Fără ortodocși, dar cu catolicii: spre ce fel de unitate tinde Fanarul?
Aproape nicio Biserică Ortodoxă nu a sosit la Fanar de ziua hramului. A lipsit și BOaU. Dar în schimb a fost prezentă delegația BRC. Ce înseamnă acest lucru?
La 30 noiembrie 2020, Patriarhia Constantinopolului și-a celebrat principala sărbătoare a Sfântului Apostolul Andrei cel Întâi Chemat. Ceremoniile în mod tradițional au avut loc la Fanar.
Slujba a fost oficiată de Patriarhul Bartolomeu,care a coliturghisit împreună cu doi ierarhi ai Fanarului – MitropolitulTeolept de Ikonia și Mitropolitul Maxim de Silivri.
Potrivit comunicatului de presă al Patriarhiei de la Constantinopol, mai mulți ierarhi au fost prezenți la slujbă: Mitropolitul Apostol de Derk, Mitropolitul Meliton de Filadelfia, Mitropolitul Irineu de Miriofite, Mitropolitul Hrisostom de Mira, Mitropolitul Ștefan de Gallipoli, Mitropolitul Atenagora de Cidonia, episcopul vicar patriarhal Adrian de Calicarnas, episcopul vicar patriarhal Veniamin de Tralles, episcopul vicar Smaragd de Dafnusia.
Toți acești arhierei aparțin Fanarului. Majoritatea covârșitoare a acestora sunt fie titulari (ca Teolept, Meliton, Hrisostom și Stefan), fie vicari (Adrian, Veniamin, Smaragd). Trebuie menționat aici că un episcop titular este un episcop care poartă titlul istoric al unui oraș inexistent sau al unui oraș situat pe un teritoriu neortodox, la care un episcop ortodox nu poate avea acces.
Prin urmare, din ierarhii prezenți la sărbătoarea Patriarhiei Constantinopolului, numai Mitropolitult Maxim de Silivri, Mitropolitult Apostol de Derk și Mitropolitult Atenagora de Cidonia pot fi numiți episcopi conducători. Dintre aceștia, numai Mitropolitul Apostol are 5 comunități ortodoxe în eparhie. Toți ceilalți ierarhi enumerați mai sus aproape că nu au biserici funcționale sau parohii reale.
Majoritatea ierarhilor Patriarhiei Constantinopolului nu au comunități realeîn spatelelor. Mulți dintre episcopii săi, în cel mai bun caz, reprezintă câteva zeci de enoriași. Prin urmare, ei nu pot, nici în sensul direct, nici indirect, să dicteze voințalor în lumea Ortodoxă.
Avem nevoie de o descriere atât de detaliată a episcopilor prezenți la sărbătoarea principală a Fanarului pentru a înțelege că în spatele ierarhilor Patriarhiei Constantinopolului nu există un număr real de comunități. Toți acești episcopi reprezintă, în cel mai bun caz, câteva zeci de enoriași. Prin urmare, ei nu pot, nici în sensul direct, nici indirect, să dicteze voința lor în lumea Ortodoxă sau să rezolve probleme de importanță doctrinară și canonică majoră.
În plus, la sărbătoarea în cinstea Sfântului Apostol Andrei din 2020, spre deosebire de anii precedenți, nu a fost prezent niciun Primat al Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Cu excepția Arhiepiscopului Nectarie de Anfidon (Biserica Ierusalimului), nu au sosit nici reprezentanți ai Bisericilor Autocefale.
Desigur, o astfel de lipsă de comunicare fraternă ar putea fi explicată prin pandemie. Cică "toți erau dornici să vină, dar nu au putut". Cu excepția unui singur lucru – reprezentanțiiBisericii Autonome Finlandeze și o delegație destul de mare a Bisericii Romano-Catolice au putut veni la sărbătoare în pofida pandemiei.
Fanarul și Vaticanul: împreună spre același scop
Prezența finlandezilor este explicabilă. În primul rând, ei sunt total și complet dependenți de Fanar. În al doilea rând, Biserica Finlandeză se confruntă acum cu probleme internegrave, iar conducerea sa pur și simplu are nevoie de o demonstrație de loialitate față de Fanar.
