De ce Patriarhul Bartolomeu nu observă suferințele credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene?
Astăzi mulți spun că Patriarhul Bartolomeu nu știe despre preluările cu forâă și violențele împotriva BOUkr doar pentru că informația nu ajunge la el.
Deputatul Rostislav Pavlenko, care din 2015 a coordonat negocierile cu Fanarul, a povestit detalii interesante despre comunicarea cu Patriarhul Bartolomeu.
1. Patriarhul era pregătit să acorde Tomosul încă din 2015. Pavlenko susține că în acel an se preconiza un scenariu oarecum diferit față de cel din 2018. Atunci, BOU-PK și BAOU «ar fi trebuit să anunțe unirea lor la un sinod». Se presupunea că această structură va primi recunoaștere de la Patriarhul Ecumenic și apoi va purta negocieri cu BOUkr «despre o unire ulterioară». Dar acest plan nu a funcționat din cauza refuzului BAOU în ultimul moment.
2. Evenimentele s-au accelerat semnificativ după Sinodul din Creta din 2017, la care nu au participat Biserica Ortodoxă Rusă și încă câteva Biserici. Potrivit lui Pavlenko, «Patriarhul Ecumenic a perceput aceasta ca pe o ofensăt personală», iar negocierile «s-au intensificat semnificativ».
3. Înainte de etapa finală a negocierilor din 2018, Patriarhul Bartolomeu a pus câteva condiții.
«Prima – aceasta va contribui la binele poporului ucrainean; a doua – aceasta nu va genera un adevărat război religios (în Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă Patriarhul a fost avertizat că acesta va avea loc cu siguranță), a treia – că aceasta va fi o cale de unire», – a transmis Pavlenko cuvintele Patriarhului.
El a explicat: Poroșenko l-a asigurat pe Patriarh că totul va fi așa cum dorește el, nu este nimic de temut. Și tocmai prin a treia promisiune (despre unire) se poate explica valul de preluări forțate ale lăcașurilor BOUkr, care a început imediat după Tomos în iarna anului 2019.
«De aceea era atât de important să înceapă tranzițiile parohiilor, să înceapă procesul de unire. Și mai departe statul trebuia să sprijine acest proces, nu să-l lase la voia întâmplării», – a povestit Pavlenko.
Dar, se pare, principalul nu este nici măcar acesta. Deși Patriarhul a făcut să pară că crede că Tomosul nu va aduce un război religios, dar de fapt nu a crezut. Și acest lucru este ușor de confirmat prin ultimul punct al hotărârii Sinodului de la Constantinopol din 10 octombrie 2018, la care au fost legalizați conducătorii BOU-PK și BAOU pe Filaret și Macarie: «Să se facă apel la toate părțile implicate să evite însușirea bisericilor, mănăstirilor și altor bunuri, precum și orice alte acte de violență».
Să rezumăm:
• Patriarhul Bartolomeu a fost avertizat că intervenția sa în situația bisericească din Ucraina va provoca conflicte și dezbinări,
• El a cerut garanții de la Poroșenko că nu va fi un război religios,
• Nesatisfăcut de promisiuni, el «își spală mâinile» cu un apel de a «evita însușirea bisericilor și orice alte acte de violență».
Adică, Patriarhul cel puțin se temea că Tomosul va aduce ucrainenilor nu pace și unire, ci ceva cu totul opus. În cel mai rău caz – el știa că așa va fi. Dar totuși a acționat așa cum a acționat.
Și iată ce este interesant. Astăzi mulți spun că Patriarhul Bartolomeu nu știe despre preluările cu forța și violențele împotriva BOUkr doar pentru că informația nu ajunge la el. Dar să ne gândim. Mulți dintre noi am avut în viață situații când am luat o decizie importantă, dar ne-am temut de eșec. Ne putem imagina că după ce am luat această decizie nici măcar nu ne-a interesat ce a rezultat în final? Cu greu este posibil așa ceva.
De aceea, varianta că Patriarhul Bartolomeu nu știe ce se întâmplă în Ucraina și nici măcar nu este interesat, ni se pare incredibilă.
Este interesat. Și știe. De ce nu întreprinde nimic? Se pare că motivul este statutul de «primul în Ortodoxie» și mândria. «Primul» este infailibil, căci nu poate greși. Iar dacă poate – ce fel de prim este el?
