Este necesară astăzi discuția despre autocefalie și Feofania?
În momentul în care Biserica are nevoie de mobilizare maximă și unitate, în ea au loc procese diametral opuse.
De la mijlocul lunii septembrie, unii ierarhi autoritari ai BOUkr au intrat într-o polemică acută despre autocefalie, ocupând poziții diametral opuse în ceea ce privește statutul autocefal al Bisericii. Iar după podcastul mitropolitului Teodosie, discuțiile s-au îndreptat brusc către tema Sinodului BOUkr din Feofania. Unii arhierei asigură că Sinodul a avut loc sub presiunea autorităților. Alții – că nu a existat nicio presiune. Declarațiile devin din ce în ce mai dure, pe alocuri – chiar jignitoare.
Unii credincioși se poziționează de partea «arhiereilor lor» și îi acuză pe «străini». Ceilalți doar privesc această situație cu nedumerire și groază. Ei nu înțeleg cum poate avea loc așa ceva în situația în care se află Biserica noastră.
1. BOUkr este la un pas de interdicție. Pe fondul capturării bisericilor și al mobilizării nelimitate a clerului, autoritățile au decis să interzică activitatea Mitropoliei Kievului a BOUkr. Dacă acest lucru se va întâmpla, Biserica se va confrunta cu probleme foarte și foarte serioase în activitatea sa. Cât de potrivite sunt în această situație disputele dintre înalții clerici pe orice temă?
2. Tema autocefaliei acum – este complet inoportună. Atât susținătorii, cât și oponenții ei înțeleg perfect că subiectul disputei lor – este pur teoretic. Tema Feofaniei – este și mai puțin actuală, iar discuția ei nu va aduce niciun beneficiu Bisericii.
UJO a realizat pe rețelele sociale și pe site două sondaje, în care a propus credincioșilor să răspundă dacă susțin polemica indirectă a ierarhilor BOUkr pe tema autocefaliei și a Feofaniei. Două treimi au răspuns că astfel de discuții acum doar distrug unitatea BOUkr și îi ispitește pe credincioși. Și acest rezultat era de așteptat. Oamenii privesc la «disputele» arhiereilor cu nedumerire și îngrijorare, iar dușmanii își freacă mâinile cu satisfacție.
În momentul în care Biserica necesită mobilizare maximă și unitate, în ea au loc procese complet opuse. Și, din păcate, aceste procese au foarte puțin de-a face cu creștinismul. Pentru că în înțepăturile și acuzațiile reciproce există orice altceva, în afară de iubire. Iar fără ea, orice dreptate sau referințe la canoane nu sunt altceva decât «aramă sunătoare».
«Nu rămâneți datori nimănui cu nimic, decât cu iubirea reciprocă; căci cel ce iubește pe altul a împlinit legea», scria apostolul Pavel.
La aceasta îi chemăm pe toți.
