), și că există doi mitropoliți – atât Epifanie, cât și Onufrie, ceea ce este din nou o înșelăciune.
Prin urmare, pentru îndeplinirea cuvintelor de mai sus ale Sfântului Apostol Pavel, se cuvine să ne amintim pe scurt de ce așa-numita "Biserica Ortodoxă a Ucrainei" nu are nicio legătură cu Biserica Ortodoxă și, în consecință, Epifanie Dumenko nu este un mitropolit ortodox.
O scurtă istorie a schismei bisericești din Ucraina
În primul rând, comunitatea schismatică (inclusiv naționalistă) din Ucraina a existat cu decenii înainte de Tomosul ilegal privind autocefalia ucraineană, pe care Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului l-a emis la 06.01.2019. Ea a constat în principal din două structuri – autoproclamata Biserică Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU), care a apărut periodic de mai multe ori în secolul al XX-lea în Ucraina (fără continuitate permanentă) în persoana clericilor care s-au separat de ierarhia bisericească, și așa-numita "Patriarhie a Kievului" autoproclamată, care a fost creată în 1992 de mitropolitul de atunci al Kievului Filaret Denisenko, despărțindu-se de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (după ce nu a reușit să devină Patriarhul Moscovei) și a început să se autointituleze Patriarh al Kievului, deși nu a existat niciodată un patriarh la Kiev.
Niciuna dintre cele două structuri schismatice nu a fost recunoscută de nicio Biserică Ortodoxă Autocefală, deoarece separarea lor de Trupul lui Hristos nu a fost canonică, ci spontană.
Filaret Denisenko a fost chiar caterisit de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse (în 1992), al cărui membru a fost anterior. Mai mult, pentru că nu s-a pocăit de păcatul schismei, ci a continuat să stăruie în el, Denisenko a fost excomunicat oficial canonic din Biserică (1997).
Nici Patriarhul Constantinopolului nu era în comuniune euharistică cu Filaret și schismaticii ucraineni, pentru că era clar pentru toată lumea că schisma lor se baza pe naționalism și setea de putere și, în același timp, în Ucraina exista un Sfânt Sinod canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, care este o Biserică autonomă, adică se autoadministrează, care a fost întotdeauna recunoscută de toate Bisericile Autocefale. Numai că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu putea ferbe Sfântul Mir (notăm că în momentul de față Biserica Ortodoxă Ucraineană fierbe de una singură Sfântul Mir – Red) , pe care îl primea de la Patriarhia Moscovei, dar a fost condusă administrativ și duhovnicește, așa cum este până astăzi, de Sfântul său Sinod de la Kiev.
Atitudinea Patriarhului Bartolomeu față de schismaticii ucraineni înainte de 2018
Astfel, de exemplu, patriarhul Constantinopolului Bartolomeu i-a scris Patriarhului Rus Alexei al II-lea în scrisoarea sa din 26 august 1992, cu prilejul caterisirii mitropolitului de la Kiev Filaret (Denisenko): "Sfânta noastră Mare Biserică a lui Hristos, recunoscând plinătatea de competență excepțională în această chestiune a Sfintei Voastre Biserici Ruse, acceptă hotărârea sinodală corespunzătoare pentru cele scrise mai sus, nedorind să cauzeze nicio dificultate Bisericii voastre Soră cu a Noastră".
O altă scrisoare a patriarhului Bartolomeu către Patriarhul Alexie al II-lea din 7 aprilie 1997 cu privire la anatemizarea (excomunicarea) lui Filaret (Denisenko) conține următoarele cuvinte: "Primind informații de la dumneavoastră despre hotărârea susmenționată, am comunicat-o ierarhiei Scaunului nostru Ecumenic și i-am cerut să nu aibă în viitor nici un fel de comuniune bisericească cu acele persoane".
