Biserica își amintește de vindecarea de către Mântuitorul a orbului din naștere .
Minunea evanghelică le amintește credincioșilor de necesitatea iluminării duhovnicești și de puterea credinței în Hristos ca adevărată Lumină a lumii.
În săptămâna a șasea după Paște, Biserica sărbătorește ziua pomeniriii uneia dintre cele mai mari minuni ale lui Hristos — vindecarea unui om născut orb, despre care ne povestește Evanghelia de la Ioan.
Conform relatării evanghelice, Iisus Hristos a întâlnit un om care era orb de la naștere. Ucenicii L-au întrebat pe Învățător, cine a păcătuit — el sau părinții lui, de s-a născut orb. Mântuitorul a răspuns că aceasta nu s-a întâmplat din cauza păcatului, ci pentru ca să se arate lucrările lui Dumnezeu.
Hristos a scuipat în pământ, a făcut tină din scuipat și a uns ochii orbului, spunând: «Du-te, spală-te în scăldătoarea Siloam». Omul a mers, s-a spălat și a început să vadă. Această minune a uimit nu doar pe cel vindecat, ci și pe toți cei din jur, inclusiv pe farisei, care l-au interogat atât pe cel care a început să vadă, cât și pe părinții lui.
O importanță deosebită în relatarea evanghelică o are reacția fariseilor la minunea săvârșită. Aflând despre vindecare, ei l-au adus pe fostul orb la ei pentru a-l interoga. Principalul lor reproș a fost că Hristos a săvârșit vindecarea în ziua de sâmbătă, ceea ce, în opinia lor, încălca legea odihnei sabatice.
«Atunci unii dintre farisei spuneau: nu este de la Dumnezeu acest Om, pentru că nu păzește sâmbăta», — citim în Evanghelie. Totuși, vindecatul le-a răspuns cu curaj: «Dacă este păcătos sau nu, nu știu; un lucru știu, că am fost orb, iar acum văd».
Când fariseii au continuat să insiste că Iisus — păcătos, cel care a început să vadă a răspuns cu și mai multă hotărâre: «Dacă El este păcătos, cum poate să facă astfel de minuni?» În cele din urmă, neputând suporta presiunea adevărului, fariseii l-au dat afară din sinagogă, spunând: «În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară.?»
Părinții Bisericii văd în vindecarea orbului un profund sens duhovnicesc. Vindecarea orbului fizic simbolizează iluminarea sufletului omului cu lumina adevărului lui Hristos. Orbul din naștere nu doar că a dobândit vederea fizică, ci a crezut în Hristos ca Fiul lui Dumnezeu.
Mulți credincioși în această zi se roagă în mod special pentru vindecarea de diferite boli, atât trupești, cât și sufletești, amintindu-și de atotputernicia harului lui Dumnezeu.
