Ce este „noua făptură”? Apostolul Pavel despre regula principală a creștinilor
De ce creștinismul nu este cuvinte, ci o muncă interioară „incomodă”? Apostolul Pavel explică faptul că pe Dumnezeu nu îl interesează ritualul, ci „făptura nouă”.
Fiecare persoană care se află în Biserică de mult timp își dă seama că creștinismul este o religie activă. Și oricât de mult am dori să ne „ascundem” în spatele credinței și să ne retragem de la munca interioară asupra noastră, adevărata viață spirituală nu va permite acest lucru.
Uneori, în momente de entuziasm, putem repeta după un muzician cunoscut: „schimbări cer inimile noastre”. Dar când citim Evanghelia, care ne cheamă la schimbări reale, începem să ne retragem rușinos de pe linia frontului spiritual.
În timp ce strămoșii mergeau la luptă cu un dușman vizibil, strigând cu fervoare: „Nici un pas înapoi!”, în lupta cu un dușman invizibil, adesea acționăm după principiul „un pas înainte și doi înapoi”.
Sfinții asceți își domoleau patimile prin post și rugăciune, iar nouă ne este mai ușor să facem o reverență în fața ispitelor decât să le respingem imediat prin întoarcerea către Dumnezeu.
Fapte, nu cuvinte
Predica înflăcărată a apostolului Pavel către Galateni abundă în apeluri la hotărâre în lupta cu forțele răului. Apostolul nu și-a propus să distrugă „în bucăți” toți dușmanii creștinismului, care, de altfel, erau mai mult decât suficienți în acea vreme. El nu a chemat destinatarii scrisorilor sale la polemici aprinse cu cei care se opuneau lui Dumnezeu.
El le oferea ucenicilor săi, probabil, cea mai valoroasă învățătură spirituală – să trăiască conform Evangheliei, schimbându-și zilnic și oră de oră modul de viață în bine.
El înțelegea că în lumea antică erau mulți oratori talentați. Dar mulți dintre ei, coborând de pe tribunele înalte după un discurs convingător, se dedau lăcomiei, desfrâului și depravării. Și de aceea, pentru apostol era extrem de important ca cuvintele ucenicilor săi să nu fie în contradicție cu viața lor, astfel încât, văzând faptele lor bune, iudeii și păgânii să-L slăvească unanim pe Tatăl Ceresc – Unicul Dumnezeu, Creatorul a tot ce există.
„Regula incomodă”: „creația nouă”
Apostolul dictează comunității galatiene regula principală a vieții spirituale, care nouă, creștinilor moderni, ni se poate părea extrem de „incomodă”. El scrie că „în Hristos Iisus nu înseamnă nimic nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, ci creația nouă” (Gal. 6:15).
Prin aceste cuvinte, apostolul a adus la suprafață postul principal al iudaismului, care a devenit „piatra de poticnire” în relațiile iudeilor cu alte popoare. Prezența tăierii împrejur la o persoană însemna apartenența sa la poporul ales de Dumnezeu, participarea sa la legământul încheiat odinioară între Dumnezeu și Avraam.
Pavel pronunță în acel moment – un postulat extrem de revoluționar.
În esență – el șterge granița dintre descendenții lui Avraam și oamenii „din afară”, reanalizând astfel întreaga paradigmă a alegerii divine. Predica Noului Testament definește alegerea divină nu prin apartenența exterioară la comunitatea iudaică, ci prin atitudinea interioară a omului față de misiunea mântuitoare a lui Hristos.
Ce înseamnă să devii „mai presus de ceruri”?
Cum ar trebui să fie această „creație nouă” despre care scrie apostolul? „Viața în Hristos – creația nouă, – notează fericitul Teofilact al Bulgariei, – pentru că sufletele voastre, îmbătrânite de păcat, acum s-au reînnoit prin botez și în veacul viitor vom fi vrednici de nestricăciune și slavă”.
Crucea lui Hristos, conform cuvântului sfântului Ioan Gură de Aur, „considerând tăierea împrejur egală cu netăierea împrejur, a învățat să căutăm fapte noi, minunate și mai presus de ceruri”.
Cu o astfel de înțelegere a „creației noi” în Hristos, fiecare dintre noi ar trebui să-și compare viața.
A devenit viața noastră după Botez „mai presus de ceruri” sau toate gândurile noastre se reduc doar la bunăstarea pământească?
Construim pentru noi perspectiva vieții veșnice sau ne mulțumim doar cu planuri pe termen scurt pentru anii următori ai vieții pământești?
De aceea, porunca de a ne transforma în „creația nouă” ni se pare o povară greu de purtat, deoarece creștinismul ne pune în față alte scopuri, care depășesc limitele existenței temporare.
Însușindu-ne „regula de aur” a apostolului Pavel, să încercăm să o urmăm, pentru a trece de la cuvinte frumoase la acțiuni folositoare. Și atunci asupra noastră se va împlini următoarea învățătură a apostolului: „celor care urmează această regulă, pace și milă” (Gal. 6:16).