Pe 7 aprilie 2009, la întâlnirea cu Patriarhul Moscovei Chiril la Istanbul, Patriarhul Bartolomeu "a promis să nu se amestece în treburile Ortodoxiei Ucrainene și să nu-i accepte în comuniune pe schismaticii ucraineni conduși de nerecunoscutul patriarh de la Kiev Filaret". Faptul că cele două grupări schismatice – BAOU și așa-numita "Patriarhie a Kievului" – sunt necanonice, este recunoscut și de publicația Dveri.bg .
În 2016, Patriarhul Bartolomeu a declarat în repetate rânduri că îl recunoaște pe Mitropolitul Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine drept singurul conducător canonic al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei. El a făcut o astfel de declarație la o audiență publică în timpul Sinaxei conducătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale în ianuarie 2016.
În aprilie 2018, președintele ucrainean Poroșenko, împreună cu schismaticii ucraineni Filaret și Macarie, au trimis o petiție Patriarhului Bartolomeu în care au cerut acordarea autocefalie Bisericii Ucrainene – nu celei canonice, adevărate, ci celei false, schismatice.
În iunie 2018, la întâlnirea cu delegația Bisericii Ortodoxe Ucrainene (a Patriarhiei Moscovei), "Patriarhul Bartolomeu a spus că nu vrea să se amestece în treburile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, că a considerat întotdeauna că există o singură Biserică canonică în Ucraina, și toate celelalte organizații care se numesc biserici nu sunt recunoscute – sunt grupuri schismatice, s-a subliniat încă o dată că fostul mitropolit de Kiev Filaret, care conduce așa-numita "Patriarhie a Kievului", este privit de Fanar ca o persoană care a a comis o schismă".
Atitudinea patriarhului Bartolomeu față de schismaticii ucraineni după 2018
La scurt timp după aceea, însă, patriarhul Bartolomeu își schimbă poziția și acum este gata să-i legitimeze pe schismatici.
În octombrie 2018, Constantinopolul l-a "reabilitat" necanonic și unilateral pe schismaticul nepocăit Filaret și grupul său (cu condiția că acest lucru poate fi făcut doar de către Biserica Ortodoxă Ucraineană (a Patriarhiei Moscovei) canonică, de la care schismaticii au căzut – inclusiv pentru că reabilitarea necesită pocăință și mărturisire, și nu căi laterale de pătrundre în Biserică).
Pe 3 noiembrie 2018, președintele ucrainean Poroșenko s-a întâlnit cu patriarhul Bartolomeu la Istanbul. Ca urmare, la 15.12.2018, la Kiev, la inițiativa patriarhului Bartolomeu, a fost înființată o nouă structură bisericească – "Biserica Ortodoxă a Ucrainei” (BOaU), condusă de Epifanie (Dumenko), care anterior a fost "hirotonit" de către schismaticul Filaret.
În cele din urmă, Patriarhia Constantinopolului, condusă de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, a semnat oficial așa-numitul „Tomos pe autocefalie” al organizației schismatice ucrainene numită Biserica Ortodoxă a Ucrainei, avându-l în frunte pe Epifanie Dumenko.
Până în 2018, BOaU a fost recunoscută ca fiind formată din schismatici chiar și de Patriarhia Constantinopolului. Totuși, la 6 ianuarie 2019, schismaticii din BOaU și Patriarhia Constantinopolului au intrat în comuniune liturgică, iar Tomosul le-a fost înmânat oficial.
În mod firesc, Epifanie a introdus apoi în BOaU binecunoscutul instrument ecumenic de rupere a Ortodoxiei – noul stil, care este o continuare logică a politicii de retragere de la respectarea canoanelor bisericești. Și, ca întotdeauna, când noul stil este forțat într-o Biserică Autocefală, el se întroduce cu cooperarea puterii seculare fără de Dumnezeu, care acum în Ucraina persecută Biserica canonică. Singura diferență în Ucraina este că noul stil de acolo a fost adoptat de schismatici, nu de adevărata (și singura) Biserică Ortodoxă din Ucraina – Biserica Ortodoxă Ucraineană condusă de Mitropolitul Onufrie.
