Cum a fost sărbătorită Ziua Creștinării Rusiei la Kiev în 1888

«Străzile erau pline de oameni. Toți mergeau spre Nipru. Femeile elegante din Kiev sau, cum se numesc ele însele, kievancele, foșneau cu rochiile lor apretate albastre, roz și albe, însoțite de cavaleri curați și binevoitori. Nu era nici un chip trist. Așteptarea sărbătorii a pus pe toți o pecete de energie festivă deosebită. Pe Kresciatik, oamenii se înghesuiau literalmente. În două fluxuri, pe ambele trotuare, mulțimea pestriță mergea repede. Mișcarea generală m-a atras și pe mine, și am mers în pas cu toți. Cu cât mergeam mai departe, cu atât mulțimea devenea mai densă și mai densă…

O imagine măreață s-a desfășurat în fața mea. Soarele era deja destul de sus pe cerul absolut impecabil de azur. În dreapta, pe un deal abrupt, se înălța monumentul sf. Vladimir cu o cruce în mână. Pantele verzi ale dealurilor păreau vii de la mulțimea care se adunase pe ele. La început, s-a dat dispoziția de a nu lăsa oamenii pe pante. Dar când mulțimea a început să crească, această dispoziție a fost anulată, poate pentru că nu era posibil să fie pusă în aplicare — mulțimea era formată, cel puțin, din 40 000 de persoane — și astfel sărbătoarea a căpătat brusc un aspect extraordinar de grandios și pitoresc. Aceste dealuri puteau fi comparate cu buchete colosale de flori…

Lângă monumentul sf. Vladimir, crucile și steagurile procesiunii religioase deja străluceau. Patru cădelnițe uriașe fumegau în jurul monumentului, iar fumul lor ușor se ridica în sus în spirală ca un stâlp.

Procesiunea clerului a continuat timp de aproximativ o jumătate de oră. Veșmintele lor străluceau în soare, un nor ușor de fum și praf învăluia procesiunea, iar în aer deasupra ei se legănau steagurile de argint și aur».