Dar prezența catolicilor la slujbă se explică prin motive complet diferite. În ultimii ani, Fanarul se îndreaptă într-un ritm accelerat spre unitate cu Roma. Acest lucru se exprimă nu numai prin schimbul de daruri și delegații, ci și prin declarații specifice, al căror sens se rezumă la inevitabila și iminenta unitate euharistică dintre aceste structuri.
Astfel, într-o scrisoare adresată Patriarhului Bartolomeu, Papa Francisc a menționat că "relațiile dintre Biserica Catolică și Patriarhia Ecumenică s-au intensificat semnificativ în ultimul secol". Pontiful a subliniat că "noi continuăm să depunem eforturi pentru a restabili comuniunea deplină care se manifestă prin participarea la o singură trapeză euharistică" și "deși încă rămân obstacole, sunt convins că, continuînd împreună în dragoste reciprocă și menținând dialogul teologic, vom atinge acest obiectiv".
Continuăm să depunem eforturi pentru a restabili comuniunea deplină care se manifestă prin participarea la o singură trapeză euharistică ... Sunt convins că, continuînd împreună în dragoste reciprocă și menținând dialogul teologic, vom atinge acest obiectiv.
Papa Francisc
Această afirmație a fost susținută în întregime de Patriarhul Bartolomeu în răspunsul său. Mai mult, el a subliniat modul în care, probabil, acest obiectiv va fi atins: "Ieșim dincolo de cadrul minimalismului teologic și al utopismului ecumenic, manifestând realism și credință în providența lui Dumnezeu".
Nu este greu de sesizat ce are în vedere conducătorul Fanarului făcând această declarație. Puțin mai devreme, în adresarea sa cătrePapă prin intermediul cardinalului Kurt Koch, Sanctitatea Sa a spus că în dialogul teologic cu catolicii există "dificultăți care apar periodic".
Aceste "dificultăți", potrivit Patriarhului Bartolomeu, sunt asociate cu "complexitatea problemelor discutate, care au ocupat și împărțit atât Biserica, cât și teologia timp de multe secole". Să ne reamintim că printre aceste "probleme în discuție" se numără dogma romano-catolică filioque, dogma privind "Imaculata Concepție a Fecioarei Maria", "infailibilitatea Papeiex catedra". Fără rezolvarea acestor probleme, orice dialog teologic cu catolicii este imposibil. Anume aceste discrepanțe au rupt Biserica Romano-Catolică de Ortodoxie. Iar Fanarul a ajuns la concluzia că aceste aspecte fac partedin sfera așa-numitului "minimalism teologic" și, prin urmare, nu au o importanță semnificativă.
Ceva similar a răsunat deja din buzeledeja primatul fanariot. Șideși aceste cuvinte au fost rostite cu 100 de ani în urmă, Papa Francisc le-a reamintit Patriarhului Bartolomeu pentru a-și justifica poziția, precum și pentru a da un exemplu de soluționare a "divergențelor teologice":
"Patriarhia Constantinopolului și-a arătat disponibilitatea pentru o apropiere și mai mare și înțelegere reciprocă între creștini, chiar înainte ca Biserica Catolică și alte biserici să intre în dialog. Acest lucru se menționeazănet în enciclica Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, adresată bisericilor din întreaga lume exact cu o sută de ani în urmă. Într-adevăr, cuvintele sale rămân relevante și astăzi: "Când câteva Biserici sunt inspirate de dragoste și o pun pe eamai presus de toate în judecățile sale despre alțiiși în relațiile unii față de alții, în locsă crească și să se lărgeascădiferențele existente,ele vor putea fi reduse".
Acesta este modul în care dezacordurile, inclusiv cele teologice, sunt reduse nu prin soluționare, ci prin eliminarea lor cu ajutorul "iubirii", care este "mai presus de toate".
"Depășim cadrul minimalismul teologic și al utopismului ecumenic, manifestând realism și credință în providența lui Dumnezeu".
