Despre noii martiri și episcopul Arsenie
Mitropolitul Arsenie acționează așa cum îi dictează conștiința sa creștină și arhierească. Iar consecințele acestei alegeri sunt foarte dificile.
Rar ne gândim cum anume trăiau și își săvârșeau faptele mărturisitorii credinței, cum erau percepuți de contemporanii lor. Privim la icoanele lor și ne adresăm lor cu rugăciune ca sfinților bineplăcuți. Dar, la vremea lor, ei trăiau o viață obișnuită. Exact așa cum și mulți dintre noi acum, ei aveau îndoieli, se temeau și se aflau în fața unei alegeri: conștiința sau confortul. Fidelitatea față de Biserică sau slujirea lumii.
Pe 3 noiembrie, episcopul Arsenie a fost din nou aruncat după gratii. Aruncat, în ciuda problemelor evidente de sănătate, în ciuda faptului că a fost deja ținut în arest preventiv un an și jumătate, în ciuda faptului că nu există nicio necesitate de a-l ține în închisoare.
Nu putem ști acest lucru cu siguranță, dar toți înțeleg: acuzațiile aduse episcopului sunt inventate, că autoritățile, prin închiderea lor ilegală, vor să obțină ceva de la episcop. Poate că este trădarea Bisericii sale, poate – trădarea poporului său, poate – doar trădarea propriei conștiințe. Dar nu există niciun rezultat. Episcopul urmează fără murmur înapoi în închisoare.
Și în discursul său după sentința tribunalului, nu a spus niciun cuvânt de condamnare la adresa chinuitorilor săi. Dimpotrivă – a cerut iertare de la angajații SBU, «dacă a strigat ceva sau a spus ceva cu prea multă ardoare». «Băieți, nu luați asta la inimă, iertați», – a spus episcopul.
Citim asta nu pentru a-l pune alături de mărturisitorii trecutului, aceiași noi martiri care au suferit de regimul sovietic. Dar nu putem să nu observăm paralelele. Și, revenind la începutul textului, vrem să spunem următoarele. Cu siguranță, niciunul dintre mărturisitori nu și-a spus acum 100 de ani: «Iată-mă, martir al lui Dumnezeu, săvârșesc acum o faptă în numele lui Hristos și voi fi canonizat pentru asta». Nu, toți au acționat pur și simplu așa cum le dicta conștiința lor creștină. Deși, cât de mult le-a costat această alegere, doar ei știu.
Și episcopul Arsenie nu spune nici el că săvârșește o faptă pentru Hristos. El acționează așa cum îi spune conștiința sa creștină și episcopală. Și consecințele acestei alegeri sunt foarte dificile.
Dar, în același timp, știm că Dumnezeu nu-și va părăsi aleșii Săi.
