Despre „sprijinul divin” al asasinilor cu pușcă de lunetă
26 aprilie, în Sâmbăta Luminată, în RPC au felicitat lunetiștii cu ocazia sărbătorii lor profesionale.
În opinia Bisericii Ruse, în uciderile inamicilor de către sniperi „se împlinesc cuvintele Sfintei Scripturi: „Fiți fervenți și curajoși””. În Biserica Ortodoxă Rusă sunt siguri că sniperul, urmărind timp de ore în solitudine victima sa, „ca nimeni altcineva poate reuși în rugăciunea interioară”.
Preoții „au dorit în rugăciune” tuturor sniperilor „stabilitate în mână, ajutor divin și ocrotirea îngerului păzitor”.
Noi nu înțelegem cum se poate să nu vezi toată absurditatea acestor cuvinte. Despre ce „rugăciune interioară” poate fi vorba pentru o persoană care ucide conștient și cu sânge rece o altă persoană? Ce fel de „ajutor divin” și „ocrotire a îngerului păzitor” este aceasta?
Este cum? Dacă ai ucis – înseamnă că te-ai rugat bine și „Dumnezeu a ajutat”, iar dacă nu ai nimerit – trebuie să te rogi mai bine? Și cum să înțelegem urările de „stabilitate în mână”? Adică, ucide și nu greși?
În Biserica Ortodoxă Rusă se felicită regulat militarii din Federația Rusă, absolut toate tipurile de trupe: în ziua gărzii naționale, a unităților navale, a operațiunilor militare speciale, a trupelor de rachete cu destinație strategică etc. Și în toate felicitările răsună cuvinte forțate despre „ajutorul divin”, „rugăciunea” militarilor și altele.
Și totuși, toți aceștia sunt oameni care astăzi ucid. Și ucid propriile lor confesiuni. Unii, ca sniperi, văd moartea victimei lor, alții, ca rachetiștii, pur și simplu apasă un buton. Dar rezultatul este același – suferință și moarte a chipului și asemănării lui Dumnezeu. Creștinul, privind la toate acestea, poate doar să se roage: și pentru sufletele victimelor, și pentru sufletele ucigașilor. Și să ceară lui Dumnezeu să oprească acest oror. Dar a eroiza și a sacraliza morțile – aceasta nu este creștinism.
Probabil, fiecare știe povestea despre broasca care a murit în apă clocotită și nu a sărit din oală doar pentru că temperatura apei a fost crescută foarte puțin câte puțin.
Azi, în rolul broaștei – toți ortodocșii care sunt de acord cu declarații din ce în ce mai deschise, cum că a vărsa sângele altora „pentru o cauză dreaptă” – este corect și chiar lăudabil. Că se poate combina rugăciunea cu uciderea, că Dumnezeu și îngerii ajută „buni” creștini să distrugă „răi”.
Și aceasta nu se referă doar la ruși, în Ucraina se aud exact aceleași declarații. Toți aceștia sunt „creșterea temperaturii ape” în care „se fierbe” sufletul nostru. Și dacă suntem de acord cu o astfel de „creștere” – ne așteaptă soarta broaștei.
