Ce cetățenie rămâne dacă ești lipsit de cetățenia ucraineană?
Preafericitul Onufrie a fost lipsit de cetățenia ucraineană.
Din punct de vedere juridic – este o totală ilegalitate.
Din punct de vedere politic, autoritățile au făcut încă un pas destul de mare către catastrofa țării noastre. Să lucrezi atât de asiduu la distrugerea statului, la incitarea urii în societate, pot doar dușmanii. Nu vom anticipa cu ce se va răsfrânge în cele din urmă decizia de astăzi a lui Zelenski asupra țării noastre. Dar se va răsfrânge cu siguranță. Autoritățile cred că au lovit Biserica lui Hristos. Dar de fapt – este o lovitură asupra Ucrainei și asupra lor înșiși.
Dar din punct de vedere spiritual? Care este sensul spiritual al tuturor acestor lucruri? Să ne amintim de dreptul Iov. Pentru un observator extern, pur și simplu i s-au întâmplat nenorociri. Foarte grele. Una după alta. Dar noi știm ce se întâmpla de fapt dincolo de lumea noastră vizibilă. Știm cum diavolul se îndoia de dreptatea lui Iov și cum cerea lui Dumnezeu posibilitatea de a-l încerca.
Se pare că sensul persecuțiilor asupra Bisericii și asupra Întâistătătorului este următorul.
Sunt lucruri de care te pot lipsi alți oameni sau circumstanțele: bunuri, sănătate, prieteni, patrie, cetățenie. Și dacă prin voia lui Dumnezeu se întâmplă acest lucru, atunci apare întrebarea: ce îți rămâne? Există ceva ce nu ți-l poate lua nimeni? Apostolul Pavel spune că aceasta este dragostea lui Dumnezeu: «Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu: necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau goliciunea, sau primejdia, sau sabia?» (Rom. 8, 35).
Te-au lipsit de biserică, dar ai în tine dragostea lui Dumnezeu? Te-au numit trădător și colaborator, dar ai în tine dragostea lui Dumnezeu? Te-au lipsit de cetățenia pământească, dar te simți cetățean al Împărăției lui Dumnezeu?
Desigur, V. Zelenski și ceilalți deținători ai puterii – sunt doar unelte în mâinile lui Dumnezeu. Și ei ne învață să nu ne atașăm de cele pământești, acestea ne pot fi luate. Să nu prețuim prea mult cetățenia noastră, ne pot lipsi de ea. Să nu punem țara noastră mai presus de toate, ne pot izgoni din ea. Dar să ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, omul poate doar singur.
Dar dacă va păstra această dragoste în ciuda tuturor, va descoperi brusc că nu a pierdut absolut nimic. Istoria lui Iov demonstrează acest lucru cu prisosință.
Iar prigonitorilor Bisericii le-ar plăcea să le reamintim cuvintele Apocalipsei: «Cel nedrept să mai facă nedreptate, cel necurat să se mai spurce; cel drept să facă dreptate încă, și cel sfânt să se sfințească încă. Iată, vin curând, și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui» (Apoc. 22, 11-12).