O evaluare a Tomosului din perspectiva canoanelor bisericești
Prin urmare, "Tomosul" în cauză este necanonic din punct de vedere juridic, deoarece a fost emis în afara autorităţii Patriarhiei Constantinopolului. Eliberarea sa încalcă Tradiția și următoarele canoane, care cer ca persoanele caterisite și excomunicate de către o Biserică Ortodoxă Autocefală să fie readmise la împărtășire de către aceeași Biserică care a dispus caterisirea și le-a excomunicat:
– Canonul 15 al Sinodului din Antiohia ("Dacă vreun episcop, cade sub vreo acuzație de infracțiune, și va fi judecat de toți arhiereii din provincie și toți vor pronunța în unanimitate același hotărâre cu privire la el, el nu va mai fi judecat de alții, dar sentința unanimă a episcopilor provinciei va rămâne fermă");
– Canonul 118 al Sinodului de la Cartagina ("Cine a fost excomunicat din comuniunea bisericească din Africa și s-a strecurat în taină în țări de peste mări pentru a fi primit în împărtășire, să se supună excomunicarii din partea clerului");
– Canonul 5 al Primului Sinodului Ecumenic ("În ceea ce privește asupra celor care au fost excomunicați de către episcopii din provincii, fie că sunt dintre clerici sau mireni, ei trebue să fie judecați conform canonului să fie respectată de episcopi, care prevede că persoanele excomunicate de unii să nu fie readmise de alții");
– Epistola Sinodului de la Cartagina către Papa Celestin ("Deci, prin urmare,la început respectul noastru cuvenit pentru dumneavoastră, vă conjurăm cu sinceritate stăpâne și frate, că, pentru viitor, să nu acceptați cu ușurință în fața audierii voastre persoane care vin de aici și nici să nu-i primiți la comuniune pe cei care au fost excomunicați de noi, pentru că dumneavoastră, preacinstite Domn, veți înțelege cu adevărat că aceast fapt a fost prescris chiar de Sinodul de la Niceea. Căci, deși aceasta hotărâre pare să se raporteze asupra interzicerii în privința clericului inferior sau a mirenilor, cât mai mult ar trebui să se respecte acest lucru în cazul episcopilor, ca nu cumva aceia care au fost opriți de la împărtășire în propria provincie să nu fie primiți la împărtășire în grabă cu intenție deoarece este nepotrivit un asemenea fapt din partea Sfinției Voastre".
Recunoașterea de către patriarhul Bartolomeu a schismaticilor ucraineni este la fel de invalidă ca și cum, de exemplu, l-ar fi recunoscut pe Christofer Sabev ca patriarh bulgar la cererea autorităților seculare bulgare (la Fanar – Red.), deși Biserica Ortodoxă Bulgară are un patriarh canonic și Sfântul Sinod, care nu i-a cerut (patriarhului Bartolomeu – Red.) să facă dreptate în Biserica Bulgară.
Tomosul și limitele de jurisdicție
Tomosul este anticanonic deoarece patriarhul Constantinopolului nu are dreptul de a acorda autocefalie Bisericii Ucrainene și dintr-un alt motiv: printr-o Epistolă specială din 1686 a patriarhului Constantinopolului din Mica Rusia (Ucraina) și Bielorusia ca mitropolii au fost transmise Patriarhiei Moscovei, adică de mai bine de 330 de ani, toate bisericile ortodoxe autocefale, fără nicio obiecție sau rezervă, au acceptat că Biserica Ucraineană se află sub jurisdicția ecleziastică a Patriarhiei Moscovei, nu a Patriarhiei Constantinopolului.