Patriarhul Bartolomeu către Papa Francisc
Pe de altă parte, în discursul său, Patriarhul Bartolomeu a respins "utopismul ecumenic". În ce constă el? Probabil, este vorba despre căutarea unității prindialogul teologic, participarea la conferințe, întâlniri și așa mai departe. În locul acestei căi "utopice", conducătorul Fanarului propune să dăm dovadă de "realism". Înseamnă aceasta că este nevoie de pus începutul comuniunii euharistice cu catolicii? Reieșinddin retorica recentă a Fanarului și a Vaticanului, totul mergeînspre aceasta.
Explicându-și poziția la scurt timp după apelul la "realism", patriarhul Bartolomeu a declarat căpotrivit "Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Sinodul Cretan din 2016 – Ed.), scopul comun al dialogurilor teologice este restabilirea definitivă a adevăratei credințe și a dragostei pentru unitate", căci "scopul tuturor dialogurilor este același".
Dar, având în vedere numărul ierarhilor Bisericilor Autocefale prezenți la principalasărbătoare a Fanarului, Ortodoxia Mondială nu susține acest "scop". Cel puțin deocamdată.
Unde este BOaU?
Este interesant faptul că anul acesta niciun reprezentant al BOaU nu a fost prezent la sărbătorirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat. Nu putem explica absența prin pandemie. În primul rând, pentru că o delegație din Ucraina condusă de Denis Șmâgal a vizitat Fanarul mai devreme, iar în al doilea rând, în urmă cu câteva săptămâni, "ierarhii și "preoții" BOaU în frunte cu Drabinko au luat parte la hirotonia exarhului pentru Ucraina Mihail Anișcenko.
Absența schismaticilor ucraineni pare și mai ciudată în lumina faptului că în timpul liturghiei din 30 noiembrie, Șmâgal a citit în limba ucraineană "Crezul" și "Tatăl nostru". În plus, fanarioții au rostit câteva ectenii în limba slavonă bisericească (probabil, pentru că nu au avut la îndemână cărți de slujbă în limba ucraineană, ceea ce denotă "grija" lor de "Biserică mamă" față de Ucraina).
Nu cunoaștem apartenența religioasă a lui Șmâgal. Dar vectorul religios este bine cunoscut – în direcția BTC și BOaU. De ce atunci niciun reprezentant al noii organizații nu l-a însoțit la Fanar? Cu atât mai mult că anul trecut, la aceeași sărbătoare, Evstratie Zorea a participat la liturghia fanariotă, în timp ce "mitropolitul" BOaU Mihail Zinkevici a asistat la ea.
Credem că există de fapt cel puțin două motive pentru această situație.
Primul motiv este că coslujirea exclusiv cu schismaticii ucraineni și cu episcopii săi titulari în timpul principalei sărbători a Patriarhiei Constantinopolului ar indica prea clar poziția în care Patriarhul Bartolomeu se află astăzi din cauza Tomosului. Cu alte cuvinte, dacă reprezentanții BOaU totuși ar fi sosit, conducătorul Fanarului ar fi trebuit să coliturghisească împreună cu ei și numai cu ei. Adică imaginea nu putea să fie atractivă – fără ortodocși, dar cu schismaticii din BOaU și cu catolici. Patriarhul nu a dorit să ajungă într-o asemenea situație, deci a decis să se lipsească de "copiii" săi, "substituind" absența lor cu câteva ectenii rostite în slavona bisericească și citindu-se rugăciunea "Tatăl nostru" în limba ucraineană.
În al doilea rând, să ne amintim de situația incomodă care a apărut anul trecut în ziua onomastică a Patriarhului Bartolomeu. Atunci Primatul Bisericii Ortodoxe a Greciei, Arhiepiscopul Ieronim, a venit să-l felicite pe conducătorul Fanarului. Dar în mod neașteptat pentru toată lumea în timpul Vecerniei a apărut Epifanie Dumenko. Drept urmare, Arhiepiscopul Ieronim a părăsit în grabă Istanbulul, iar dimineața niciun ierarh nu a slujit la Sfânta Liturghiei, inclusiv Patriarhul Bartolomeu însuși. Poziția lui este clară: sau slujim cu Dumenko, sau nu slujim deloc. Arhiereii au optat pentru varianta din urmă. Cel mai probabil, pentru a evita astfel de situații jenante, Bisericile Autocefale au decis să nu-și trimită reprezentanții la Istanbul.
