Biserica îl cinstește pe Apostolul Andrei Cel Întâi Chemat
Biserica îl cinstește pe Sfântul Apostol Andrei care a fost primul vestitor al Ortodoxiei la Kiev.
Pe 13 decembrie Biserica Ortodoxă sărbătorește pomenirea Sfântului Apostol Andrei Cel Întâi Chemat, care a adus solia Ortodoxiei la Kiev.
Sfântul Apostol Andrei Cel Întâi Chemat a fost primul dintre apostoli care l-a urmat pe Hristos, aducându-l mai târziu la El pe fratele său, Apostolul Petru.
În tinerețe, viitorul apostol, originar din Betsaida, s-a dăruit lui Dumnezeu din toată inima. A rămas necăsătorit și a lucrat ca pescar cu fratele său. Când glasul sfântului profet Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, a răsunat în Israel, Andrei a devenit ucenicul său cel mai apropiat. Sfântul Ioan Botezătorul i-a îndrumat către Hristos pe doi dintre ucenicii săi, viitorii apostoli Andrei Cel Întâi Chemat și Ioan Teologul, arătând că El este Mielul lui Dumnezeu.
După pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor, Sfântul Andrei a călătorit în țările răsăritene pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu. A călătorit prin Asia Mică, Tracia și Macedonia, a ajuns la Dunăre, a călătorit de-a lungul țărmurilor Mării Negre, a trecut prin Crimeea și a urcat pe râul Nipru până în locul unde se află acum orașul Kiev. Aici, a rămas peste noapte pe dealurile Kievului. Dimineața, el le-a spus ucenicilor săi: "Vedeți dealurile acestea? Pe aceste dealuri harul lui Dumnezeu va străluci, va fi o cetate mare și Dumnezeu va ridica multe biserici".
Apostolul a urcat pe dealuri, le-a binecuvântat și a înălțat o cruce. După ce s-a rugat, a continuat călătoria în sus pe Nipru și a ajuns în așezările slavilor, unde a fost fondat orașul Novgorod. De acolo, a călătorit prin ținuturile varangilor până la Roma pentru a predica și apoi s-a întors în Tracia, unde a înființat o Biserică creștină în mica așezare Bizanț, care mai târziu avea să devină puternicul oraș Constantinopol.
În călătoria sa, Apostolul Întâi Chemat a îndurat multe greutăți și suferințe din mâna păgânilor: a fost alungat din orașe și bătut. În Sinope, a fost bătut cu pietre, dar a rămas nevătămat, continuând să propovăduiască neobosit solia Mântuitorului.
Prin rugăciunile apostolului, Dumnezeu a făcut minuni. Prin munca lui s-au înființat Biserici creștine și a hirotonit episcopi și clerici pentru ele.
Ultimul oraș în care a sosit primul apostol și unde era destinat să întâmpine moartea de martir a fost orașul Patras. În acest loc, Dumnezeu a făcut multe minuni prin ucenicul Său: bolnavii s-au vindecat iar orbii au primit vederea. Prin rugăciunile apostolului, Sosios, un cetăţean de seamă suferind de o boală gravă, a fost vindecat; Maximila, soția guvernatorului din Patras, și fratele său Stratocles au fost, de asemenea, vindecați prin punerea mâinilor apostolului. Minunile săvârșite de apostol și predicarea lui fierbinte i-a adus la adevărata credință aproape pe toți cetățenii din Patras.
Puțini păgâni au rămas în Patras, printre ei conducătorul orașului, Aegeates. Apostolul Andrei i s-a adresat în mod repetat cu cuvinte din Evanghelie. Dar nici minunile apostolului nu l-au putut convinge pe guvernator. Cu dragoste și smerenie, sfântul a făcut apel la sufletul său, străduindu-se să dezvăluie taina creștină a vieții veșnice și puterea miraculoasă a Sfintei Cruci a Domnului. Furios, Aegeates a ordonat ca Andrei să fie crucificat. Păgânul credea că poate discredita solia apostolului condamnându-l la moarte pe cruce pe care a proslăvit-o atât de mult. Cu bucurie, Sfântul Andrei a acceptat ordinul domnitorului și, rugându-se Domnului, s-a urcat la locul său de execuție. Pentru a prelungi suferința apostolului, Aegeates a ordonat ca mâinile și picioarele lui să nu fie bătute în cuie, ci legate de cruce. Timp de două zile, apostolul a predicat de pe cruce mulțimii adunate. Poporul, mișcat de compasiune, a cerut ca sfântul să fie eliberat. De teama unei tulburări publice, Aegeates a ordonat oprirea execuției. Dar Sfântul Andrei s-a rugat ca Domnul să-i dea cinstea de a muri pe cruce. Când soldații au încercat să-l scoată de pe cruce, mâinile lor nu i-au ascultat. Apostolul răstignit, mulțumind lui Dumnezeu, a spus: "Doamne Iisuse Hristoase, primește duhul meu".
Apoi o lumină strălucitoare a slavei divine a luminat crucea și pe mucenicul răstignit pe ea. Când lumina s-a stins, Sfântul Apostol Andrei Cel Întâi Chemat își dăduse deja sufletul Domnului. Maximila, soția domnitorului, a scos trupul apostolului de pe cruce și l-a îngropat cu cinste.
Câteva secole mai târziu, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, moaștele Sfântului Apostol Andrei au fost transferate solemn la Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli alături de moaștele Evanghelistului Luca și ale Apostolului Timotei.