Prin urmare, Patriarhia Moscovei este Biserica Mamă pentru Kiev, nu Constantinopolul. Aceasta rezultă și din Canonul 17 al Sinodului IV Ecumenic și Canonul 25 al Sinodului VI Ecumenic, potrivit cărora termenul de prescripție pentru eventualele litigii jurisdicționale este de treizeci de ani. Acest termen de prescripție a expirat de peste 10 ori, iar în acești 330 de ani Patriarhul Constantinopolului nu și-a revendicat niciodată autoritate asupra Bisericii Ucrainene. Și după expirarea acestui termen de prescripție, orice drept jurisdicțional al Patriarhului Constantinopolului asupra Ucrainei este exclus.
Anularea arbitrară a Scrisorii din 1686 și însușirea necanonică de către Patriarhia Constantinopolului a dreptului de jurisdicție asupra teritoriului Ucrainei, precum și acordarea "autocefaliei" BOaU, este un act de ingerință pe un teritoriu canonic străin și este în totală contradicție cu sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, care nu permit încălcarea limitelor jurisdicționale și existența într-un spațiu a mai multor jurisdicții.
Amestecul unilateral și arbitrar a unei Biserici autocefale locale în treburile interne ale altei Biserici este o încălcare a regulilor și o infracțiune canonică, care este condamnată de sfintele canoanele precum Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic ("Episcopii eparhiali nu trebuie să să treacă dincolo de eparhiile lor la biserici aflate în afara granițelor lor și nici să nu aducă confuzie asupra bisericilor..." ) și Canonul 8 al Sinodului III Ecumenic ("...niciunul dintre episcopii preaiubiți de Dumnezeu nu va prelua controlul vreunei provincii care au nu a fost până acum, de la bun început, sub propria lui mână sau a predecesorilor săi”).
Chiar dacă Patriarhul Constantinopolului avea dreptul să acorde autocefalie Ucrainei (ceea ce nu se putea realiza decât cu acordul celorlalte patriarhii), aceasta urma să fie acordată Bisericii canonice de acolo, condusă de Mitropolitul Onufrie și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (dcare nu a cerut acest lucru), nu structurile schismatice.
Reacția altor Biserici asupra Tomosului acordat BOaU
Sancțiunea împotriva comuniunii necanonice cu schismaticii excomunicați, pe care Patriarhia Constantinopolului a menținut-o până în prezent, este o încetare completă a comuniunii liturgice cu aceștia din urmă, conform cunoscutei reguli canonice: "cine slujește cu un excomunicat trebuie să el însuși să fie excomunicat" (Canoanele 10 și 11 ale Sfinților Apostoli; Canonul 2 al Sinodului din Antiohia).
Este exact ceea ce a făcut Biserica Ortodoxă Rusă pentru îndeplinirea "Declarației sinodale" din 15 octombrie 2018, precum și Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică pentru îndeplinirea paragrafului 5 din "Rezoluția" sa din 13 noiembrie 2018.
Biserica Ortodoxă Sârbă menționează, de asemenea, încetarea comuniunii cu Patriarhia Constantinopolului în paragraful 5 al rezoluției sale oficiale "Poziția Bisericii Ortodoxe Sârbe față de criza bisericească din Ucraina" din 13 martie 2019.
Dacă toate Bisericile locale ar reacționa în acest fel, conform sfintelor canoane, atunci schisma ucraineană condusă de patriarhul Bartolomeu ar fi evidentă chiar și pentru cei neînbisericiți. Dar, din păcate, din cauza apostaziei și renunțării de ase apropia de Împărăția Cerurilor, mulți episcopi se tem să-l denunțe pe patriarhul Bartolomeu, acum susținut în lume, ca să nu intre în necazuri aici pe pământ. Dar sunt ei pe placuln lui Dumnezeu cu tăcerea lor?
Majoritatea episcopilor ai Bisericii Ortodoxe a Greciei și ai Bisericii Alexandriei au căzut atât de departe încât nu numai că nu l-au expus, dar chiar și au recunoscut "Tomosul" acordat schismaticilor ucraineni și au intrat în comuniune cu aceștia....
Mă întreb dacă vreunul dintre ei s-a gândit la durerea pe care o simțit-o mitropolitul Onufrie arhiereii canonici, preoții și mirenii ucraineni în urma trădarii lor?