În plus, să nu uităm că reprezentanții Bisericii Autonome din Finlanda au fost prezențila Fanar în acea zi. Ceea ce ar înseamna că dacă schismaticii ucraineni ar fi prezenți acolo, aceasta ar constitui un semnal clar al dependenței depline a BOaU de Istanbul.
Concluzii
Ca rezultat, putem cinstata că până și în sărbătoarea principală a Patriarhiei Constantinopolului, Patriarhul Bartolomeu coslujește cu doi episcopi (efectiv vicari). Constatăm că niciun Primat nu a venit la sărbătoare, și nici nu au fost trimiși reprezentanți ai Bisericilor Autecefale (cu excepția Patriarhiei Ierusalimului, și asta pentru că Arhiepiscopul Nectarie este reprezentantul Frăției Sfântului Mormânt de la Istanbul) .
Acesta este rezultatul politicii papiste a Fanarului din ultimii ani. Afirmându-și "privilegiile", Patriarhul Bartolomeu nu ține cont de părerile altor Primați. Unitatea pan-ortodoxă este privită de el doar ca subordonarea tuturor Bisericilor față de "primul tron" (cum fanarioții numesc Fanarul). Aceasta nu este unitatea credinței bazată pe Tradiția Bisericii, și nici unitatea respectului reciproc bazat pe canoanele Bisericii, ci o "unitate" a ascultării "după chipul și asemănarea Vaticanului".
Unitatea pan-ortodoxă este privită de Fanar numai ca subordonarea tuturor Bisericilor față de "primul tron" (cum fanarioții numesc Fanarul). Aceasta nu este unitatea credinței bazată pe Tradiția Bisericii, și nici unitatea respectului reciproc bazat pe canoanele Bisericii, ci o "unitate" a ascultării "după chipul și asemănarea Vaticanului".
Pe de altă parte, afirmându-și ambițiile în rândul Bisericilor Ortodoxe și forțându-le literalmente să ia decizii care contravin învățăturilor Bisericii și conștiinței ierarhice, Patriarhul Bartolomeu tinde să se unească cu catolicii. În acest caz, așa cum spune Patriarhul și Papa Francisc, înțelegerea unității se bazează pe "iubire", ceea ce implică eliminarea tuturor "obstacolelor" (teologice, în primul rând) pentru realizarea unui singur scop – slujirea Euharistiei cu Papa.
Nimeni nu este în stare să-l oprească pe Patriarhul Bartolomeu din căderea rapidă în abisul apostaziei și al comuniunii cu catolicii și schismaticii. Într-adevăr, potrivit "Epistolei Patriarhilor Răsăriteni", "păzitorul evlaviei (credinței) din țara noastră este chiar trupul Bisericii, adică oamenii înșiși, care doresc întotdeauna să-și păstreze credința neschimbată, în conformitate cu credința părinților lor". Adevărul este că fanarioții nu au propria lor turmă, și în același timp sunt surzi și indiferenți față de turma altor Biserici, fiind conduși în acest caz de cuvintele fariseilor, care au spus că "mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!" (Ioan 7:49).
Schismaticii ucraineni nu se împotrivesc nici ei unității cu catolicii. Ei nu mai ezită să "oficieze" slujbe și tedeumuri împreună cu ei și fac, de asemenea, declarații despre crearea unei "biserici unice la Kiev" cu un "patriarh" comun în frunte (pentru BUGC și BOaU). Prin urmare, aspirațiile Fanarului sunt apropiate și ușor de înțeles pentru ei.
Dar în final, datorită mândriei și aroganței sale, datorită orbirii teologice și spirituale, Fanarul va trebui să "coliturghisească" doar cu schismaticii și cu catolicii. Pentru că dacă Patriarhul Bartolomeu va îndrăzni să săvârșească euharistie comună cu Biserica Romano-Catolică, ierarhii ortodocși nu vor mai cosluji cu el – canoanele Bisericii le vor interzice.
