Prima biserică distrusă de Zelenski

Da, înainte de aceasta a fost distrus lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Lviv. Dar aceasta a fost inițiativa personală a primarului Sadovoi, dar la Kiev așa ceva nu putea să aibă loc fără sancțiunea Biroului Prezidențial. De aceea, într-o zi, istoricii vor numi distrugerea bisericii Zecimii un eveniment de cotitură în istoria noastră.

În istorie deseori se întâmplă ca un eveniment mai puțin semnificativ să devină simbolul marilor schimbări, marcând o întreagă perioadă din istorie. Echipa lui Zelenski a distrus prima sa biserică. Se poate vorbi mult despre faptul că în termeni juridici clădirea nu a fost o structură capitală ci o formă arhitecturală mică (FAM). Putem spune că în timpul construcției sale nu au fost finalizate toate documentele, foarte numeroase din cauza sistemului birocratic, că există o hotărâre judecătorească privind demolarea ei etc. Dar să ne gândim: dacă într-adevăr construcția bisericii nu a fost legală și dacă, dimpotrivă, demolarea ei a fost legală, dacă societatea (cum susțin autoritățile) era împotriva acestei biserici, atunci de ce biserica a fost demolată noaptea? De ce au făcut acest lucru în timpul restrițiilor legii marțiale, când cetățenilor care respectă legea le este interzis să apară în stradă? De ce au fost aduși atât de mulți agenți de poliție echipați cu arme? De ce au chemat oamenii în uniformă militară să demoleze biserica? De ce au fost blocate comunicațiile de telefonie mobilă în zona bisericii? De ce nu s-a permis filmarea a ceea ce se întâmpla? De ce viețuitorilor mănăstirii nu li s-a permis să salveze lucrurile sinte aflate în biserică? De ce s-au întâmplat toate acestea, dacă autoritățile au insistat că demolarea bisericii a fost absolut legală?

Adevărul este că autoritățile au înțeles perfect ce fac, motiv pentru care au făcut-o sub acoperirea întunericului. De aceea au adus acolo pentru securitate forțele de ordine și de aceea au organizat o adevărată operațiune militară. Autoritățile au înțeles perfect că comit fărădelege, dar au făcut-o. Vorbele despre faptul că nu existau documente necesare pentru biserică, că construcția ei a fost ilegală și că demolarea sa a fost efectuată printr-o hotărâre judecătorească nu sunt altceva decât o frunză de smochin cu care autorităților ucrainene încercau să-și acopere rușinea.

În primul rând, în Kiev există sute, dacă nu mii de obiecte construite ilegal. Și acestea nu sunt doar niște puncte de vânzare din apropierea liniilor de metrou sau din zona de protecție a mediului din bazinul Niprului. Au fost construite ilegal ansambluri întregi de locuințe. O căutare în Google "cladiri ilegale în Kiev" a dezvăluit, de exemplu, că numai în raionul Goloseevsky au fost construite ilegal următoarele clădiri: complexul rezidențial Tihorețki la adresa str. Tihorețkaia, 30/7; complexul rezidențial "Panoramne mistechko" de pe str. Rocetnaia, 24; complexul rezidențial de pe stradela Motorny, 9-9A; ansamblul rezidential de pe str. Vasilkovska, 34; complexul rezidențial "Teremok" de pe str. Williams 2-D; complexul rezidenţial G-House de pe str. Gvardeiska, 74; complexul rezidențial "Simonia" de pe bulevardul Nauki, 66-70; complexul rezidențial "Mozaic" de pe șoseaua Strategică, 53; complexul rezidențial "Mriia" de pe bulevardul Nauki, 42-A. Și acesta este doar un cartier al capitalei! Are cineva intenția să le dărâme?

În al doilea rând, biserica distrusă a fost construită în 2006. Adică a rezistat aproape 20 de ani, a supraviețuit sub conducerea a trei președinți, iar al patrulea a decis să o demoleze. Nu putem afirma că la acea vreme nu se vorbea despre rezonabilitatea construirii acestei biserici și obținerea tuturor autorizațiilor pentru construcție. Dar totuși, nimeni nu a demolat-o. Și acum, când este război în țară, când o condiție necesară pentru victoria în acest război este consolidarea întregii societăți, autoritățile demolează biserica, pur și simplu împărțind poporul ucrainean în două.