"V-ați spălat mâinile ca și Pilat, dar v-ați pângărit inima. Bisericile noastre sunt confiscate, enoriașii noștri sunt bătuți, se varsă sânge pe pământul nostru. Și acesta este "numai începutul durerilor" (Matei 24:8). Când ce veți filosofa pentru Hristos și veți teologisi despre Dumnezeu în cabinete confortabile, noi vom fi uciși pentru Hristos cu ajutorul vostru... Dumnezeu v-a auzit că ați spus "nu" Adevărului. Ați mers în mod deliberat împotriva Adevărului... Sinedriul evreiesc îl condamnă pe Hristos la moarte pentru... un motiv banal - pentru a nu pierde confortul vieții.... La fel fac și arhiereii greci. Ei preferă să lase să sufere Trupul lui Hristos – Biserica – decât să-și piardă salariile europene, confortul și relațiile bune cu acele buzunare, din care își primesc salariile…", scrie el.
Acei episcopi care intră în comuniune liturgică cu schismaticii ucraineni, arată că și-au pierdut dragostea față de colegii lor – membri canonici ai Bisericii din Ucraina, care din 2018 au fost supuși represiunii, bătăilor, întemnițării și persecuției de către autoritățile seculare și schismaticii din Ucraina. Mă întreb cum se vor justifica arhiereii tăcuți că nu numai nu își ridică vocea în sprijinul ortodocșilor persecutați din Ucraina, ci chiar au trecut de parte schismaticilor, adică a persecutorilor? Se pare că cuvintele lui Hristos se adeveresc: "Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci". (Matei 24:12).
Atitudinea față de Tomos în Bulgaria
Unii creștini din țara noastră, nedorind să fie persecutați sau defăimați pentru că au mărturisit adevărul, acoperă cu viclenie schisma ucraineană cu cuvintele "Sfântul Sinodul al Bisericii Ortodoxe Bulgare încă nu s-a pronunțat asupra Bisericii Ortodoxe Ucraiene", adică de parcă statutul canonic al această structuri schismatice nu este clar și depinde de declarațiile Sfântului Sinod. Acest lucru cu siguranță nu este adevărat.
Caracterul schismatic al BOaU, precum și invaliditatea canonică/juridică a "Tomosului Autocefaliei" emis de patriarhul Bartolomeu, sunt fapte obiective, nu o chestiune de judecată subiectivă. Ele nu depind de aprecierea unuia sau altuia sinod local. Fiecare arhiereu, precum și sinoadele locale, sunt supuse Bisericii Ecumenice a lui Hristos și regulilor acesteia. Din acest motiv, chiar dacă Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare adoptă o hotărâre care recunoaște BOaU ca parte a Bisericii și "Tomosul" impertinent pentru autocefalia acordată în anului 2019 – ca valabil, această hotărâre a Sfântului Sinod va fi nulă pe două temeiuri: în primul rând, pentru că ar contrazice canoanele de mai sus; în al doilea rând, pentru că art. 69, alin. 2 din Statutul al Bisericii Ortodoxe Bulgare prevede expres că hotărârile Sfintelor Sinoade sunt obligatorii numai dacă nu contravin dogmelor și canoanelor sfintei Biserici Ortodoxe.
