Preafericitul: Chiar dacă inima nu iartă pe cel care a ofensat, trebuie să o forțăm să o facă
Preafericitul Onufrie în predica sa a chemat credincioșii la iertare pentru a primi mila lui Dumnezeu.
La 24 august 2025, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Fericitul Mitropolit Onufrie, a ținut o predică în Biserica Agapit din Lavra Pecerska din Kiev, dedicată parabolei evanghelice despre datornicul nemilos. În cuvântul său, Întâistătătorul a explicat credincioșilor sensul spiritual al parabolei lui Hristos despre rege și cei doi datornici, subliniind necesitatea de a ierta aproapele pentru a primi iertarea lui Dumnezeu.
El a subliniat că pentru a primi iertarea păcatelor nu este suficient doar pocăința – este necesar să iertăm și pe aproapele nostru. „Dacă nu iertăm aproapele, atunci Dumnezeu nu ne iartă păcatele. Acest lucru nu se întâmplă pentru că Domnul nu vrea să ierte, ci pentru că noi nu putem primi iertarea. Dacă nu putem avea o mică iertare pentru aproapele, cum putem primi o mare iertare?” – a explicat Mitropolitul.
Fericitul Onufrie a acordat o atenție deosebită situațiilor în care unei persoane îi este greu să ierte o ofensă serioasă. „Poate fi așa, că o astfel de ofensă, încât persoana nu poate – inima nu iartă. Cu mintea înțelege că trebuie să ierte, Dumnezeu spune să ierte, dar inima nu iartă. Să fie așa. Totuși, cu mintea trebuie să spunem: 'Da, Doamne, nu pot încă să-mi supun inima, dar cu mintea înțeleg și recunosc: îmi iert aproapele'”, – a declarat Întâistătătorul.
Îndemnând credincioșii la muncă spirituală asupra lor înșiși, Mitropolitul Onufrie a menționat: „Domnul ne-a dat voință liberă, ca să ne forțăm să facem ceea ce trebuie să facem. Trebuie să ne forțăm spre bine. Întotdeauna omul trebuie să se forțeze”. Întâistătătorul a subliniat că iertarea nu este doar o emoție, ci o decizie conștientă pe care o persoană o poate lua chiar și împotriva sentimentelor sale.
Fericitul Onufrie a avertizat despre consecințele neiertării: „Dacă nu va fi iertare, ne vom distruge pur și simplu prin ură reciprocă. Iertarea distruge păcatele, iar ura și cruzimea înmulțesc păcatele care distrug omul”. La finalul predicii, Întâistătătorul a îndemnat credincioșii să ducă o viață în rugăciune, post și pocăință, iertând oamenilor vina lor, pentru a fi vrednici de „mântuirea veșnică în ceruri în Hristos Iisus”.
Predica a fost bazată pe parabola evanghelică din capitolul 18 al Evangheliei după Matei, unde Hristos învață despre necesitatea de a ierta „de șaptezeci de ori câte șapte”.
Anterior, SPJ a scris că, potrivit Fericitului, dacă trăiești după legile sfințeniei, devii tu însuți sfânt.