În al treilea rând, când bolșevicii au demolat biserici, au făcut-o conform legii. Și ei aveau totul formalizat în deplină conformitate cu legislația de atunci. Și nu numai bisericile au fost demolate conform legii. Exportul de grâu din Ucraina în 1932-1933 s-a efectuat conform legii. Abia acum Ucraina blestemă regimul sovietic, se redenumesc străzile, se interzic scriitorii și se crede că astfel identitatea națională ucraineană se epurează de duhul bolșevic.

Nu, bolșevismul este un lucru total diferit. Bolșevismul este atunci când oportunitatea politică domină asupra drepturilor omului, atunci când în închisoare nu stau acaparatorii proprietății altor oameni, ci cei care vorbesc despre această fărădelege; bolșevismul este atunci când guvernul scuipă pe oamenii săi și stabilește un regim autocrațic, împunându-i pe oamenii să sacrifice ceea ce le-a mai rămas și fură miliarde din buget. Și acest bolșevism, după cum vedem, astăzi s-a înrădăcinat în carnea și sângele actualilor noștri conducători. Nu poți scăpa de el doar redenumind străzile.

Să închidem ochii și să răspundem la câteva întrebări. În ce țară arhiereii sunt aruncați după gratii pentru un cuvânt de învățătură? În ce țară jurnaliştii sunt trimiși la închisoare pentru că spun adevărul? În ce țară se închid mănăstiri și se alungă călugării din ele? În ce țară autoritățile distrug bisericile creștine? În ce țară autoritățile susțin biserica pe care au creat-o și îi persecută pe toți cei care nu sunt de acord? Dacă nu vom deschide ochii, cu siguranță că vom răspunde că toate acestea s-au întâmplat în URSS, și vom avea dreptate. Dar când vom deschide ochii, vom vedea că astăzi în Ucraina, mitropolitul Arsenie de Sviatogorsk se află după gratii pentru că a ținut un cuvânt de învățătură, iar jurnaliștii V.Stupnițki, A.Ovcearenko și V.Bobechko stau în închisoare pentru că spun adevărul. Autoritățile au închis Lavra Peșterilor din Kiev și îi alungă pe călugări de acolo. Biserica Zecimii a fost distrusă. Iar BOaU creată de autorități, în general, contrar Constituției, a fost declarată atribut al statului, iar orice critică la adresa acestuia acum este considerată trădare. Deci in ce țară trăim: in Ucraina democratică, legitimă și liberă, sau intr-o URSS totalitară?

Toate împrejurările legate de demolarea bisericii Zecimii indică faptul că autoritățile știau perfect ce făceau și că pretențiile privind legalitatea construcției bisericii nu aveau o importanță decisivă. Însă autoritățile au decis să zdrobească genunchii poporului său, sau îndeosebi o parte din el. Ne sunt băgate sub nas diverse sondaje de opinie care spun că majoritatea oamenilor nu sprijină Biserica. Dar, în primul rând, știm cu toții cât de manipulatoare sunt aceste sondaje de opinie. În al doilea rând, ele sunt rezultatul unei campanii de amploare în mass-media și rețelele de socializare pentru a arunca noroi asupra Bisericii și a o învinui cu acuzații nefondate. Și în al treilea rând, orice s-ar spune, sondajele de opinie și chiar declarațiile oficialilor din guvern arată că există aproximativ 6 milioane de credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Există oare o altă țară în lumea civilizată în care autoritățile ar putea încălca drepturile unei părți atât de mari a societății? Și cum se va raporta această parte a societății față de autorități, după ce aceste autorități le vor vor lua cel mai sfânt lucru – bisericile lui Dumnezeu?

Câți credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt acum pe front, câți credincioși își varsă sângele, își riscă viața, ne apără țara? Putem spune cu încredere că aceștia sunt zeci de mii de oameni, dacă nu chiar sute, pentru că, așa cum spune înțelepciunea populară, nu există atei pe front. Am putea proiecta cifra de 6 milioane de credincioși din cele 30 de milioane de cetățeni care, în cel mai bun caz, se află în țară, pe numărul aproximativ al Forțelor Armate ale Ucrainei. Ce vor crede acești soldați despre guvernul ucrainean când vor auzi cum acest guvern le distruge bisericile? Și câți credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene donează adesea ultimele economii Forțelor Armate ale Ucrainei, strâng bani pentru drone, mașini, echipamente de protecție individuală și trimit totul pe front? Vor face acest lucru după ce autoritățile le calcă în picioare sentimentele religioase?