Despre încălcările dogmatice din Tomos
În "Tomosul" ilegal din 6 ianuarie 2019 există încălcări nu doar canonice, dar și dogmatice. Așa ar fi, de exemplu, minciuna că patriarhul Constantinopolului a fost conducătorul tuturor Bisericilor Autocefale: „...declarăm că Biserica Autocefală a Ucrainei recunoaște ca cap (κεφαλὴν) presfântul Scaun Ecumenic Apostolic și Patriarhal, precum o fac alți Patriarhi și Întâistătători" (din textul Tomosului) Aceasta și celelalte încălcări dogmatice din "Tomos" vor fi luate în considerare într-un articol separat și, ca o explicație a acestor abateri ale Patriarhiei de Constantinopol, ne vom limita pentru a cita trei sfinți din secolul al XX-lea:
"Am fost destul de stânjeniți și uimiți că...conducătorul Bisericii din Constantinopol, fără nicio referire prealabilă la noi ca reprezentant legal și conducător al întregii Biserici Ortodoxe Ruse, s-a amestecat în viața și treburile interne ale Bisericii Ruse Autocefale. Sfintele Sinoade (Canoanele II şi III ale Sinodului II Ecumenic) au recunoscut pentru episcopul de Constantinopol numai primatul de onoare și nu i-a fost recunoscut primatul puterii".
(Sfântul Tihon Mărturisitorul, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Mesaj către Patriarhul Grigore al VII-lea al Constantinopolului, iulie 1924)
"Patriarhia Ecumenica, care și-a pierdut importanța de Stâlp al Adevărului și a devenit ea însăși o sursă de dezbinare și, în același timp, este cuprinsă de o poftă excesivă de putere, este o priveliște jalnică, care amintește de cele mai rele vremuri din istoria Bisericii de la Constantinopol.
(Sfântul Ierarh Ioan din Șanhai, în raportul său "Situația Bisericii Ortodoxe după Război", Actele celui de-al Doilea Sinod pentru întreaga diasporă a Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, Belgrad, 1939, pp. 389-394)
"Patriarhii Ecumenici s-au îndepărtat de multă vreme de Ortodoxie. Iată, ei chiar sunt trădători..." (Sfântul Serafim al Sofiei, Viață și Învățătură, Clasici ortodocși, 2016, p. 74)
Concluzii
În concluzie, vom reaminti că cunoscutul mitropolit Ioannikie de Sliven nu a permis preoților din eparhia sa să intre în comuniune liturgică cu Patriarhia Constantinopolului și cu atât mai puțin cu schismaticii ucraineni.
Din păcate, putem deja să constatăm că problema acestor schismatici va deveni mai profundă. Dumnezeu să dea cinste și curaj mitropoliților noștri ca să nu devină complici la schismă și să nu provoace alta – este mai bine ca creștinii să fie persecutați pentru unitatea Bisericii decât să devină trădători.
În sfârșit, trebuie menționat că despărțirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de Biserica sa Mamă – Biserica Ortodoxă Rusă (fără întreruperea coliturghisirii), proclamată la 27 mai 2022 în Mănăstirea Sfântului Panteleimon (Teofania), nu s-a realizat conform rânduielii canonice, dar deocamdată cu destulă corectitudine Biserica Ortodoxă Rusă dă dovadă de clemență și răbdare față de această hotărâre a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deoarece a fost luată în condițiile terorii zilnice împotriva ortodocșilor din Ucraina de către autoritățile laice și în același timp – în timpul legii marțiale.
Toate Bisericile Autocefale manifestă înțelegere față de situația de urgență a creștinilor din Ucraina, prin urmare, în timp ce Biserica Ortodoxă Rusă (ca Biserică Mamă) nu consideră că Biserica Ortodoxă Ucraineană a aderat la schismă, celelalte Biserici Autocefale nu consideră Biserica Ortodoxă Ucraineană că ar fi schismatică. Și Biserica Ortodoxă Rusă este Biserica Mamă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pentru că înainte de 1990 nu exista Biserica Ortodoxă Ucraineană, iar în Ucraina era doar Biserica Ortodoxă Rusă, iar aceasta din urmă a autorizat crearea unei Bisericii Ortodoxe Ucrainene autonome la Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, care a avut loc la 25-27 octombrie 1990. Sinodul a luat atunci decizia de a acorda Bisericii Ortodoxe Ucrainene "independență și autoguvernare", iar conducătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene să poarte titlul de "Mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine" și să fie un membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. După cum vedem, Patriarhia Constantinopolului nu a avut voce și nicio participare la aceste evenimente.