Toată lumea știe că în război un rol uriaș, dacă nu decisiv, îl joacă motivația și spiritul de luptă, care îți permite să faci minuni și să obții victoria acolo unde acest lucru pare imposibil. Ce spirit de luptă vor avea soldații noștri după ce autoritățile au demolat biserica ortodoxă din centrul Kievului? Nu își vor pune întrebarea: pentru ce luptăm de fapt? Pentru ca autoritățile să continue să distrugă bisericile, să se răfuiască cu credincioșii și să-i arunce în închisoare pe cei care îndrăznesc să nu fie de acord?

Înainte de demolare, biserica Zecimii a fost distrusă de două ori: o dată de hoardele lui Batu Han în 1240 și a doua oară în 1928, de bolșevici. Cu care dintre ele se aseamănă actualele autorități ucrainene? Batu a venit și a plecat, dar bolșevicii, după distrugerea bisericii Zecimii, au condus Ucraina mai bine de jumătate de secol. Probabil pe aceasta mizează V. Zelenski. Echipa sa vorbește neobosit despre necesitatea ca toți cetățenii ucraineni să se unească, să se mobilizeze și să ajute frontul în orice mod posibil. Cei care pot – să meargă la război, cei care nu pot – să lucreze în spatele frontului și să ajute soldații. Toate acestea sunt corecte, dar cuvintele acestei echipe vin în contradicție cu faptele lor. Nu vom vorbi aici despre corupția îngrozitoare în achizițiile pentru armată, incompetența funcționarilor și arbitrariul și iresponsabilitatea la toate nivelurile de guvernare. Să vorbim doar despre ceea ce privește în mod direct Biserica.

După cum știți, V. Zelenski a ajuns la putere criticându-l pe fostul președinte P. Poroșenko. Unul dintre punctele acestei critici a fost politica bisericească. Zelenski l-a criticat pe fostul președinte, inclusiv în scenetele din Cartierul 95, că Poroșenko s-a amestecat în treburile bisericii, că a creat BOaU în regim manual, că a plecat la Istanbul să cerșească Tomosul și așa mai departe. În același timp, în calitate de candidat la alegeri, Zelenski a promis că dacă va fi ales președinte, statul îi va trata pe toți în mod egal și va acționa în cadrul legii. El a criticat guvernul anterior pentru că a divizat poporul Ucrainei, creând artificial linii de tensiune în societate. Iată un citat din programul său electoral din 2019: "De 28 de ani ne-au tot promis o societate a șanselor egale, dar de fiecare dată ne împart după criterii diferite. În realitate, există o singură diviziune: noi și ei. Noi suntem poporul Ucrainei. Ei sunt "pensionari politici" care "hoinăresc" de la guvern la opoziție, de la partid la partid și își găsesc în mod constant un loc avantajos, ascunzându-se în spatele imunității". Acum Zelenski l-a depășit cu mult pe predecesorul său. El nu se amestecă doar în treburile bisericii, precum Poroșenko, el îi aruncă pe arhierei în închisoare, favorizează confiscarea bisericilor, îi persecută pe jurnaliştii bisericești, iar acum mai distruge și biserici. Deci, el împarte poporul ucrainean, ne împarte societatea și, de fapt, declară milioane de oameni, de cetățeni ca fiind de clasa a doua. Și, în același timp, cere de la societate să sprijine guvernul.

Pentru cine lucrează de fapt autoritățile ucrainene actuale, scindând societatea ucraineană? Și ce ne prezice acest semnal foarte neplăcut pentru noi toți – distrugerea bisericii? De ce acum, când pe front situația este catastrofală, despre ce vorbesc mulți militari, când ajutorul țărilor occidentale devine o problemă mare, când mobilizarea se realizează atât de drastic, de ce tocmai acum echipa lui Zelenski decide să dea o asemenea lovitură societății? Este aceasta o prostie sau o muncă făcută cu bună știință pentru inamic?

Autoritățile desfășoară persecuții severe împotriva Bisericii deja al doilea an, iar distrugerea bisericii Zecimii înseamnă că au îngițit deja momeala și nu se vor opri la nimic. Ce va urma? Câte biserici vor mai fi distruse, luate de la Biserică și transformate în muzee și instituții culturale? Câți credincioși și clerici vor mai ajunge în închisoare? Și ce se va întâmpla cu țara noastră și cu poporul nostru dacă autoritățile noastre îndrăznesc să-L provoace pe Dumnezeu și să-I distrugă biserica? Căci ne amintim de cuvintele: "Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera...." (Gal. 6:7).

Dar aș vrea să închei cu cuvinte de speranță, cuvintele Sfintei Scripturi: "Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!"Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui; Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!" Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care le făcuse şi nu le-a împlinit" (Ioan 3:3-10).

Mânia lui Dumnezeu poate fi ocolită, dar numai în acest fel.